Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023, În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea-condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1350/A/21.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală în dosarul nr. x/2016.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că persoana condamnată A. a formulat contestaţie în anulare care vizează decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul penal nr. x/2016, temeiurile de drept invocate în susţinerea cererii fiind cele prevăzute de art. 426 lit. b), d), e) şi h) C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia şi rejudecarea cauzei, hotărârea atacată fiind nelegală şi netemeinică.
Analizând cererea formulată, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că deşi contestatoarea-condamnată A. s-a prevalat de cazurile de contestaţie enunţate la lit. b), d), e) şi h) ale textului legal anterior menţionat, s-a constatat că acestea nu au fost indicate decât în mod formal, întrucât din lecturarea motivelor de contestaţie depuse în scris, precum şi a precizărilor ulterioare, rezultă că nemulţumirile contestatoarei vizează, în fapt, fie nelegalitatea şi netemeinicia de soluţiei de condamnare dispuse prin sentinţa penală nr. 176/23.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1350/A/21.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală (ceea ce tinde să transforme prezenta cale de atac într-un un apel deghizat), fie aspecte ce ţin de anumite măsuri administrative întreprinse ulterior pronunţării deciziei contestate (introducerea documentelor în sistemul ECRIS etc.), dar care nu au nici o legătură cu cazurile de contestaţie în anulare reglementate de legiuitor.
În esenţă, contestatoarea a invocat următoarele aspecte:
- decizia Curţii de Apel Bucureşti care face obiectul prezentei căi de atac (denumită impropriu "încheiere" de către contestatoare) preia, în mare parte, prin metoda copy-paste, argumentele judecătorului de la Tribunalul Bucureşti care a pronunţat sentinţa penală nr. 176/23.02.2022 - fapt care, în opinia, petentei, demonstrează că instanţa de control judiciar nu a realizat o judecată efectivă a cauzei cu care a fost învestită şi nu a examinat de o manieră suficientă probele administrate;
- raţionamentul propriu al instanţei de control judiciar este insuficient ca şi întindere, de asemenea cuprinde aprecieri netemeinice şi nelegale, fiind interpretate eronat probele administrate care, în opinia contestatoarei, demonstrau fără putinţă de tăgadă că fapta pentru care a fost condamnată nu există;
- la dezbaterile din apel care au avut loc la data de 10.05.2023 au participat alţi judecători decât cei care au pronunţat decizia contestată;
- decizia contestată a fost pronunţată cu încălcarea jurisprudenţei naţionale, a legislaţiei aplicabile la nivel naţional şi internaţional, ale deciziilor Curţii Constituţionale a României, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Consiliului Superior al Magistraturii sau ale Inspecţiei Judiciare;
- în cuprinsul deciziei s-au consemnat aspecte nereale privind modalitatea de desfăşurare a judecăţii în apel dar şi susţinerile/apărările contestatoarei formulate pe parcursul procesului, de asemenea nu s-a ţinut cont de aspectele punctuale pe care contestatoarea le-a invocat, între altele, în cuprinsul concluziilor scrise, ceea ce o îndreptăţeşte să presupună că dosarul nu a fost examinat cu atenţie de către instanţa de control judiciar;
- nu au fost administrate probe suficiente în apel iar decizia contestată este nemotivată.
Prin urmare, curtea de apel a reţinut că în prezenta procedură, condamnata-contestatoare a invocat aspecte ce ţin de legalitatea şi/sau temeinicia hotărârii de condamnare (cu excepţia celui menţionate la liniuţa 3 - participarea altor judecători la dezbateri decât cei care au soluţionat apelul - la care se va face referire ulterior), care însă nu pot fi supuse examinării în cadrul contestaţiei în anulare.
Referitor la motivul de contestaţie privind împrejurarea că, la dezbaterile din apel care au avut loc pe data de 10.05.2023, au participat alţi judecători decât cei care au pronunţat decizia contestată, prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. c) C. proc. pen. (caz care nu a fost indicat de contestatoare în mod explicit), s-a constatat că acesta este neîntemeiat.
Cu privire la acest aspect, s-a reţinut că, după cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de dezbateri din 10.05.2023, respectiv decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023, completul de judecată a fost format din aceiaşi magistraţi-judecători care au pronunţat şi decizia supusă controlului judiciar în prezenta procedură, susţinerile numitei A. fiind nefondate.
Curtea de apel a mai reţinut că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., întrucât a fost dezbătută şi analizată incidenţa prescripţiei răspunderii penale a condamnatei-contestatoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., după cum rezultă în mod explicit din cuprinsul încheierii de dezbateri, dar şi din cuprinsul deciziei contestate.
Cu privire la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că petenta nu a arătat motivele pentru care consideră că instanţa de apel nu ar fi fost compusă potrivit legii ori că ar fi existat un caz de incompatibilitate, astfel de situaţii nefiind identificate nici din oficiu.
În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. e) C. proc. pen., Curtea a reţinut, de asemenea, că acesta nu este incident în speţă, având în vedere că procurorul din cadrul unităţii de parchet competente a participat la fiecare dintre termenele de judecată acordate în cauză, dar şi inculpata A..
Nu în ultimul rând, s-a apreciat că nu este incident nici cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. întrucât, la termenul de judecată acordat pe data de 27.06.2022, cu prilejul judecării apelului, apelanta-inculpată A., asistată de avocat din oficiu, a precizat că nu doreşte să dea declaraţie, instanţa de apel neavând obligaţia de a interpela, cu fiecare ocazie, inculpaţii prezenţi la judecată dacă îşi menţin respectiva poziţie.
Prin urmare, văzând că nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen., Curtea a respins contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea A..
Prin motivele de apel, formulate în scris, contestatoarea, în esenţă, a invocat următoarele:
- nulitatea absolută a procedurii realizate în dosarele nr. x/2016 şi y/2023;
- soluţia pronunţată de instanţă nu este prevăzută de legea penală, fiind încălcate dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen.
- încălcarea normelor procesual penale;
- nulitatea absolută a hotărârii atacate, respectiv a deciziei penale nr. 1350/A/2023 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi a sentinţei penale nr. 176/2022 a Tribunalului Bucureşti.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) şi b) cu aplicarea art. 280 alin. (2) C. proc. pen.. În susţinerea căii de atac au fost depuse mai multe cereri formulate de petentă în cursul judecăţii, articole din mass-media, comunicate ale Ministerului Justiţiei şi rapoarte ale Inspecţiei Judiciare.
Prin cererea din data de 08.04.2024, apelanta-contestatoare a solicitat suspendarea executării hotărârilor atacate, repartizarea legală a dosarului, verificarea incompatibilităţii judecătorilor cauzei, dar şi anonimizarea datelor sale persoanele de pe portalul instanţei de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21.03.2024, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 17.04.2024.
Prin rezoluţia din data de 08.04.2024, a fost respinsă cererea sa privind anonimizarea datelor sale personale de pe portalul instanţei de judecată în raport cu calitatea sa procesuală şi obiectul cauzei
La termenul de judecată din data de 17.04.2024, cauza a fost amânată în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de contestatoare.
Prin încheierea din data de 13.05.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnelor judecător B. şi C., formulată de apelanta-contestatoare A..
La data de 10 iunie 2024, apelanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susţinerea cererii, iar înainte de începerea şedinţei de judecată, prin registratură, a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită încetarea procesului penal ca urmare a interveniri prescripţiei răspunderii penale.
La următorul termen de judecată, 12.06.2024, instanţa din oficiu a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac declarate de apelanta-contestatoare A., Înalta Curte rămânând în pronunţare cu privire la acest aspect.
III. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de contestatoarea A., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.: Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel, iar, conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen.: Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Nu în ultimul rând este de menţionat şi faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.: Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Interpretând sistematic aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului sau a contestaţiei.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015, a statuat că: hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
Analizând circumstanţele factuale ale speţei de faţă în raport de consideraţiile anterior precizate, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea-condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1350/A/21.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală în dosarul nr. x/2016, hotărârea fiind definitivă.
Prin urmare, contestatoarea a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.
Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatoarea a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta-contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelanta-contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2024.