Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din 20 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din data de 10.03.2023, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/2020, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006.
A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transport vânat dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006.
A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (anume 3 luni închisoare) rezultând pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldova Suliţa sau a Primăriei comunei Breaza, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.
2. A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transport vânat dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugă sporul de o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (anume 3 luni închisoare) rezultând pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldova Suliţa sau a Primăriei comunei Breaza, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 6.000 RON din faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul inculpaţii B. şi A..
Prin decizia penală nr. 1602 din 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B. şi A., împotriva sentinţei penale nr. 55 din data de 10.03.2023 pronunţate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. x/2020.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:
Au fost înlăturate din sentinţa penală, relativ la ambii inculpaţi, dispoziţiile de aplicare a art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 91 şi următoarele din C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi cele de condamnare.
În temeiul art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B.:
- pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de transport vânat dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 2 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (două) luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) din C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probaţiune Suceava.
În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A.:
- pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de transport vânat dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, prevăzută de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 2 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (două) luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) din C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 404 alin. (3) teza a-II-a din C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probaţiune Suceava.
În temeiul art. 404 alin. (3) teza a II-a din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei pronunţate în apel.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
*************************************************************
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B. la data de 21.12.2023.
Prin motivele de recurs în casaţie, inculpaţii au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând că fapta pentru care au fost condamnaţi nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, făcând trimitere la dispoziţiile legale care incriminează infracţiunea de braconaj pentru care au fost condamnaţi, respectiv art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, constând în tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizaţia de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condiţiile legii de gestionar pentru fondul cinegetic respectiv, au susţinut că ambii inculpaţi au fost înscrişi în autorizaţiile de vânătoare emise individual pentru fiecare dintre aceştia, iar eventualele erori privind înscrierile respective nu s-au referit în niciun caz la identitatea lor şi au fost sancţionate contravenţional de către organele de poliţie chiar în noaptea constatării acelor nereguli.
De asemenea, recurenţii au precizat că ambele instanţe şi-au motivat soluţia pronunţată prin invocarea altor texte din Legea nr. 407/2006, respectiv art. 39 alin. (1), lit. v), k) precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, încercând astfel să dea o altă nuanţă infracţiunii de braconaj.
Totodată, recurenţii au apreciat că, în acest context, a fost încălcat şi dreptul la apărare al acestora întrucât au fost nevoiţi să îşi facă apărări faţă de infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa de judecată şi nu în raport cu alte fapte examinate de cele două instanţe pentru a-şi justifica soluţiile de condamnare.
Mai mult, au învederat că infracţiunea prev. de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 (transport vânat dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranţat în teren) şi prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (uz de armă fără drept) sunt condiţionate de săvârşirea infracţiunii de braconaj, inculpaţii fiind condamnaţi pentru fapte ce nu au fost probate şi faţă de care nu au fost formulate niciun fel de apărări.
Pe de altă parte, au apreciat că dispoziţiile art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, care reglementează vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, ar fi reprezentat temeiul de drept care ar fi avut corespondentă situaţia de fapt reţinută în cauză.
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 22.12.2023 şi părţii civile C. la data de 27.12.2023.
Termenul prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 08.01.2024.
Nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.01.2024.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., prin încheierea din data de 20 martie 2024, Înalta Curte a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prin intermediul recursului în casaţie, cale extraordinară de atac a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În conformitate cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată.
În cauză, recursul în casaţie urmează a fi examinat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., astfel cum a fost decelat prin încheierea asupra admisibilităţii în principiu din 20 martie 2024.
Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor.
În aceste coordonate de principiu şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurenţii A. şi B. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
Aşadar, în ceea ce priveşte situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv în cauză, s-a reţinut că, în baza calităţii de vânător, la data de 16.12.2019, inculpatului A. i-a fost eliberată de către A.J.V.P.S. Suceava autorizaţia de vânătoare individuală, seria x.I. nr. x, pe fondul cinegetic nr. 21, Rarău (pentru perioada 16-25.12.2019), pentru un exemplar din specia cerb comun, împreună cu crotalul ce se aplică vânatului împuşcat RO x, iar inculpatului B. i-a fost eliberată de către A.J.V.P.S. Suceava autorizaţia de vânătoare individuală, seria x.I. nr. x, pe fondul cinegetic nr. 21, Rarău (pentru perioada 17-25.12.2019), pentru un exemplar din specia cerb comun, împreună cu crotalul ce se aplică vânatului împuşcat RO x.
La data de 21.12.2019, inculpaţii s-au întâlnit întâi la Clubul de Vânătoare cu numitul D., în calitate de organizator al vânătorii şi apoi în jurul orelor 13:00 împreună cu aceasta şi numitul E. care este membru al clubului de vânătoare, s-au deplasat în fondul de vânătoare 21 Rarău, în zona din spatele Liceului Militar Câmpulung Moldovenesc fiind împărţiţi în două grupe, respectiv o grupă formată din D. împreună cu inculpatul B. şi cea de-a doua grupă formată din E. împreună cu inculpatul A. şi dat fiind că pe parcursul deplasării în teren nu au observat nicio cervidă şi nici nu au tras niciun foc de armă, au hotărât să încheie vânătoarea, după care s-au deplasat la domiciliul numitul E. şi pentru că nu a fost recoltată nicio cervidă au convenit cu D. ca autorizaţia emisă pe numele lui B. să rămână la D. deoarece a doua zi acesta urma să meargă la vânătoare cu un grup mai mare. După terminarea acestor discuţii, inculpaţii B. şi A. au hotărât să se întoarcă în fondul de vânătoare unde au recoltat prin împuşcare un număr de două cervide, pe care le-au eviscerat, le-au jupuit şi le-au tranşat, după care, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe numitul F., căruia i-a solicitat să se deplaseze în fondul de vânătoare pentru a-l ajuta să transporte carnea provenită de la cervida vânată, astfel că numitul F. s-a deplasat cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în locul indicat de inculpatul B., unde au încărcat carnea în saci din nailon de culoare neagră, după care au aşezat-o între scaunele autoturismului şi au plecat către comuna Moldova Suliţa. Inculpatul A. a procedat şi el la eviscerarea, jupuirea şi tranşarea cervidei vânate, după care a transportat-o în locul unde avea parcat autoturismul proprietate, marca x cu numărul de înmatriculare x, a încărcat-o în habitaclul autoturismului, între scaunele acestuia.
Sub aspectul încadrării juridice, s-a reţinut, printre altele, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006:
"Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: c) tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizaţia de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condiţiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv"
Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte apreciază nefondate criticile formulate de inculpaţi pentru următoarele considerente:
Prioritar, referitor la critica potrivit căreia inculpaţii au fost condamnaţi de două ori pentru aceeaşi faptă, încălcându-se principiul ne bis in idem consacrat de prevederile art. 6 C. proc. pen. prin aceea că au fost sancţionaţi atât contravenţional, cât şi penal pentru aceeaşi activitate presupus ilicită, Înalta Curte constată că inculpaţii au fost sancţionaţi contravenţional pentru alte fapte decât cele care au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză. În concret, sancţiunile contravenţionale au vizat necompletarea corespunzătoare a autorizaţiei de vânătoare şi necrotalierea vânatului recoltat (fapte prev. de art. 39 alin. (1) lit. v) şi k) din Legea nr. 407/2006, sancţionate contravenţional de art. 48 alin. (1) lit. d) şi b) din acelaşi act normativ), în timp ce actele materiale subsumate infracţiunii de prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 sunt diferite şi constau în braconarea, prin împuşcare, în afara unei vânători organizate, a unui număr de două cervide din specia cerb comun.
În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la încadrarea juridică a faptelor, susţinându-se, în cadrul dezbaterilor atât de către apărătorul inculpaţilor, cât şi de către reprezentantul Ministerului Public că dispoziţiile legale incidente în cauză erau reprezentate de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 iar nu de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Înalta Curte subliniază, astfel cum a statuat şi prin încheierea de admitere în principiu că, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Recurenţii A. şi B. au susţinut, în esenţă, în argumentarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., că au fost înscrişi în autorizaţiile de vânătoare emise individual pentru fiecare dintre ei şi că, prin reţinerea dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii s-a încercat să se dea o altă nuanţă infracţiunii de braconaj, în acest context încălcându-se dreptul la apărare al inculpaţilor care au fost nevoiţi să-şi facă apărări doar cu privire la infracţiunile care au făcut obiectul sesizării instanţei de judecată.
Examinând argumentele recurenţilor referitoare la infracţiunea de braconaj şi la dispoziţiile legale reţinute de cele două instanţe, se constată că prin decizia din apel, instanţa a evidenţiat corespondenţa între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006. De asemenea, instanţa de apel a reţinut explicit elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj, conform situaţiei de fapt stabilite, apreciind că autorizaţia de vânătoare nu a fost valabilă întrucât vânătorul nu a fost însoţit de personalul cu atribuţii de pază şi de ocrotire a vânatului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, reţinând ca atare incidenţa infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006.
Procedând conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice stabilite şi configurarea legală a infracţiunii de braconaj, Înalta Curte apreciază că acţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi pentru care au fost condamnaţi, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Cu privire la elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, Înalta Curte constată că situaţia de fapt expusă anterior atestă o conduită ilicită întrucât autorizaţiile de vânătoare sunt valabile numai dacă vânătorul este însoţit de personalul cu atribuţii de pază şi de ocrotire a vânatului pe fondul cinegetic respectiv, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii.
Înalta Curte notează că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în soluţionarea cauzei, au interpretat dispoziţiile legale care reglementează infracţiunea de braconaj prin prisma dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii iar acest aspect nu echivalează cu examinarea altor fapte decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi în final condamnarea. Aspectele reţinute în regulament vin în completarea şi interpretarea normei care sancţionează infracţiunea de braconaj şi nu pot fi apreciate ca examinând fapte diferite. Totodată, Înalta Curte constată că regulamentele se emit numai pe baza şi în executarea legilor, nereglementând aspecte cu caracter de noutate, ci doar reglementări care vin în sprijinul executării legilor.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, iar încadrarea faptei în varianta incriminată de lit. b) sau lit. c) a acestui articol nu poate face obiectul recursului în casaţie.
În ceea ce priveşte aspectele invocate de apărare potrivit cărora partida de vânătoare din data de 22 decembrie 2019 nu a fost declarată încheiată, subliniind că, dacă ar fi fost declarată încheiată, organizatorul acestei partide ar fi trebuit să completeze pe autorizaţiile de vânătoare anumite menţiuni olografe, instanţa de recurs în casaţie apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpaţilor, elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj fiind întrunite independent de faptul că partida a fost sau nu declarată încheiată întrucât inculpaţii nu au respectat condiţiile prevăzute de lege, nefiind însoţiţi de personalul cu atribuţii de pază şi de ocrotire a vânatului pe fondul de vânătoare respectiv sau de o persoană de specialitate împuternicită de gestionar.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1602 din data de 20 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi A., în cuantum de câte 170 de RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2024.