Procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării. Persoana interesată. Citare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale
Indice alfabetic: -drept procesual penal
- procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării
C. proc. pen., art. 5491
Soluționarea unei cauze având ca obiect procedura desființării de înscrisuri ca urmare a dispunerii de către procuror a clasării sau renunțării la urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art. 5491 din Codul de procedură penală, fără citarea, în calitate de persoană interesată, a avocatului care a certificat înscrisurile a căror desființare s-a solicitat, generează o nulitate relativă a hotărârii judecătorești pronunțate.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 131 din 14 februarie 2024 a completului de 2 judecători de cameră preliminară
Prin încheierea nr. 256/PI din 02 noiembrie 2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, în baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara şi a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor intitulate „contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 22.08.2023 pe rolul Curţii de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 5491 şi art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., desfiinţarea totală a înscrisurilor sub semnătură privată reprezentate de cele două exemplare ale documentului intitulat ”contract de împrumut sumă de bani” certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013.
Analizând prezenta sesizare pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara a constatat că prin ordonanţa de clasare din data de 17.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, printre altele, s-a dispus:
1. Clasarea cauzei penale având ca obiect efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reclamată ca fiind comisă de către numita A. (art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.);
În esenţă, în plângerea formulată, persoana vătămată C. a arătat că în cursul anului 2013, a convenit cu avocat D. ca acesta să facă toate demersurile pentru lichidarea a trei societăţi comerciale pe care le administra. În cadrul colaborării cu numitul D., acesta i-a solicitat mai multe acte şi a chemat-o aproape zilnic la birou pentru a semna diferite înscrisuri, iar apoi i-a solicitat să semneze zece file în alb pe care le va completa ulterior, pentru a nu mai fi nevoie sa o deranjeze, lucru pe care 1-a şi făcut. În cursul lunii ianuarie 2014, numitul D. i-a spus că trebuie să „dea şpagă” 50.000 de euro pentru închiderea, celor trei societăţi, fapt pentru care i-a solicitat să semneze un contract fictiv de împrumut din care rezulta că el i-ar fi împrumuta ei suma de 50.000 de euro. După încheierea acestui contract, numitul D. i-a solicitat diferite sume de bani pentru restituirea împrumutului fictiv, ameninţând-o că dacă nu îi va da banii va aranja ca ea să stea mulţi ani în închisoare, având în vedere că el este rudă cu numitul G., procuror în cadrul DNA ‒ ST Timișoara, la acea dată, precum şi că soţului şi fiicei ei li s-ar putea întâmpla lucruri rele.
Persoana vătămată C. a mai arătat că, deşi a plătit numitului D. suma de 35.000 euro, acesta a demarat faţă de ea procedura executării silită în cadrul dosarului cu nr. x/ex/2014 al B.E.J. F., însă ulterior a aflat că titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită nu este contractul pe care 1-a semnat în ianuarie 2014, în mod fictiv, cu D., ci este vorba despre un alt contract de împrumut ce ar fi fost încheiat cu D., în cuprinsul căruia se menţionează că data încheierii este 27.12.2013, iar scadenţa la data de 10.12.2013. Deşi în acest contract se precizează că a ”fost încheiat la data de 27.12.2013”, i s-a dat dată certă la 27.11.2013 de către avocat A. din cadrul Baroului Mehedinţi.
Printre altele, s-a apreciat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. reclamată de către persoanele vătămate C., constă, conform declaraţiilor acesteia, în folosirea unora dintre foile semnate în alb, pentru tehnoredactarea celor două exemplare ale înscrisului constatator al contractului de împrumut dintre aceasta, în calitate de împrumutat, şi numitul D., în calitate de împrumutător, intitulate "Contract de împrumut sumă de bani", certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. x/13.12.2022 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice ‒ Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timișoara s-a stabilit că semnăturile olografe de la rubrica "ÎMPRUMUTATĂ C." de pe fiecare exemplar al documentului intitulat "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013, au fost executate de o singură persoană, respectiv de către numita C.
Prin acelaşi raport s-a stabilit că traseul grafic al semnăturii de la rubrica "ÎMPRUMUTATĂ C." realizat prin scriere cu un instrument scriptural cu bilă, încărcat cu pastă de culoare albastră a fost depus înainte de tipărirea textului realizat prin tehnoredactare computerizată.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. x/13.12.2022 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice ‒Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timișoara, s-a constatat că persoana vătămată C. a semnat cele două înscrisuri anterior menţionate, însă înainte de tehnoredactarea computerizată a textului conform căruia numitul D. i-a împrumutat acesteia suma de 50000 euro.
Aşadar, s-a apreciat că persoană vătămată C. nu a consimţit la încheierea contractului de împrumut, astfel că cele două exemplare ale documentului intitulat "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 sunt falsificate, prin atestarea în cuprinsul acestora a unor împrejurări contrare adevărului.
S-a menționat că fapta de tehnoredactare a textului contractului de împrumut, conform căruia numitul D. i-a împrumutat persoanei vătămate C. suma de 50.000 de euro, precum şi că părţile au citit actul şi acesta corespunde voinţei lor, pe două file ce au fost semnate anterior de persoana vătămată, în alb, urmată de folosirea înscrisurilor pentru demararea faţă de persoana vătămat a procedurii de executare silită întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
De asemenea, având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică anterior menţionat, procurorul a constatat că cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013 întocmite de numita A., în calitate de avocat, sunt false, întrucât în cuprinsul lor se atestă fapte contrare adevărului, respectiv că părţile D. şi C. au consimţit la încheierea contractului şi au procedat la semnarea acestuia după citirea înscrisului.
S-a apreciat că fapta de atestare a unor aspecte contrare adevărului în cuprinsul încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013, urmată de încredinţarea acestei încheieri altei persoane pentru folosire, respectiv pentru declanşarea procedurii executării silite faţă de persoana vătămată C., întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
Astfel, s-a reţinut că, în cauza de faţă, referitor la cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de înşelăciune, anterior menţionate, reclamate de persoana vătămată C., s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
S-a menționat că potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, termenele de prescripţie a răspunderii penale se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii.
Având în vedere, pe de o parte, dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi că pedeapsa prevăzută de lege atât pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cât şi pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar pe de altă parte, că infracţiunile anterior menţionate au fost comise cel mai târziu la data de 06.01.2014, când în baza contractului de împrumut certificat de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 s-a declanşat procedura executării silite faţă de debitoarea C., s-a constatat că, cel mai târziu, la data de 05.01.2019 s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani.
Prin urmare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus clasarea cauzei penale având ca obiect efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reclamate de către persoanele vătămate ca fiind comise de către numiţii D. şi A.
Întrucât, din probele administrate în cursul cercetărilor rezultă că cele două exemplare ale documentului intitulat. "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale acestei din urmă încheieri sunt falsificate, prin atestarea în cuprinsul acestora a unor împrejurări contrare adevărului, iar cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus clasarea cauzei, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara cu propunere de desfiinţare totală a înscrisurilor în discuţie.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara verificând legalitatea și temeinicia sesizării formulate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 5491 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/P/2021, având ca obiect desființarea a 4 înscrisuri „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. - Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, întrucât prin concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 158/13.12.2022 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice ‒ Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, se constată că persoana vătămată C. a semnat cele două înscrisuri anterior menţionate, însă înainte de tehnoredactarea computerizată a textului conform căruia numitul D. i-a împrumutat acesteia suma de 50.000 euro.
S-a reținut că potrivit art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara a reținut că sesizarea formulată în temeiul art. 5491 C. proc. pen. are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale și care s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.
S-a arătat că, deși legiuitorul nu antamează sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în această categorie pot intra deopotrivă atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterare scrierii ori a subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât și înscrisurile sub semnătură privată.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris este o dispoziție distinctă din ordonanța de clasare din data de 17.02.2023 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/P/2021. Întrucât acesta este actul prin care instanța este sesizată, propunerea trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare totală/parțială este solicitată.
Judecătorul de cameră preliminară, analizând pe fond temeinicia propunerii Ministerului Public de desființare a înscrisurilor intitulate „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, a constatat că, din verificarea ansamblului actelor existente la dosar rezultă caracterul fals al acestor înscrisuri, rezultând elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care ele sunt urmarea comiterii unei fapte de fals cu privire la care s-a dispus soluția de clasare.
S-a arătat că intimatul D. este de profesie avocat. Persoana vătămată C. în cursul anului 2013 a convenit cu avocat D. ca acesta să facă toate demersurile pentru lichidarea a trei societăţi comerciale pe care le administra D., i-a solicitat mai multe acte şi a chemat-o aproape zilnic la birou pentru a semna diferite înscrisuri, iar apoi i-a solicitat să semneze zece file în alb pe care le va completa ulterior, pentru a nu mai fi nevoie sa o deranjeze, lucru pe care persoana vătămată l-a şi făcut.
În cursul lunii ianuarie 2014, numitul D. i-a spus că trebuie să dea şpagă 50.000 de euro pentru închiderea, celor trei-societăţi, fapt pentru care i-a solicitat să semneze un contract fictiv de împrumut din care rezulta că el i-ar fi împrumuta ei suma de 50.000 de euro.
După încheierea acestui contract, numitul D. i-a solicitat diferite sume de bani pentru restituirea împrumutului fictiv, ameninţând-o că dacă nu îi va da banii va aranja ca ea să stea mulţi ani în închisoare, având în vedere că el este rudă cu numitul G., procuror în cadrul DNA ‒ ST Timișoara, la acea dată, precum şi că soţului şi fiicei ei li s-ar putea întâmpla lucruri rele.
Ulterior, în baza înscrisurilor numite „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, D., a procedat la executarea silită a persoanei vătămate, finalizată că vânzarea la licitaţie a imobilului proprietatea persoanei vătămate C.
S-a arătat că desființarea înscrisurilor în cadrul procesului penal este o măsură care are ca scop restabilirea, de către organele judiciare, a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, prin înlăturarea, în tot sau în parte, dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice a celor falsificate; având această natură, măsura în mod evident nu se poate referi decât la înscris ca instrumentum probationis și nu poate privi un act juridic.
Soluționarea acestei cereri a procurorului, de desființare a înscrisurilor pe care le-a dovedit ca fiind falsificate, are tot natura unei verificări pe cale principală a înscrisurilor; diferența esențială față de aceeași măsură dispusă în procedura de drept comun a judecării cauzei este aceea că în procedura specială judecătorul nu este învestit și cu acțiunea penală, respectiv cu solicitarea procurorului de tragere la răspundere penală a persoanei vinovate de infracțiunea care a generat înscrisul fals.
Procurorul nu poate solicita decât desființarea acelor înscrisuri pentru care a efectuat cercetări sub aspectul vreuneia dintre infracțiunile din capitolul „Falsuri în înscrisuri” C. pen., al celei prevăzute la art. 311 alin. (1) C. pen. sau al uneia similare din legile speciale, infracțiune care să se fi circumscris cel puțin cadrului procesual al urmăririi penale in rem.
Având, în procesul penal, natura unei măsuri exclusiv de drept penal și finalitatea de a scoate din circuitul juridic înscrisul fals, necorespunzător realității, desființarea privește înscrisul ca mijloc de probă (instrumentum probationis); măsura nu se referă la actul juridic, în sensul de negotium juris, pe care, eventual, înscrisul îl probează.
Curtea a reamintit că, ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voinţă juridică, desfiinţarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, în sensul de negotium iuris, ci va viza strict actul privit ca instrumentum probationis.
Obiectul procedurii speciale fiind limitat în mod expres de către legiuitor la desfiinţarea înscrisului, prevăzut de art. 5491 C. proc. pen., are în vedere doar înscrisurile ca instrumentum probationis.
Din exprimarea extrem de clară a legiuitorului în prevederile art. 315 alin. (2) lit. d) şi art. 5491 C. proc. pen. rezultă că sesizarea judecătorului de cameră preliminară are ca obiect şi scop desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris al cărui caracter fals a fost disputat în faza de urmărire penală a procesului penal finalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată.
Terminologic exact şi corelat cu dispoziţiile din dreptul penal substanţial pe baza cărora se identifică obiectul material al infracţiunilor de fals, obiectul sesizării îl pot forma înscrisurile, înţelese ca instrumentum probationis, nu în sensul de negotium iuris.
Prin urmare, obiect al sesizării adresate judecătorului de cameră preliminară îl pot forma înscrisurile astfel cum sunt definite de art. 265 C. proc. civ. care pot servi ca mijloace de probă pentru raporturi juridice izvorâte din acte juridice sau fapte juridice, atât cele preconstituite (recognitive sau, după caz, confirmative), cât şi cele nepreconstituite, oficiale sau neoficiale, semnate ori nesemnate.
Nu pot constitui obiect al sesizării şi, implicit, al examinării în această procedură, actele juridice în sensul de negotium iuris, nulitatea absolută a acestora sau nulitatea relativă putând fi constatată/declarată pe calea unei acţiuni civile separate. De asemenea, actele juridice subsecvente în sensul de negotium încheiate de părţi în considerarea şi prin cunoaşterea ori, după caz, acceptarea realităţii juridice disimulate prin înscrisul fals pot fi declarate nule absolut pentru cauză ilicită în condiţiile prevăzute de art. 1236, art. 1237 şi art. 1238 alin. (2) C. civ.
Concluzionând, faţă de natura înscrisurilor a căror desfiinţare se cere, văzând prevederile legale incidente în speţă, în baza considerentelor teoretice mai sus evocate, în baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara şi a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor intitulate "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013.
Împotriva încheierii nr. 256/PI din 02 noiembrie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală a formulat contestație contestatorul D. solicitând admiterea contestației și respingerea propunerii procurorului de desființare a înscrisurilor menționate în cuprinsul ordonanței de clasare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală la data de 27.11.2023, sub nr. x/59/2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 17 ianuarie 2024.
La termenul din data de 17 ianuarie 2024, Înalta Curte a introdus în cauză, în calitate de intimat, pe numita A. şi a dispus citarea acesteia.
Intimata A. a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat admiterea contestației întrucât prima instanță nu a dispus citarea acesteia, sens în care s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, iar pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 2 Judecători, examinând contestația formulată de contestatorul D., constată următoarele:
Potrivit art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.
De asemenea, potrivit art. 5491 alin. (3) C. proc. pen., pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
Instanța de control judiciar constată că prima instanță a procedat la evaluarea propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de desfiinţare totală a înscrisurilor intitulate „contract de împrumut sumă de bani” certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 şi cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013, fără a dispune citarea în calitate de intimat a avocatei A., persoana care a emis încheierea nr. 107/27.11.2013 prin care a certificat contractele de împrumut a căror desființare s-a solicitat.
Contrar susţinerii reprezentantului Ministerului Public şi a intimatei C., Înalta Curte constată că numita A. are un interes legitim în procedura pendinte în condiţiile în care aceasta, în calitate de avocat, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 a atestat data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de împrumut a cărui desfiinţare s-a solicitat şi a emis încheierea de dată certă nr. 107 din 27 noiembrie 2013 ce, de asemenea, face obiectul desfiinţării în prezenta procedură.
Înalta Curte constată că această manieră a soluţionării cauzei, în condiţiile lipsei de procedură, generează o nulitate relativă a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicţie.
În considerarea propunerii cu care fusese învestită, instanţei îi revenea obligaţia legală de a analiza şi judeca solicitarea parchetului în condiţii de contradictorialitate, cu citarea intimatei A., acordând posibilitatea acesteia de a putea face apărări cu privire la solicitarea procurorului de desfiinţare a înscrisurilor pe care aceasta le-a certificat.
Această manieră de judecată în fond, în lipsa citării părţii, generează nulitatea relativă a hotărârii, vătămarea gravă produsă putând fi înlăturată numai prin rejudecare.
În acest context, Înalta Curte amintește că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în caracterul contradictoriu al procedurii. Contradictorialitatea reprezintă dreptul fiecărei părți de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele adversarului sau adversarilor săi. Contradictorialitatea constă în posibilitatea reală de a cunoaște și de a dezbate în fața judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și tot ceea ce este prezentat de acesta cu titlu de probe, în vederea influențării deciziei instanței. (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 707 din 21.09.2015).
Se mai reţine că introducerea în cauză în calitate de intimat a numitei A. şi evaluarea cererii de desfiinţare a înscrisurilor direct în calea de atac ar nega dublul grad de jurisdicţie.
Dublul grad de jurisdicţie este garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.”
Potrivit art. 5491 alin. (6) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alineatul 3 pot face, motivat, contestaţie.
În aceste condiţii, fiind asumat de legiuitorul român, dublul grad de jurisdicţie în procedura pendinte a desfiinţării unui înscris în cazul clasării funcţionează ca o garanţie procesuală în favoarea părţilor ce justifică un interes legitim.
În ceea ce o priveşte pe intimata A., judecata fondului propunerii de desfiinţare a înscrisurilor direct în calea de atac, eludează această garanţie procesuală recunoscută de norma internă, intimata nemaiavând posibilitatea de a contesta în faţa altei instanţe desfiinţarea înscrisurilor solicitate, astfel că singurul remediu îl constituie trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.
Astfel, lipsa procedurii de citare a părții interesate dublate de necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie au impus soluţia trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Timișoara.