Şedinţa publică din data de 05 martie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150/S din data de 15 iulie 2022 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.
S-a luat act că Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 727/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 150/S din 15 iulie 2022 a Tribunalului Braşov, pronunţate în dosarul nr. x/2020, fiind desfiinţată pe latură penală şi rejudecând:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), s)-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa în situaţia revocării suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă, conform art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului A. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probaţiune din următoarele: Primăria Oraşului Victoria sau Primăria Comunei Ucea.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a pus în vedere inculpatului A. consecinţele nerespectării lor măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, conform art. 96 C. pen., respectiv:
"Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei."
În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), s)-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa în situaţia revocării suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă, conform art. 92 alin. (2) C. pen.
Conform art. 1442 din Hotărârea nr. 1079/2013 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, activitatea de supraveghere a persoanelor aflate în executarea unei măsuri sau pedepse neprivative de libertate, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către consilierul de probaţiune manager de caz care îşi desfăşoară activitatea în cadrul biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa persoanei. În cazul în care persoana sancţionată de o instanţă română nu locuieşte pe teritoriul României, competenţa aparţine biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probaţiune situat în circumscripţia teritorială a instanţei de executare.
Faţă de împrejurarea că inculpatul B. nu locuieşte pe teritoriul României, ci a indicat în faţa primei instanţe că este cetăţean german, domiciliat în Lippstadt, competenţa activităţii de supraveghere a acestui inculpat aparţine biroului de supraveghere din cadrul serviciului de probaţiune situat în circumscripţia teritorială a instanţei de executare, respectiv Serviciul de Probaţiune Braşov.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului B. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probaţiune din următoarele: Direcţia de Servicii Sociale Braşov sau Muzeul Judeţean de Istorie Braşov - Consiliul Judeţean Braşov.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a pus în vedere inculpatului B. consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere, precum şi a obligaţiilor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, conform art. 96 C. pen.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor depuse în dosarul achiziţiei aferent contractului nr. x/09.05.2014, aflat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în documentaţia aferentă beneficiarului S.C. C. S.R.L., cod contract de finanţare x/11.03.2011, după cum urmează: invitaţia pentru selecţia de oferte către S.C. D. S.R.L. nr. 32 din 03.04.2014; invitaţia pentru selecţia de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014; oferta de la S.C. F. nr. 40 din data de 16.04.2014; ofertă S.C. D. S.R.L. nr. 48 din 22.04.2014; ofertă S.C. E. nr. 49 din 24.04.2014; declaraţia de confidenţialitate şi imparţialitate nr. 50/25.04.2014 a numitului A.; proces-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor nr. x din 25.04.2014; raportul şedinţei de evaluare a ofertelor nr. 54 din 28.04.2014; raportul privind procedura de selecţie a ofertelor nr. 57 din 30.04.2014.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 480.398,12 RON de la fiecare din inculpaţii A. şi de la inculpatul B..
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 4500 RON fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Decizia penală nr. 727/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov la data de 22 septembrie 2023, condamnatului A. la data de 26 septembrie 2023 la adresa de domiciliu şi la data de 27 septembrie 2023 la Cabinetul avocatului, condamnatului B. la data de 27 septembrie 2023 la Cabinet avocat, precum şi celorlalte părţi din dosar.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au formulat recurs în casaţie condamnatul A. la data de 19 octombrie 2023, prin avocat ales, G. (împuternicire avocaţială nr. x/2020) şi condamnatul B. la data de 26 octombrie 2023, prin avocat ales, H. (împuternicire avocaţială seria x nr. x/2020).
Cererile au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov la data de 31 octombrie 2023, inculpaţilor A. şi B. şi Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la data de 03 noiembrie 2023
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 27 noiembrie 2023. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 05 decembrie 2023.
S-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, de către inculpaţii A. şi B.. Cererile de recurs în casaţie au fost formulate de recurenţii condamnaţi A. şi B. în termenul prevăzut de lege şi îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În scris, condamnatul recurent A. a precizat că recursul în casaţie este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., fiind dispusă o soluţie de condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În esenţă, a considerat că fapta pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei) nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu întruneşte elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Recurentul, în acord şi cu aprecierile instanţei de fond, a solicitat a se observa că în niciunul dintre înscrisurile menţionate de Ministerul Public prin rechizitoriu şi prin motivele de apel, nu a fost contrafăcută scrierea sau subscrierea şi nici nu au fost alterate în vreun mod respectivele înscrisuri. Ba mai mult, nu s-a indicat nici de Ministerul Public şi nici de instanţa de apel în ce mod au fost falsificate acele înscrisuri (contrafacerea scrierii sau subscrierii, alterarea lor, atestarea în cuprinsul acestora a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări) şi nici de ce vreunul dintre acestea ar fi fost inexact sau incomplet. în plus, nu s-a indicat pentru fiecare dintre înscrisuri în care situaţie se află, respectiv dacă a fost falsificat sau este inexact ori incomplet. Necesitatea menţionării exprese a infracţiunii de fals absorbite de infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rezidă chiar din afirmaţiile făcute de Ministerul Public la fila x din rechizitoriu, însuşite de instanţa de apel unde se reţine că "în absenţa unor dispoziţii exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înţelesului conceptelor utilizate de lege, noţiunea de fals(e) utilizată de art. 181 alin. (1) are înţelesul atribuit falsului material şi falsului intelectual prevăzute de textele art. 320 alin. (1) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., însemnând contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a insera în documente unele date sau împrejurări".
S-a arătat că, referitor la documentele inexacte ce ar fi fost folosite de numitul A., se reţine în rechizitoriu, precum şi de instanţa de apel la fila x din decizia recurată astfel:, "conceptul de inexact(e) nu este definit de legea penală, astfel încât acesta are valenţele conferite în limbajul obişnuit: neadevărat, eronat, greşit, incorect. în acest fel, un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals". Drept urmare, s-a susţinut că, deşi se reţine că A. s-ar fi folosit atât de documente false, cât şi de documente inexacte, nu se precizează care dintre ele sunt false şi care este infracţiunea de fals comisă pentru a utiliza aceste documente, respectiv care dintre aceste documente este inexacte/incomplete.
S-a mai arătat că se enumeră de acuzare la încadrarea juridică dată faptelor mai multe înscrisuri ce au fost depuse de inculpatul A. la data de 20.08.2014 alăturat dosarului achiziţiei aferent contractului nr. x/09.05.2014, respectiv:
- invitaţia pentru selecţia de oferte către S.C. F. nr. 31 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare şi confirmările de transmitere). Nu se indică ce este fals, inexact în acest document, constituind doar o invitaţie provenind de la C. S.R.L., astfel cum prevede procedura, fapt necontestat de Ministerul Public.
- invitaţia pentru selecţia de oferte către S.C. D. S.R.L nr. 32 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare şi confirmările de primire). Şi în cazul acestei invitaţii, făcute potrivit Anexei IV la contractul de finanţare care stabileşte instrucţiunile de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai PNDR pentru contractele de peste 50.000 euro fără TVA, nu se indică dacă acest document este unul falsificat sau este unul inexact.
- invitaţia pentru selecţia de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014 (răspuns cu număr de înregistrare şi confirmările de transmitere). Deşi şi acesta din urmă ofertă respectă procedura, s-a reţinut printre actele inexacte/false folosite de inculpat, fără a se menţiona în mod expres dacă această invitaţie a fost falsificată sau este inexactă.
În plus, referitor la toate aceste invitaţii, apărarea solicită a se arăta ce informaţie din cuprinsul acestora este inexactă, având în vedere că a fost întocmită fişa de verificare a dosarului de achiziţii de către Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în care s-a precizat în mod expres că au fost respectate condiţiile prevăzute în procedura de atribuire privind transmiterea invitaţiilor şi obţinerii ofertelor de la 3 operatori economici.
În opinia apărării, teoretic, o invitaţie ar putea fi falsă şi ar fi existat ipoteza unor invitaţii de participare false doar dacă ar fi semnat altcineva în locul administratorului sau ar fi utilizat ştampila societăţii, fără ca organele de conducere să aibă cunoştinţă sau acordul acestora cu privire la întocmirea şi trimiterea acestor invitaţii de participare.
Mai mult, s-a solicitat a se observa că, deşi instanţa de apel reţine că toate aceste înscrisuri ar fi fost falsificate, inexacte sau incomplete, prin decizia recurată nu se dispune decât desfiinţarea invitaţiei pentru selecţie de oferte de către S.C. D. S.R.L. nr. 32 din 03.04.2014, precum şi a invitaţiei pentru selecţia de oferte către S.C. E. nr. 33 din 03.04.2014, iar nu şi a invitaţiei pentru selecţia de oferte către S.C. F. nr. 31 din 03.04.2014, deşi oferta acestei din urmă societăţi a fost declarată ulterior câştigătoare.
În cazul invitaţiilor transmise de către C. S.R.L., potrivit procedurii pe care se angajase să o respecte, nu s-a indicat ce menţiune ar fi putut fi falsă/inexactă din cuprinsul acestora, câtă vreme ele constituie doar nişte oferte către nişte operatori economici care puteau executa lucrările, având în vedere obiectul acestora de activitate. Raţiunea pentru care au fost transmise acele invitaţii către cele 3 societăţi comerciale a fost acela că ar fi putut realiza lucrările, fiind menţionat în mod expres în cuprinsul acestora că "ofertanţii vor demonstra că au domenii de activitate înscrise în certificatul ORC (sau document echivalent din ţara de origine) care corespund invitaţiei pentru selecţia ofertelor: 4322 - lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat, 4669 - comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente; 4690 - comerţ cu ridicata nespecializat".
S-a mai arătat că s-a reţinut de către acuzare şi faptul că acele confirmări de transmitere a invitaţiilor ar fi fost false şi ar face parte din elementul material al acestei infracţiuni. Apărarea a susţinut că doar în ipoteza în care s-ar fi modificat ora, data sau orice alt element referitor la modalitatea în care au fost transmise invitaţiile de participare, ar fi putut exista ipoteza unei confirmări de transmitere falsificate.
Totodată, s-a arătat că se mai reţin printre documentele false/inexacte folosite de inculpatul A. oferta de la S.C. F. nr. 40 din 16.04.2014, oferta S.C. D. S.R.L nr. 48 din 22.04.2014 şi oferta S.C. E. nr. 49 din 24.04.2014. Apărarea a susţinut că nici în cazul acestor documente nu se precizează dacă ele sunt falsificate, fiind contrafăcută scrierea/subscrierea/alterat în orice mod de natură să producă consecinţe juridice ori dacă aceste oferte nu prezintă date exacte.
În opinia apărării, Ministerul Public şi-a fundamentat acuzaţia pe nişte probabilităţi, afirmând că în opinia acestora ar fi puţin probabil ca preţurile unor operatori economici ce acţionează în aceeaşi piaţă să fie apropiate. Ofertele transmise provin de la nişte operatori economici care au acelaşi obiect de activitate, operând de multă vreme într-o piaţă pe care o cunosc, fiindu-le cunoscute în mod evident şi preţurile practicate. Economia de piaţă determină preţurile practicate de operatori, iar pentru a se menţine în piaţă, pentru a-şi menţine şi atrage clienţi, toţi operatorii economici sunt obligaţi să se ralieze la preţurile influenţate de cererea consumatorilor. Practicând preţuri sub preţul pieţei, riscă să nu obţină profit, iar practicând preţuri peste media din piaţă duce, în mod automat, la pierderea clienţilor/contractelor. Faptul că aceste oferte erau unele reale şi că operatorii doreau realmente să participe la procedura de selecţie de oferte reiese din chiar depoziţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală. Astfel, s-a arătat că martorul I., administratorul uneia dintre societăţile ce au depus ofertă, cu ocazia declaraţiei date în data 25.07.2019 susţine că "Am căutat rafturile, listele de transport şi chiuvete din câte ţin minte pe site-uri de specialitate, care comercializează aşa ceva, unde am şi cerut oferte despre respectivele echipamente, am luat oferte (...) Noi am făcut asta în speranţa că vom câştiga lucrarea de montaj a sistemelor de panouri fotovoltaice". Or, nu s-a susţinut vreun moment că martorul I. ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, raportat la afirmaţiile acestuia din cuprinsul declaraţiei.
În opinia apărării, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că "procedura de achiziţii nu s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor Instrucţiunilor de achiziţii pentru beneficiari privaţi ai PNDR, respectiv că întreaga procedură a fost viciată, inculpaţii A. şi B., discutând despre pachetul ce urma să fie licitat înainte de demararea procedurii de atribuire şi stabilind să fie identificate şi folosite două societăţi comerciale care nu se comportau ca ofertanţi independenţi, ci doar au depus oferte de curtoazie". Aceste aspecte nu reies decât dintr-un singur mijloc de probă - depoziţia martorului denunţător J., martor aflat în relaţii de duşmănie cu inculpatul B.. Or, se impune a se face aplicarea principiului testis unus, testis nullus. Nu se poate da valoare probatorie depoziţiei unei singure persoane care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Afirmaţiile făcute de martorul J. nu sunt confirmate nici de numitul B. cu care martorul J. susţine că ar fi avut o înţelegere. Mai mult, A. nu are cum să confirme aspectele relatate de martorul denunţător J., întrucât chiar denunţătorul a afirmat că nu a avut vreo discuţie sau înţelegere cu autorul faptei, respectiv cu numitul A. S-a solicitat a se observa că aspectele relatate de denunţător nu sunt confirmate nici măcar de martorul cu care acesta se afla în relaţii de prietenie - martorul I.. Martorul I. în unica depoziţie dată în faţa organelor judiciare a arătat expressis verbis că oferta depusă era una serioasă şi că se aştepta să câştige, urmând să efectueze lucrarea ulterior. Or, dacă ar fi să dăm crezare poveştii creionate de Ministerul Public, ar fi trebuit ca acest martor, sub prestare de jurământ, să arate că a cunoscut faptul că ofertele erau depuse doar în mod formal şi să nu aibă speranţa de a efectua în mod real lucrarea.
Apărarea a susţinut că de la susţinerile denunţătorului J., Ministerul Public a creat în mod forţat o construcţie juridică ce se pliază pe elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fără ca vreun alt mijloc de probă administrat în prezenta cauză să confirme vreuna dintre afirmaţiile martorului J.. Caracterul fals al procedurii se fundamentează în mod exclusiv pe presupusa conivenţă infracţională dintre numiţii A. şi B., însă despre această înţelegere infracţională vorbeşte doar martorul denunţător, nefiind coroborată cu vreun alt mijloc de probă.
S-a mai arătat că instanţa de apel a reţinut referitor la conflictul de interese că ar exista dovezi "privind existenţa unor legături între inculpat în calitate de reprezentant al S.C. C. S.R.L, administrator al societăţii, asociat al societăţii cu cotă de participare la beneficii şi pierderi: 50%, 50% şi ofertanţi, prin intermediul inculpatului B., administrator al S.C. F. S.R.L, fiind dovedită legătura dintre aceştia şi demersurile inculpaţilor în sensul câştigării procedurii de atribuire a contractului către S.C. F. S.R.L, celelalte oferte nefiind reale, ci doar formale". Din nou, s-a susţinut că existenţa conflictului de interese este fundamentată doar pe presupusa înţelegere dintre inculpaţi, înţelegere ce reiese doar din afirmaţiile denunţătorului J..
În acord cu ceea ce a reţinut şi instanţa de fond, apărarea a solicitat a se observa că situaţiile care puteau reprezenta conflict de interese erau prevăzute limitativ în documentaţia pusă la dispoziţie de autoritatea contractantă şi făceau referire la: deţinerea pachetului majoritar de acţiuni la celelalte firme participante pentru aceeaşi achiziţie, faptul că reprezentantul uneia din societăţile ofertante făcea parte din structurile de conducere (reprezentanţi legali, administrator, membri ai consiliilor de administraţie) sau de supervizare ale unui alt ofertant sau subcontractant, este în relaţie de rudenie până la gradul IV sau afin cu persoanele aflate în situaţiile de mai sus.
De asemenea, a solicitat a se observa că livrarea şi montarea produselor s-a realizat, bugetul Uniunii Europene nefiind vreun moment prejudiciat, lipsind, prin urmare şi urmarea imediată. Mai mult, chiar Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit nu a apreciat nici ulterior aducerii la cunoştinţă a actelor dosarului că ar fi fost vreodată prejudiciată, neconstituindu-se parte civilă în cauză. Cu toate că nu s-a făcut dovada obţinerii pe nedrept a unor fonduri, instanţa de apel a dispus confiscarea specială. Astfel, soluţia recurată este nelegală şi sub acest aspect, impunându-se desfiinţarea deciziei.
Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere şi faptul că niciuna dintre persoanele din cadrul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ce au analizat toate aceste documente nu a apreciat că acestea ar fi incomplete/inexacte sau că ar prezenta aspecte nereale. S-a reţinut astfel că au fost respectate toate condiţiile prevăzute de procedura de atribuire privind transmiterea invitaţiilor şi a obţinerii ofertelor de la 3 operatori economici, existenţa documentaţiei de verificare şi atribuire, rapoartele de selecţie şi declaraţiile de confidenţialitate şi imparţialitate. Ofertele celor 3 societăţi au fost analizate şi de către autoritatea de management, însă nu a apreciat nimeni că preţurile ar fi prea apropiate. Mai mult, nicio persoană din cadrul autorităţii nu a fost audiată sau pusă sub acuzare, având în vedere că sumele de bani obţinute de C. S.R.L. au fost obţinute ca urmare a verificărilor efectuate de persoane angajate în cadrul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
Referitor la conflictul de interese, s-a solicitat a se observa că acest aspect ar fi putut fi semnalat şi de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit, putând face obiectul unei nereguli a procedurii ce ar fi urmat să fie soluţionată pe calea unei proceduri administrative, iar nu penale. S-a arătat că declaraţia privitoare la conflictul de interese era cerută lui A., iar nu şi numitului B., martorului J. sau vreunei alte persoane care a depus oferte. Regulile şi standardele procedurilor de atribuire a fondurilor europene îi erau opozabile doar numitului A., celelalte persoane ce au depuse oferte neavând vreo obligaţie în acest sens şi nu interesa dacă ceilalţi aveau sau nu înţelegeri între ei.
În ceea ce priveşte declaraţia privitoare la conflictul de interese depusă de inculpatul A., s-a solicitat a se observa că acesta nu avea niciun fel de interes patrimonial şi nici nu avea vreo calitate în cadrul societăţilor ce au depus oferte.
Raportat la latura subiectivă, s-a susţinut că nu se indică niciunde de unde reiese faptul că cei doi inculpaţi ar fi avut o înţelegere prealabilă, în ce a constat aceasta concret şi când a avut loc. Singurul mijloc de probă îl constituie depoziţia denunţătorului din această cauză, însă nici această depoziţie nu plasează în timp această înţelegere şi nu ne edifică cu privire la conţinutul concret al acestei înţelegeri frauduloase dintre A. şi B..
Pentru ca fapta inculpatului să fie tipică se impune a fi întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii. Drept urmare, fapta concretă a inculpatului este tipică doar în ipoteza în care corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv. Includerea în cadrul trăsăturii esenţiale a prevederii în legea penală şi a elementelor subiective din cuprinsul normei de incriminare rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 16 alin. (1) C. pen., potrivit cărora "Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală" (M. Udroiu, "Drept penal. Partea generală. Noul C. pen..", Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2015).
Drept urmare, fapta penală imputată unui inculpat trebuie descrisă atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, nefiind suficientă menţionarea textului de lege care prevede fapta drept infracţiune, deşi textul de lege prevede în mod expres o condiţie sine qua non pentru reţinerea faptei drept infracţiune. în cauza de faţă, instanţa de apel s-a rezumat doar la depoziţia denunţătorului, fără a avea în vedere întreg materialul probator din care reiese că fapta imputată numitului A. nu întruneşte elementele de tipicitate, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
Totodată, s-a arătat că starea de fapt reţinută de instanţa de apel nu poate fi supusă criticilor recursului în casaţie, însă aprecierile referitoare la starea de fapt au fost făcute doar pentru a crea o imagine de ansamblu instanţei ce va soluţiona această cale de atac extraordinară. În esenţă, s-a apreciat că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., întrucât documentele reţinute prin decizia recurată nu sunt false, inexacte sau incomplete. Ba mai mult, aceste înscrisuri nici măcar conceptual nu ar putea fi considerate ca făcând parte din înscrisurile la care face referire legiuitorul la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, nu există conflict de interese între numitul A. şi societăţile ce au trimis oferte şi fapta nu este tipică nici sub aspectul laturii subiective.
În final, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, pronunţarea unei soluţii de achitare a numitului A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
În scris, condamnatul B., prin avocat ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., susţinând că acţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, nu întrunesc elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare, fiind condamnat pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Apărarea a arătat că între societatea C. S.R.L., reprezentata de inculpatul A., în calitate de beneficiar si APDRP-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din data 11.03.2011 prin care a fost aprobată suma de finanţare nerambursabilă în proporţie de 50% din valoarea proiectului prevăzut în contract, iar cealaltă jumătate de 50% fiind suportată de societatea C. S.R.L. La data de 11.03.2011, data încheierii contractului de finanţare nr. x din data 11.03.2011, era in vigoare Programul National Dezvoltare Rurală 2007-2013 - versiunea a V-a, iunie 2010, în care nu exista Anexa IV menţionată de instanţa de apel. Începând cu data de 11.03.2011 şi până în anul 2014, APDRP-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, a eliberat mai multe sume de bani către beneficiara societatea C. S.R.L. în funcţie de lucrările realizate. F., reprezentata de inculpatul B. a fost invitată în data de 03.04 2014 să participe la o licitaţie pe un segment al proiectului pentru care era aprobată finanţarea din anul 2011. Actele depuse de F. au fost depuse la data e 16.04.2014 si la data de 09.05.2014 a fost încheiat contractul de furnizare si montaj r.64/09.05.2014, intre societatea C. S.R.L. in calitate de achizitor si F. în calitate de furnizor. Contractul de furnizare şi montaj nr. 64/09.05.2014 a fost finalizat în luna iulie 2015, livrarea si montarea produselor s-a realizat, bugetul Uniunii Europene nefiind prejudiciat. În luna iulie 2015 societatea C. S.R.L. a achitat din fonduri proprii si in totalitate contractul nr. x/09.05.2014 încheiat cu F.. F., întrucât la realizarea proiectului a participat cu resurse financiare proprii in procent de 50% din valoarea proiectului.
S-a susţinut că inculpatul B. nu a avut cunoştinţa şi nici nu şi-a adus vreun aport la încheierea contractului de finanţare nr. x din data 11.03.2011 prin care au fost aprobată suma de finanţare pentru proiectul prevăzut în contract. De asemenea, de la data 03.04.2014 şi până la finalizarea contractului nr. x/09.05.2014, inculpatul B. nu a întocmit niciun document fals şi nu a avut nici o înţelegere cu inculpatul A..
S-a arătat că în cauză a existat un denunţător, având şi calitatea de martor, care atât în fata instanţei de fond, cât şi în fata instanţei de apel a mărturisit ca se afla în relaţii de duşmănie cu inculpatul B. din cauza unui împrumut financiar, iar urmare a acestei situaţii s-a gândit să facă acest denunţ. S-a susţinut că afirmaţiile mincinoase făcute de denunţător la urmărire penală şi ca martor la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel nu sunt coroborate cu alte probe, înscrisuri sau alţi martori. Denunţătorul a arătat ca nu a participat la vreo înţelegere intre inculpatul B. şi inculpatul A. nu are înscrisuri din care sa rezulte ca ar fi fost vreo înţelegere între cei doi inculpaţi, tot ceea ce ştie, ştie din auzite. Aşa zisele fapte de complicitate ale inculpatului B., astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, nu au stat la baza încheierii contractului de finanţări nr. x sau la încheierea altor acte şi nu sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea nu constituie infracţiuni.
Situaţiile evidenţiate de instanţa de apel nu realizează o corespondenţă între fapt săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că fapta de complicitate pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare. Faptele de complicitate, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, nu sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv acestea nu corespund tiparului de incriminare şi nu întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate reţinute în sarcina inculpatului. Conduita inculpatului nu este prevăzută de norma de incriminare, nu sunt întruneşte elementele de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.
Procedând, conform art. 447 C. proc. pen.., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice stabilite şi configurarea legală a complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în; formă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a solicitat a se constata că acţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină inculpatului B. şi pentru care a fost condamnat, nu întrunesc elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.
Având în vedere forma de participaţie reţinută în sarcina recurentului inculpat B., respectiv complicitatea, verificarea îndeplinirii primei cerinţe prevăzută de art. 48 C. pen. impune analiza activităţii ilicite săvârşită de autor, căci aceasta trebuie să corespundă elementului material al infracţiunii, astfel cum este prevăzut în norma de incriminare. Raportat la situaţia factuală reţinută cu titlu definitiv numai de către instanţa de apel în sarcina inculpatului A. (autorul faptei) pe baza probelor administrate, şi anume depunerea/folosirea, cu rea-credinţă, la APDRP Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de autoritate contractanta, de documente false şi inexacte în vederea obţinerii în mod nelegal de fonduri nerambursabile, scop care nu a fost atins, activitatea acestuia nu a realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Un alt aspect al neîndeplinirii aceleiaşi condiţii a complicităţii vizează inexistenţa caracterului fals al ofertei nr. 40/16.04.2014 de la societatea F. şi a contractului de furnizare nr. x/09.05.2014, aceste documente reflectând realitate, fiind întocmite corect.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie necesară pentru existenţa complicităţii, constând în efectuarea unor acte de natură să sprijine ori să înlesnească săvârşirea faptei prevăzută de legea penală de către autor, aceasta condiţie nu este îndeplinită, inculpatul nu a înlesnit cu intenţie obţinerea de către A., în mod nelegal, de fonduri nerambursabile.
S-a susţinut că inculpatul B. nu a avut cunoştinţă, la data de 03.04.2014, despre faptul că oferta nr. 40/16.04.2014 de la societatea F. şi contractul de furnizare nr. x/09.05.2014 vor fi folosite de inculpatul A. la APDRP-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit iar raportat la această situaţie factuală, nu se circumscriu unor acte de complicitate materială. Indiferent de forma concretă în care se săvârşeşte complicitatea, trebuie să existe o înţelegere între complice şi autor, înţelegere care trebuie să fie anterioară sau cel puţin concomitentă săvârşirii faptei în cauza de fata inculpatul B., cetăţean german, nu a participat la discuţii anterioare prin care sa se stabilească modalitatea de săvârşire a infracţiunii, nu a avut cunoştinţa de luare şi existenta vreunei hotărâri infracţionale, nu a cunoscut în niciun mod comiterea acesteia, iar simpla împrejurare că inculpatul B. a executat contractul de furnizare nr. x/09.05.2014, nu conduce automat la concluzia; că acesta ar avea calitatea de complice.
În concluziile scrise, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, cu referire la caracterul fals inexact, inexact/incomplet al înscrisurilor utilizate de inculpatul A. şi obţinute cu ajutorul inculpatului B., a precizat faptul că aceleaşi aspecte relatate în cuprinsul memoriului de recurs au fost invocate în apărarea inculpatului A. încă din faţa judecăţii în fond a cauzei, fiind reiterate în apărarea inculpaţilor în faţa instanţei de apel, prin decizia pronunţată curtea explicând caracterul fals/inexact al acestora, cu consecinţa incorectitudinii întregii proceduri.
Având în vedere faptul că probatoriul a evidenţiat neconformitatea întregii proceduri cu cerinţele finanţatorului, simpla neconstituire ca parte civilă a autorităţii de management nu conduce la inexistenţa prejudiciului. Faţă de această situaţie, în mod corect instanţa de apel a constatat că suma de 960.796,25 RON a fost încasată de către inculpatul A. de la APDRP - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în mod nelegal, prin săvârşirea infracţiunii în legătură cu procedura de achiziţie derulată, inculpatul neavând în aceste condiţii nici un drept de finanţare. Faptul că investiţiile au fost totuşi realizate, acest aspect nu-l îndreptăţeşte pe inculpatul A. să primească fonduri UE ci, dată fiind incorectitudinea proceduri, coroborată cu cerinţele finanţatorului, acesta ar trebui să-şi susţină investiţia exclusiv din fonduri proprii. în acest context, în mod corect instanţa de apel, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei în cote egale de la inculpatul A. şi de la inculpatul B..
În cauză, s-a susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod corect conduita inculpatului B. a fost analizată prin raportare la implicarea sa în cadrul procedurii de achiziţie în sensul identificării celor trei societăţi participante, asupra cărora (direct sau indirect) acesta deţinea controlul. Astfel, în mod corect a fost reţinută de către instanţa de apel conduita inculpatului B. ca îmbrăcând forma complicităţii la infracţiunea comisă de către inculpatul A., în speţă fiind evidentă legătura subiectivă dintre cei doi inculpaţi.
Celelalte aspecte invocate în memorii le de recurs, cu referire la valoarea probatorie a depoziţie martorului K. şi la pretinsa necoroborare a acesteia cu restul materialului probatoriu, s-a susţinut că apar ca fiind inadmisibile, având în vedere limitele căii extraordinare de atac formulate.
Sub acest aspect analizând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., s-a constatat că situaţia invocată nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de legiuitor pentru care se poate formula cale extraordinară de atac, impunându-se respingerea ca nefondat a recursului în casaţie declarat de către inculpaţii A. şi B..
Prin încheierea din 05 decembrie 2023, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 727/Ap din data de 21 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7 şi s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2024.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reţinut că recurentul A. a precizat că fapta pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei) nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu întruneşte elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... Recurentul a susţinut că nu a fost contrafăcută scrierea sau subscrierea şi nici nu au fost alterate în vreun mod respectivele înscrisuri, neprecizându-se care dintre ele sunt false şi care este infracţiunea de fals comisă pentru a utiliza aceste documente, respectiv care dintre aceste documente sunt inexacte/incomplete.
Recurentul B. a susţinut, de asemenea, că acţiunile reţinute în sarcina nu întrunesc elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare, fiind condamnat pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Recurentul a susţinut că nu a avut cunoştinţa şi nici nu şi-a adus vreun aport la încheierea contractului de finanţare nr. x din data 11.03.2011 prin care au fost aprobată suma de finanţare pentru proiectul prevăzut în contract. De asemenea, de la data 03.04.2014 şi până la finalizarea contractului nr. x/09.05.2014, inculpatul B. nu a întocmit niciun document fals şi nu a avut nici o înţelegere cu inculpatul A..
În speţă, s-a apreciat că motivele recurenţilor vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
De asemenea, s-a considerat că argumentele referitoare la latura subiectivă a infracţiunilor ori la mijloacele de probă probele administrate în cauză expuse pe larg în cererile scrise, nu pot face obiectul cenzurii recursului în casaţie.
Cu ocazia dezbaterilor, la data de 06 februarie 2024, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a susţinut că cererea de recurs în casaţie vizează lipsa elementului material al laturii obiective a infracţiunii, întrucât nu se poate reţine că invitaţiile de a participa la anumite oferte pe care recurentul, în numele S.C. C. S.R.L., le-a transmis către S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., precum şi răspunsurile la aceste invitaţii de către F., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., sunt false, întrucât nu s-a indicat dacă înscrisurile care fac obiectul cauzei au fost contrafăcute prin alterarea scrierii, subscrierii, sau alterate în orice alt mod. Prin urmare, având în vedere că nu s-a evidenţiat niciodată, în ce constă, în concret, falsul, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel şi, pe cale de consecinţă, achitarea recurentului inculpat A..
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. a solicitat admiterea recursului în casaţie, susţinând că faptele de complicitate, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel, nu constituie infracţiuni, întrucât în procedura privind accesarea fondurilor europene furnizorii societăţilor care au contracte cu instituţiile privind accesarea fondurilor nu sunt obligaţi să depună o declaraţie de conflict de interese, această obligaţie incumbându-le societăţilor care accesează fondurile europene.
Analizând recursurile în casaţie formulate de recursul în casaţie formulat de inculpaţii B. şi A. potrivit art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din data de 06 februarie 2024, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate realiza o nouă analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Înalta Curte constată că inculpaţii B. şi A. a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală), în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei - A. şi complicitate la această infracţiune - B.). Cererile de recurs în casaţie au fost admise în principiu, apreciindu-se că motivele recurenţilor vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Pentru a verifica dacă inculpaţii B. şi A. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, are caracter definitiv.
Aşadar, Înalta Curte constată că instanţa de apel, prin decizia penală atacată, l-a condamnat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi pe inculpatul B. pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Aşadar, pornind de la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea atacată, se constată că instanţa de apel a stabilit împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, reţinând că, în urma aprobării cererii de finanţare nr. x, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/11.03.2011 însoţit de anexe, între APDRP-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de autoritate contractantă şi S.C. C. S.R.L. Sibiu, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare pentru proiectul "Construire hală, spaţiu igienizare mijloace de transport specializate şi amenajare curte". Contractul de finanţare a fost modificat prin 9 acte adiţionale, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din partea FEADR-Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, era de maximum 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, respectiv de 3.870.890 RON (901.780 euro-f. x, dup, f. x, dup). În cadrul acestui contract, prin cererea de plată nr. x/18.11.2015, S.C. C. S.R.L. a solicitat autorizarea cheltuielilor în valoare de 3.203.891,29 RON exclusiv TVA şi plata sumei de 1.601.945,65 RON exclusiv TVA reprezentând 50% din suma cheltuielilor eligibile efectuate, suma admisă la plată şi plătită la data de 28.12.2015 fiind de 1.599.767,11 RON . Printre contractele aflate în cadrul proiectului, s-a aflat şi contractul de furnizare şi montaj nr. x/09.05.2014, având ca părţi contractante S.C. C. S.R.L. Sibiu, prin reprezentant legal A. în calitate de achizitor şi F., Bulgaria, reprezentată prin administrator B., în calitate de furnizor. Obiectul contractului era "furnizare şi montaj produse", iar durata contractului a fost 09.05.2014-30.11.2014. Contractul nr. x/09.05.2014 a fost modificat prin cinci acte adiţionale . Scriptic, pentru atribuirea contractului au fost aplicate prevederile instrucţiunii de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai PNDR ce constituie ANEXA IV la contractul de finanţare, conform căreia, contractele cu valoarea mai mare de 50.000 euro fără TVA, trebuiau adjudecate prin procedura de selecţie de oferte cu condiţia asigurării transmiterii unei invitaţii de participare către cel puţin 3 operatori economici şi primirii de către beneficiarul privat a cel puţin 3 oferte conforme. Valoarea estimată a contractului a fost de 1.883.158 RON exclusiv TVA, echivalent a 438.709 euro (la cursul valutar al BCE din data de 30.11.2010, 1 euro = 4,2925 RON), iar beneficiarul S.C. C. S.R.L. a solicitat oferte de la operatorii F., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E.. Conform invitaţiilor pentru selecţia de oferte (nr. 31, nr. 32 şi nr. 33, toate din data de 03.04.2014-f. x, dup), contractul urma să fie încheiat cu ofertantul a cărui ofertă avea preţul total cel mai scăzut (criteriul de selecţie - preţul cel mai scăzut), iar operatorii invitaţi să participe la procedura de achiziţie au depus oferte având următoarele preţuri: S.C. F. - 1.867.349,10 RON exclusiv TVA, S.C. D. S.R.L. - 1.872.873,80 RON exclusiv TVA şi S.C. E. - 1.877.174,67 RON exclusiv TVA. Dintre ofertele depuse a fost declarată câştigătoare oferta cu preţul cel mai scăzut (F.. x, dup). După finalizarea procedurii de atribuire şi semnarea contractului, la data de 20.08.2014, reprezentantul S.C. C. S.R.L. a depus la autoritatea de management dosarul achiziţiei, la data de 09.12.2014 fiind întocmită fişa de verificare a dosarului de achiziţii de către Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în care s-a precizat că au fost respectate condiţiile prevăzute de procedura de atribuire privind transmiterea invitaţiilor şi obţinerii ofertelor de la 3 operatori economici, existenţa documentaţiei de verificare şi atribuire, rapoartele de selecţie şi declaraţiile de confidenţialitate şi imparţialitate, deşi anterior, la data de 08.10.2014 dosarul nu fusese avizat. Conform fişei de verificare a dosarului de achiziţii din data de 08.10.2014 neavizarea s-a datorat faptului că în procent de peste 50% bunurile din oferta câştigătoare aveau preţuri cu peste 10% mai mari ca bunurile similare identificate pe internet .
Criticile recurenţilor vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei - A. şi complicitate la această infracţiune - B.).
Recurentul A. a susţinut că nu s-a stabilit cu exactitate, dacă actele pentru care s-a dispus condamnarea sa au fost false sau inexacte. Acesta a susţinut că nu se poate reţine că invitaţiile de a participa la anumite oferte pe care recurentul, în numele S.C. C. S.R.L., le-a transmis către S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., precum şi răspunsurile la aceste invitaţii de către F., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., sunt false, întrucât nu s-a indicat dacă înscrisurile care fac obiectul cauzei au fost contrafăcute prin alterarea scrierii, subscrierii, sau alterate în orice alt mod.
De asemenea, recurentului inculpat B. a susţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 48 C. pen. cu privire la complicitate, întrucât instanţa de apel nu au specificat în ce constă ajutorul, înlesnirea acordată de inculpat autorului faptei, astfel cum prevede textul de lege.
Contrar susţinerilor recurenţilor instanţa de apel a constatat că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor, reţinând că este dovedită împrejurarea că inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. C. S.R.L., a avut o înţelegere prealabilă cu B. de a-i acorda acestuia din urmă un contract de furnizare bunuri şi de a simula procedura de atribuire prin utilizarea a două societăţi comerciale care depuneau oferte de curtoazie, iar inculpatul B., administrator al F. i-a oferit lui A. ajutor material în comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
Instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile martorului J. din care a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că întreaga procedură de atribuire a contractului de furnizare a fost una simulată, toată documentaţia fiind menită a crea aparenta de legalitate deşi, în cazul a două din cele trei societăţi participante, acestea nu aveau intenţia reală de a obţine contractul în discuţie. Nu se poate aprecia ca fiind respectată procedura de achiziţie prin simplul fapt al existenţei celor 3 invitaţii de participare şi 3 oferte, atâta timp cât de la început inculpaţii au stabilit care va fi societatea care va câştiga achiziţia, probele din dosar fiind apte să conducă la o astfel de concluzie. Chiar dacă actele sunt semnate de către persoanele îndreptăţite, acest aspect nu a fost considerat ca fiind suficient să confere legalitate procedurii. (...) documentele ce atestă derularea procedurii de achiziţie prin implicarea a minim 3 societăţi comerciale, în realitate nu au avut la bază această procedură, acestea nu reflectă realitatea, având caracter fals sau, cel puţin, inexact, atât timp cât, în cazul a două din trei societăţi comerciale participante, lipseşte voinţa juridică - negotium juris, actele emise de acestea nu sunt apte să producă efecte juridice, aspect ce atrage incorectitudinea procedurii. De asemenea, faptul că inculpaţii au fost cei care au conceput procedura în această modalitate simulată, atestă că actele întocmite de către comisia de recepţie sunt acte întocmite cu scopul de a induce în eroare autoritatea contractantă cu privire la procedura urmată. Cu privire la documentele ce atestă derularea procedurii de achiziţie depuse la dosarul de decont, se constată că cele două invitaţii emise către S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. şi ofertele depuse de către acestea sunt înscrisuri întocmite fără a exista o manifestare de voinţă reală, scopul întocmirii fiind acela de a constitui contraoferte formale pentru S.C. F. S.R.L., aparţinând inculpatului B..
Examinând argumentele recurenţilor referitoare la infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, se constată că prin decizia din apel, instanţa a evidenţiat corespondenţa între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei - inculpatul A. şi complicitate la această infracţiune - inculpatul B.), din mijlocele de probă administrare rezultând că documentele întocmite au avut un caracter fals, motiv pentru care finanţarea din fondurile europene a fost obţinută pe nedrept. Drept urmare, Înalta Curte constată că faptele inculpaţilor A. şi B. se circumscriu elementelor de tipicitate şi caracterizează, sub aspect obiectiv, infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitatea la această infracţiune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 727/Ap din data de 21 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 727/Ap din data de 21 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2024.