Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra apelurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 67 din data de 5 aprilie 2024 a Curţii de Apel
Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. rap. la art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 7.500 RON amendă penală (150 de zile amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 50 RON).
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 126,90 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2023 din 08 decembrie 2023 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, inculpatul A., avocat în Baroul Olt, a fost depistat de către organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstriţa, jud. Olt, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale au rezultat următoarele:
La data de 22.12.2020, inculpatul A., avocat în Baroul Olt, a fost surprins în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza localităţii Deveselu, jud. Olt, circulând cu o viteză de 106 km/h pe un drum unde limita maximă admisă era de 50 km/h, fiind sancţionat cu avertisment şi reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, ca măsură complementară, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/22.12.2020.
Împotriva procesului-verbal de contravenţie, inculpatul A. a formulat plângere la Judecătoria Caracal, plângere care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1007/20.05.2021, pronunţată în dosarul civil nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 715/04.11.2021 a Tribunalului Olt, prin respingerea apelului.
Din adresa nr. x din data de 19.05.2022 a I.P.J. Ialomiţa - Serviciul Rutier rezultă că numitului A. i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 07.12.2022, perioada de suspendare fiind majorată cu 30 de zile, conform art. 118 alin. (7) rap.
la art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 (fiind menţionat din eroare art. 118 alin. (4) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002) ca urmare a faptului că acesta nu a predat permisul de conducere în termenul prev. la alin. (4) din acelaşi articol, unde se prevede că: suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia de drept începând cu ora 00:00 a zilei următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau a admis-o în parte, menţinând sancţiunea contravenţională complementară aplicată, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
După ce i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 11.01.2022, ora 20:45, inculpatul A. a fost depistat de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Ţăndărei în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe şoseaua Bucureşti din oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat.
În acest context, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Ţăndărei au întocmit procesul-verbal de constatare al infracţiunii flagrante, context în care i s-a adus la cunoştinţă, sub semnătură, că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice şi că, în cauză, va fi înregistrat dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Dosarul penal a fost înregistrat, iniţial, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti cu nr. 72/P/2023, ulterior fiind înregistrat sub numărul unic 162/P/2023 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, prin ordonanţa nr. 162/P/2023 din data de 13.07.2023, a dispus renunţarea la urmărire penală faţă de A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., soluţia fiind confirmată prin încheierea din data de 06.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Ulterior săvârşirii faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. din data de 11.01.2022 şi având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform art. 111 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, la data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, inculpatul A. a fost depistat, din nou, de organele de poliţie din cadrul secţiei 10 Poliţie Rurală Vişina, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstriţa, jud. Olt, iar în urma verificărilor în baza de date INTERID a Poliţiei Române a rezultat că, la rubrica "starea permisului", figurează "suspendat".
Faptul că inculpatul A. figura în data de 28.06.2023 având dreptul de a conduce autovehicule suspendat rezultă şi din adresa nr. x/17.08.2023 a I.P.J. Ialomiţa - Serviciul Rutier, la care a fost anexată adresa prin care i s-a comunicat că are suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
De asemenea, din procesul-verbal întocmit la data de 11.01.2022 de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Ţăndărei, rezultă că inculpatului
A. i s-a adus la cunoştinţă, sub semnătură, că nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice şi că era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Cu ocazia audierii în calitate de suspect, respectiv inculpat, A. a declarat că recunoaşte şi regretă săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, menţionând că avea cunoştinţă că are permisul de conducere suspendat, dar a precizat că a condus autoturismul pe o distanţă scurtă pe un drum public cu circulaţie redusă din com. Vădăstriţa, jud. Olt, aspect care este confirmat şi de martorul B..
Starea de fapt a fost demonstrată cu: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; înregistrare video BodyCam şi procesul-verbal de redare rezumativă; proces-verbal de sesizare din oficiu; copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/22.12.2020 şi planşa foto radar; procesul-verbal de constatare din data de 11.01.2022, în copie; adresa din 19.05.2022, emisă de IPJ Ialomiţa - Serviciul Rutier, în copie; adresa din 15.11.2022, emisă de IPJ Ialomiţa - Serviciul Rutier, în copie; copia sentinţei civile nr. 1007/2021 din 20.05.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. POTX nr. x/22.12.2020; copia deciziei civile nr. 715 din data de 04.11.2021, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins apelul declarat de apelantul petent A. împotriva sentinţei civile nr. 1007/20.05.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/22.12.2020; copia ordonanţei nr. x/P/2023 din data de 13.07.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de suspectul A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă comisă în data de 11.01.2022, ora 20:45); copia încheierii din data de 06.11.2023, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea de confirmare a ordonanţei de renunţare la urmărire penală nr. 162/P/2023 din data de 13.07.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în copie, pe DVD; adresa nr. x/17.08.2023, emisă de I.P.J. Ialomiţa - Serviciul Rutier, la care este anexată adresa nr. x/15.01.2022; copia actului de identitate al inculpatului A.; copia certificatului de înmatriculare pentru autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x; declaraţiile suspectului/inculpatului A.; declaraţia martorului B.; adresa nr. x/10.07.2023, emisă de Baroul Olt; fişa cazierului judiciar.
În drept, fapta inculpatului A. care, în data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstriţa, jud. Olt, având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Prin rezoluţia judecătorului de cameră preliminară din data de 11.12.2023, s-a dispus comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpatul A..
Înscrisurile au fost comunicate inculpatului în data de 14.12.2023, care nu a formulat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin încheierea nr. 1 din data de 16 ianuarie 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Fiind audiat la data de 29 ianuarie 2024 în prezenţa apărătorului ales, inculpatul a arătat că recunoaşte integral săvârşirea faptelor şi solicită judecarea cauzei în procedură simplificată.
Cererea inculpatului a fost pusă în discuţia părţilor şi admisă la acelaşi termen de judecată.
S-a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune Olt, acesta fiind depus la dosar.
Procedând la examinarea probelor administrate în cauză instanţa a reţinut în fapt, din coroborarea declaraţiilor date de inculpat cu menţiunile din înscrisurile depuse în dosarul penal nr. x/2023 - respectiv conţinutul ordonanţei de renunţare la urmărire penală din 13 iulie 2023 confirmată prin încheierea din 06 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti şi relaţiile furnizate de IPJ Ialomiţa, că la 28 iunie 2023 inculpatul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare nr. x pe strada x din comuna Vădăstriţa judeţul Olt, deşi avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat ca urmare a săvârşirii la 11 ianuarie 2022 a faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 în care la 13 iulie 2023, prin ordonanţă, s-a dispus renunţarea la urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut situaţia de fapt ca atare şi a arătat că a decis să conducă autoturismul deşi ştia că nu avea acest drept, întrucât maşina rămăsese parcată pe o stradă îngustă blocând circulaţia celorlalte autoturisme. A precizat inculpatul că numai datorită acestor motive a condus autoturismul pe o distanţă de câţiva zeci de metri pe strada x împrejurări pe care, de altfel le-a recunoscut şi în discuţiile cu echipajul de poliţie care a procedat la oprirea sa.
În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost reţinută anterior întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta normativă prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., infracţiunea fiind săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrucât inculpatul, dat fiind nivelul său de educaţie şi profesia exercitată, cunoştea pe deplin rigorile legii şi ştia interdicţiile ce i-au fost impuse ca urmare a săvârşirii faptei din 11 ianuarie 2022 (dată la care s-a dispus măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza art. 111 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002)
Întrucât fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. (2) din C. pen., instanţa a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa a ţinut seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, instanţa a apreciat că infracţiunea săvârşită de către inculpat raportat la importanţa valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă are un grad de pericol social relativ redus, dat fiind segmentul de drum pe care inculpatul a condus, nivelul extrem de redus al traficului şi distanţa pe care inculpatul intenţiona să o străbată (câţiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului în zonă).
Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, calitatea de avocat în Baroul Olt, situaţia familială stabilă, comportamentul exemplar în comunitate până la momentul săvârşirii prezentei fapt, felul în care se raportează la infracţiunea dedusă judecăţii şi asumarea deplină a responsabilităţii pentru comiterea faptei.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi cooperând cu organele judiciare în vederea desfăşurării cu celeritate a procedurilor, din întreaga sa conduită rezultând că îşi asumă în integralitate consecinţele faptei, le înţelege şi face eforturi pentru schimbarea comportamentului.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că inculpatul este bine integrat în societate, are o carieră de aproximativ 15 de ani în cadrul Baroului Olt, fiind caracterizat ca un bun coleg cu un comportament exemplar, are o situaţie familială stabilă, este căsătorit, beneficiază de suport familial, a fost în permanenţă preocupat să îşi consolideze un sistem de valori sociale solide, să îşi creeze o imagine pozitivă în comunitate.
Toate înscrisurile depuse pentru circumstanţierea persoanei inculpatului (caracterizări, raport de evaluare şi cazier contravenţional) au relevat că acesta este o persoană instruită şi pe deplin integrată în societate, iar fapta dedusă judecăţii reprezintă un eveniment izolat în viaţa acestuia, riscul de recidivă fiind extrem de redus.
Faţă de aspectele reţinute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracţiunii, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (închisoarea de la 4 luni la 2 ani sau amenda între 135 şi 225 zile-amendă), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, necesitatea responsabilizării şi îndreptării acestuia, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv al pedepsei, instanţa a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale apreciată ca fiind proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea făptuitorului şi, deopotrivă, aptă să asigure atât realizarea scopurilor sancţiunilor penale.
Instanţa a apreciat că, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., astfel cum au fost analizate în precedent, nu se impune aplicarea pedepsei închisorii faţă de inculpat, pedeapsa amenzii orientată spre minimul prevăzut de lege fiind suficientă pentru a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârşească fapte de aceeaşi natură.
Raportându-se la criteriile generale de individualizare a pedepsei şi la considerentele paragrafelor ce preced instanţa a stabilit numărul zilelor amendă la 150, apreciind că acesta reflectă, atât împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, cât şi circumstanţele personale ale autorului.
Referitor la cuantumul unei zile-amendă, ale cărei limite generale sunt cuprinse între 10 RON şi 500 RON, potrivit art. 61 alin. (2) din C. pen., instanţa l-a stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 61 alin. (3) din C. pen., respectiv situaţia materială a inculpatului şi obligaţiile legale pe care le are faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Ţinând cont de faptul că inculpatul are venituri în cuantum de aproximativ 4.000 RON lunar (venituri la care se adaugă cele obţinute de soţia sa), conform celor menţionate în raportul de evaluare depus la dosar şi că nu are persoane minore în întreţinere, instanţa a apreciat că suma de 50 RON aferentă unei zile-amendă este una rezonabilă. Prin urmare, prin înmulţirea sumei de 50 RON corespunzătoare unei zile-amendă, cu numărul de 150 zile-amendă, inculpatul a fost condamnat la 7.500 RON amendă penală, instanţa apreciind că acesta dispune de veniturile necesare pentru a achita această sumă fără a-i afecta în mod substanţial nivelul de trai şi îndeplinirea obligaţiilor pecuniare pe care le are, ţinând însă cont şi de necesitatea ca amenda să nu aibă un nivel simbolic, întrucât într-o atare situaţie nu ar mai fi îndeplinit scopul punitiv al sancţiunii penale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 din C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 274 din C. proc. pen., urmând a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 126,90 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, apel apelantul inculpat A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, apreciind că soluţia de condamnare dispusă împotriva sa este prea aspră raportat la gravitatea efectivă a faptei de care este acuzat, la atitudinea sa constantă de recunoaştere şi regret a faptei, la circumstanţele personale, la conduita sa ulterioară comiterii faptei, aspecte faţă de care consideră că nu se impunea aplicarea unei pedepse.
La dosarul cauzei a fost depusă în dublu exemplar o cerere din partea apelantului inculpat A. (aflate la dosarul Înaltei Curţi) prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea să-şi angajeze un apărător şi pentru a depune motivele de apel. Apelantul inculpat a mai precizat că acest termen oricât de scurt este posibil îi este necesar, deoarece a aflat de prezentul termen de judecată fixat în prezenta cauză, foarte târziu, fiind plecat din localitatea de domiciliu (datorită deteriorării bruşte a stării de sănătate a mamei sale), în perioada în care i-a fost comunicată înştiinţarea emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aflând de respectiva înştiinţare abia în data de 28.05.2024 (fiind în imposibilitate în acest interval să încheie contractul de asistenţă juridică şi să formuleze motivele de apel).
La termenul de judecată de la 30 mai 2024, în apel, Înalta Curte a pus în discuţie cererea de amânare a cauzei transmisă la dosar de apelantul inculpat A., faţă de care reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de încuviinţare a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, cauza aflându-se la primul termen de judecată.
Înalta Curte, după deliberare, apreciind întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelantul inculpat A. a încuviinţat-o, conform dispoziţiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, stabilind termen de judecată la data de 13 iunie 2024 cu citarea apelantului inculpat, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul menţionat, aflată la dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei au fost depuse prin email la data de 6 iunie 2024 motivele de apel formulate de apelantul inculpat A., aflate la dosarul Înaltei Curţi.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat a apreciat că soluţia instanţei de fond este netemeinică, din perspectiva pedepsei, mai exact a modalităţii de executare a acesteia, motiv pentru care a solicitat ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se admită apelul, să se desfiinţeze sentinţa penală nr. 67 din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Craiova şi rejudecând să se dispună în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. amânarea aplicării pedepsei.
S-a menţionat, că în concret, chiar instanţa de fond a reţinut prin sentinţa apelată faptul că infracţiunea săvârşită de apelantul inculpat "raportat la importanţa valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă are un grad de pericol social relativ redus, dat fiind segmentul de drum pe care inculpatul a condus, nivelul extrem de redus al traficului şi distanţa pe care inculpatul intenţiona să o străbată (câţiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului de zonă)."
Mai mult, deşi s-a reţinut faptul că din perspectiva circumstanţelor personale, inculpatul este o persoană bine integrată social, cu un comportament anterior exemplar, iar ulterior a dovedit că a înţeles pe deplin consecinţele faptei şi că face eforturi pentru schimbarea comportamentului a dispus totuşi condamnarea sa efectivă.
Apelantul inculpat a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 83 din C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 83 din C. pen. "Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată."
În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute la dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. este evident că acestea sunt îndeplinite, întrucât pedeapsa stabilită este amenda, apelantul inculpat nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii şi şi-a dat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen., aşa cum s-a reţinut şi prin sentinţa apelată, prin raportate la caracterizările depuse, la raportul de evaluare şi la cazierul contravenţional, inculpatul este o persoană deplin integrată în societate, cu o carieră de 15 ani ca şi avocat în cadrul Baroului Olt, unde este perceput ca un bun coleg, cu un comportament exemplar, fiind căsătorit şi având o situaţie familială stabilă. Comiterea faptei s-a grevat pe faptul că inculpatul se afla în localitatea respectivă, deoarece acolo locuieşte mama sa, o persoană în vârstă, cu probleme de sănătate, aceasta fiind afectată de moartea tatălui său şi respectiv a mamei sale (bunica inculpatului), la un interval scurt de timp, prezenţa inculpatului fiind necesară pentru a rezolva anumite probleme urgente pe care aceasta, datorită stării de sănătate era incapabilă de a se ocupa de ele şi care implicau efectuarea mai multor deplasări în cadrul localităţii, în care singura posibilitate de deplasare este cu autoturismul, neexistând alte variante de transport. Deşi, inculpatul a apelat în acest sens, aşa cum s-a mai arătat, la o persoană pentru a conduce autoturismul proprietate personală, sub impulsul momentului, a faptului că a dorit deblocarea traficului şi pentru ca respectiva maşină agricolă să nu mai claxoneze şi să deranjeze persoanele care locuiau în zonă, acesta s-a urcat la volanul autoturismului, cu intenţia strictă de a-l deplasa câţiva metri şi nicidecum pentru a continua deplasarea mai departe de strada respectivă.
După comiterea faptei, acesta a avut constant o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei, cooperând cu organele judiciare pentru desfăşurarea cu celeritate a procedurilor, asumându-şi pe deplin responsabilitatea faptei, din modul în care a acţionat fiind evident că înţelege şi face eforturi pentru schimbarea comportamentului.
Fără a nega faptul că regimul sancţionator trebuie să urmărească, în general, nu numai gravitatea infracţiunii comise, ci şi efectul pe care pedeapsa îl va produce asupra publicului, dat fiind faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracţională care aduce atingere relaţiilor sociale privind integritatea fizică şi sănătatea persoanei, comise ca urmare a nerespectării regulilor privind circulaţia rutieră, trebuie analizat, concret, dacă faţă de fapta efectiv comisă şi faţă de toate datele ce caracterizează persoana apelantului inculpat, aplicarea efectivă a unei pedepse (chiar dacă este vorba de o pedeapsă cu amenda penală), nu este una excesivă.
Punând în balanţă atât elementele ce atrag o gravitate medie spre minim a faptei, respectiv încălcarea interdicţiei de a conduce autoturisme o anumită perioadă de timp, cât şi cele personale favorabile inculpatului A., o persoană pe deplin integrată în societate, preocupat constant de consolidarea unui sistem de valori solide (acesta fiind în prezent doctorand în drept penal şi fondatorul unei edituri), perceput ca o persoană cu un comportament ireproşabil, acesta înţelegând consecinţele faptei şi făcând eforturi pentru schimbarea comportamentului, precum şi faptul că acesta are cunoştinţele necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, conducând autoturismul fără vreun eveniment rutier o lungă perioadă de timp, justifică reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul dispunerii amânării aplicării pedepsei.
Stabilirea unei pedepse a cărei aplicare să fie amânată, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) din C. pen. (cu posibilitatea revocării sau suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţionale în această perioadă) este în măsură a atinge scopul pedepsei, de prevenţie generală, de coerciţie, dar şi de reeducare.
Apelantul inculpat a considerat că toate probele administrate demonstrează faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este o persoană cu potenţial criminogen sau că are o atitudine necorespunzătoare faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, fapta comisă fiind prin raportare la datele speţei, un incident izolat în conduita acestuia, aspect faţă de care a apreciat că se justifică schimbarea modalităţii de executare stabilită de prima instanţă.
Pentru toate aceste motive, a solicitat ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se admită apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 67 din 05 aprilie 2023, în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, să se desfiinţeze sentinţa apelată sub aspectul arătat şi rejudecând cauza în fond să se dispună amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani prevăzut de dispoziţiile art. 84 din C. pen.
La dosarul cauzei a fost primită prin email la data de 12 iunie 2024 şi depusă la dosarul cauzei fotocopia împuternicirii avocaţiale a domnului avocat C. pentru apelantul inculpat A., precum şi o cerere olografă prin care a solicitat amânarea cauzei, întrucât este pus în imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei, având de susţinut şase dosare la instanţe diferite în judeţul Constanţa pe care le-a indicat, solicitând acordarea unui termen după perioada 3-10.09.2024 fiind plecat cu familia în concediu de odihnă în Grecia (aflate la dosarul Înaltei Curţi).
Tot, la dosarul cauzei a fost primită în şedinţă şi depusă la dosar o cerere din partea doamnei avocat D., apărător ales al apelantului inculpat A. prin care solicita dispunerea acordării unui nou termen de judecată, în prezenta cauză, întrucât datorită stării de sănătate se află în imposibilitate de a se prezenta la acest termen, depunând adeverinţă medicală şi motivele de apel în original, aflate la dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de judecată din 13 iunie 2024, la interpelarea preşedintelui completului de judecată, apelantul inculpat A. a precizat că şi-a angajat avocat în data de 12 iunie 2024, astfel cum rezultă din cuprinsul împuternicirii avocaţiale transmise la dosar, întrucât, anterior, nu a avut timp suficient, fiind angrenat în alte activităţi legale, respectiv a fost locţiitor la Biroul Electoral Dobreni. Astfel, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată faţă de lipsa apărătorului său ales, învederând, deopotrivă, că şi celălalt apărător ales, avocat D. se află în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, din motive medicale. Cu încuviinţarea instanţei, a depus la dosar împuternicirea avocaţială a doamnei avocat D., precum şi o cerere de amânare a cauzei formulată de aceasta, însoţită de înscrisuri medicale doveditoare pentru imposibilitatea de prezentare în faţa instanţei de apel.
Înalta Curte a pus în discuţie cererile de amânare a cauzei formulate de apărătorii aleşi ai apelantului inculpat A., concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă.
Înalta Curte, după deliberare, apreciind întemeiate cererile de amânare a judecării cauzei formulate de apărătorii aleşi ai apelantului inculpat A., le-a încuviinţat, conform dispoziţiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere data încheierii contractului de asistenţă juridică cu avocatul C., respectiv 12 iunie 2024, precum şi imposibilitatea de prezentare a avocatului D., dovedită cu înscrisuri medicale, stabilind termen de judecată la data de 19 septembrie 2024 pentru când în conformitate cu prevederile art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul inculpat A. a primit termen în cunoştinţă.
III. Judecata apelului.
La termenul de judecată de la 19 septembrie 2024, Înalta Curte a procedat la identificarea apelantului inculpat A., care s-a legitimat cu C.I., fotocopia cărţii de identitate fiind ataşată la dosar, după ce, în prealabil, acesta şi-a exprimat consimţământul în acest sens.
La interpelarea preşedintelui completului de judecată, atât apărătorul ales al apelantului inculpat A., cât şi reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu înţeleg să formuleze cereri prealabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la luarea unei declaraţii apelantului inculpat A., care a precizat că îţi menţine declaraţiile date anterior în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond privind recunoaşterea învinuirii conform procedurii simplificate, poziţie consemnată în cadrul unei scurte declaraţii, ataşată la dosarul cauzei, subsecvent citirii şi semnării ei conform dispoziţiilor art. 382 rap. la art. 110 alin. (4) din C. proc. pen., aflată la dosarul Înaltei Curţi.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a învederat că înţelege să formuleze o cerere de probe în circumstanţiere, context în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a acordat cuvântul asupra cererii.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviinţarea depunerii la dosar a legitimaţiei vizate la zi de către Baroul Olt din care rezultă calitatea de avocat a părţii; legitimaţia vizată la zi de către Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene "E." care atestă că inculpatul urmează studii doctorale, ciclul III; dovada stării civile în sensul că este căsătorit şi bine integrat în societate; actul constitutiv al societăţii comerciale cu răspundere limitată "F." S.R.L., care face dovada că inculpatul este formator de opinie referitor la livrarea de carte către unităţi şcolare, precum şi schiţa locului faptei, pentru a demonstra că acesta se află la limita unui teren extravilan, ulterior acesta fiind introdus în categoria de teren intravilan.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a formulat concluzii de încuviinţare a probei cu înscrisuri în circumstanţiere care atestă situaţia personală actuală a apelantului inculpat. A solicitat respingerea probei cu înscrisuri vizând situaţia de fapt, respectiv schiţa locului faptei, cu argumentarea că situaţia de fapt nu este dezbătută în apel, iar inculpatul a uzat de procedura simplificată, care se desfăşoară exclusiv pe baza probelor aflate la dosar.
După deliberare, Înalta Curte a admis, în parte, cererile de probatorii formulate, respectiv actele în cicumstanţierea strict personală a apelantului inculpat, în raport, cu poziţia de recunoaştere a învinuirii, menţionată şi menţinută în faţa instanţei de apel, probă pe care a constatat-o ca fiind administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a respins proba cu înscrisuri, constând în schiţa locului faptei.
Înalta Curte a constatat finalizată cercetarea judecătorească în apel şi în baza art. 420 alin. (6) din C. proc. pen., luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori excepţii de invocat şi a acordat cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, a arătat că acesta a fost condamnat de către instanţa de fond la pedeapsa cu amenda penală.
În opinia sa, faţă de împrejurările comiterii faptei, distanţa pe care apelantul inculpat a condus, respectiv 20-30 metri, aşa cum se reţine şi în rechizitoriu, faţă de zona puţin circulată în care a fost depistat, precum şi faţă de poziţia de recunoaştere şi circumstanţele personale ale inculpatului, se impune a fi dispusă o altă soluţie.
În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi în rejudecare, să se dispună o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei în ceea ce îl priveşte pe inculpat, întrucât soluţia anterior dispusă de instanţa de fond îi afectează atât viaţa personală, profesională, cât şi pe cea familială.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia din ultimul cuvânt al apelantului inculpat au fost consemnate în detaliu în încheierea de dezbateri din data de 19 septembrie 2024, când în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) raportat la art. 420 alin. (11) cu referire la art. 391 alin. (1), art. 405 alin. (1) şi art. 406 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţarea hotărârii la data de 17 octombrie 2024, aşa cum rezultă din acea încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
De asemenea, prin email conform referatelor întocmite s-a pus în vedere apărătorilor aleşi ai apelantului inculpat A. că au posibilitatea în măsura în care doresc să depună şi concluzii scrise până la data de 14 octombrie 2024, aflate la dosarul Înaltei Curţi.
IV. Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod judicios şi temeinic motivat, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A. în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
Prima instanţă a avut în vedere poziţia inculpatului care a arătat că recunoaşte integral săvârşirea faptei şi a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Curtea de apel a analizat probele administrate şi a reţinut în fapt, din coroborarea declaraţiilor date de inculpat cu menţiunile din înscrisurile depuse în dosarul penal nr. x/2023 - respectiv conţinutul ordonanţei de renunţare la urmărire penală din 13 iulie 2023 confirmată prin încheierea din 06 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti şi relaţiile furnizate de IPJ Ialomiţa, că la 28 iunie 2023 inculpatul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare nr. x pe strada x din comuna Vădăstriţa, judeţul Olt, deşi avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat ca urmare a săvârşirii la 11 ianuarie 2022 a faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 în care la 13 iulie 2023, prin ordonanţă, s-a dispus renunţarea la urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut situaţia de fapt şi a precizat că, maşina rămăsese parcată pe o stradă îngustă blocând circulaţia celorlalte autoturisme, a condus autoturismul pe o distanţă de câţiva zeci de metri pe strada x împrejurări pe care, de altfel le-a recunoscut şi în discuţiile cu echipajul de poliţie care a procedat la oprirea sa.
În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost reţinută întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta normativă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., infracţiunea fiind săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrucât inculpatul, dat fiind nivelul său de educaţie şi profesia exercitată, cunoştea pe deplin rigorile legii şi interdicţiile ce i-au fost impuse ca urmare a săvârşirii faptei din 11 ianuarie 2022 (dată la care s-a dispus măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, în baza art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002).
Întrucât fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. (2) din C. pen., instanţa a dispus în mod legal condamnarea acestuia.
De asemenea, prima instanţă a motivat judicios procesul de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare aplicate inculpatului prin raportare la condiţiile prevăzute de art. 74 din C. pen., a apreciat infracţiunea săvârşită de inculpat raportată la importanţa valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, la gradul de pericol social redus şi distanţa pe care inculpatul intenţiona să o străbată (câţiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului în zonă).
Totodată, au fost analizate şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, calitatea de avocat în Baroul Olt, situaţia familială stabilă, comportamentul exemplar în comunitate până la momentul săvârşirii prezentei fapte, felul în care s-a raportat la infracţiunea dedusă judecăţii şi asumarea deplină a responsabilităţii pentru comiterea faptei, atitudinea procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi cooperând cu organele judiciare în vederea desfăşurării cu celeritate a procedurilor, din întreaga sa conduită rezultând că îşi asumă în integralitate consecinţele faptei, le înţelege şi face eforturi pentru schimbarea comportamentului. S-a mai reţinut că inculpatul este bine integrat în societate, are o carieră de aproximativ 15 ani în cadrul Baroului Olt, fiind caracterizat ca un bun coleg cu un comportament exemplar, are o situaţie familială stabilă, este căsătorit, beneficiind de suport familial, a fost în permanenţă preocupat să îşi consolideze un sistem de valori sociale solide, să îşi creeze o imagine pozitivă în comunitate.
Prima instanţă a valorificat înscrisurile depuse pentru circumstanţierea persoanei inculpatului (caracterizări, raport de evaluare şi cazier contravenţional) care au relevat o persoană instruită şi pe deplin integrată în societate, iar fapta dedusă judecăţii reprezintă un eveniment izolat în viaţa acestuia, riscul de recidivă fiind extrem de redus.
În raport cu ampla analiză in concreto a criteriilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport cu probele în circumstanţiere administrate, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale considerată ca fiind proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea făptuitorului şi aptă să asigure realizarea scopurilor sancţiunilor penale. Totodată, aceasta a concluzionat că nu se impune aplicarea pedepsei închisorii faţă de inculpat, iar pedeapsa amenzii a fost orientată spre minimul prevăzut de lege fiind suficientă pentru a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârşească fapte de aceeaşi natură.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei amenzii, prima instanţă a stabilit numărul zilelor amendă la 150, iar cuantumul unei zile-amendă ale cărei limite generale sunt cuprinse între 10 RON şi 500 RON, a făcut aplicarea art. 61 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 61 alin. (3) din acelaşi cod, ţinând cont de situaţia materială a inculpatului şi obligaţiile legale pe care le are faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Cuantumul amenzii penale aplicate de 7.500 RON (150 de zile amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 50 RON) a fost raportat şi la venitul lunar de aproximativ 4000 RON obţinut de inculpat la care s-a adăugat şi cel al soţiei sale, neavând persoane minore în întreţinere, aşa încât această sumă nu este de natură a-i afecta nivelul de trai şi îndeplinirea obligaţiilor pecuniare pe care le are, fără ca amenda să aibă un nivel simbolic, întrucât nu ar mai îndeplini scopul punitiv al sancţiunii penale.
Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi completă analiză in concreto cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului A., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al scopurilor pe care trebuie să le atingă această pedeapsă pentru infracţiunea comisă.
Instanţa de control judiciar nu poate da curs solicitării de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen., pe care o constată ca nefondată, în raport cu gravitatea faptei, inculpatul dovedind perseverenţă în nerespectarea normelor care impun o conduită pe drumurile publice, acesta la momentul comiterii faptei fiind cercetat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., în acea cauză dispunându-se renunţarea la urmărire penală.
De asemenea, nici actele în circumstanţiere depuse în apel şi nici aspectele de ordin personal susţinute în concluziile orale de către apărătorul ales al inculpatului, cu privire statutul şi calitatea de avocat a inculpatului în cadrul Baroului Olt, împrejurarea că este căsătorit şi formator de opinie referitor la livrarea de carte către unităţi şcolare, ca urmare a faptului că are o societate comercială cu răspundere limitată "F." S.R.L.(acte depuse în apel, dosarul Înaltei Curţi), nu pot avea un caracter preeminent în raport cu circumstanţele reale, pe care instanţa de apel le-a analizat şi şi-a format convingerea că acestea susţin analiza efectuată de către prima instanţă cu privire la individualizarea pedepsei, atât referitor la felul acesteia, amenda penală, cât şi cuantumul stabilit, argumente însuşite de către instanţa de control judiciar.
Înalta Curte consideră că nici solicitarea de a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 80 din C. pen., nu este întemeiată, deşi sunt formal îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, însă în mod efectiv nici această modalitate de individualizare nu şi-ar atinge finalitatea, în raport cu ansamblul circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului A., aşa încât numai pedeapsa cu amenda penală în cuantumul stabilit de către prima instanţă îşi poate atinge scopurile de coerciţie, prevenţie şi educaţie în situaţia apelantului inculpat A..
Aşadar, instanţa de apel constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. şi a cuantumului acesteia, iar motivele şi solicitările invocate în apel nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1, lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din data de 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din data de 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2024.