Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A. şi B., constată următoarele:
În primul ciclu procesual, (dosar nr. x/2019), prin sentinţa penală nr. 298/25.02.2020 a Judecătoriei Galaţi, printre altele, au fost dispuse următoarele:
A. Inculpata A.:
1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (46 acte materiale) a fost condamnată inculpata A. , la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată (în dauna părţii civile Şcoala Gimnaziala nr. 17 Galaţi).
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autorităţile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
2. În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (88 acte materiale) a fost condamnată aceeaşi inculpată A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (în dauna părţii civile Şcoala Gimnaziala "Dan Barbilian" Galaţi).
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autorităţile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
3. În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (102 acte materiale) a fost condamnată aceeaşi inculpată A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (în dauna părţii civile Şcoala Gimnaziala "Dan Barbilian" Galaţi).
4. În temeiul art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (59 acte materiale) a fost condamnată aceeaşi inculpată A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (în dauna părţii civile Şcoala Gimnaziala "Dan Barbilian" Galaţi).
5. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 1 an şi 8 luni), in final a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa inchisorii de 4 ani şi 8 luni.
În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.
6. În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală următoarele pedepse complementare:
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autorităţile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
B. Inculpatul B.:
1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (46 acte materiale) a fost condamnat inculpatul B. , la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
2. În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată în formă continuată .
3. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 4 luni), in final a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa inchisorii de 3 ani şi 4 luni.
În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.
4. În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală următoarele pedepse complementare:
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
D. Latura civilă:
În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpatii, in solidar, la plata sumei de:
- 320.360 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială nr. 17 Galati;
- 473.521 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială " Dan Barbilian" Galati.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. s-au desfiinţat in totalitate înscrisurile falsificate, conform dispozitivului sentinţei.
Prin decizia penală nr. 1019/18.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii A., C. şi B., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 298/2020 a Judecătoriei Galaţi, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond nu a fost motivată.
În rejudecare, în al doilea ciclu procesual (dosar nr. x/2019):
Prin încheierea din data de 11.11.2022, a fost admisă cererea inculpatei A. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunile de complicitate la delapidare în formă continuată (46 de acte materiale), prev. de art. 46 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi delapidare în formă continuată (88 acte materiale), prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. .
Prin sentinţa penală nr. 611/11.04.2023 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. , pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată (102 acte materiale), prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (faptă din perioada 2012-22.12.2014).
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., cu privire la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată (51 de acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (faptă din perioada 2012-17.12. 2014).
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. , pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (97 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (faptă din perioada 2012-17.12. 2014).
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, faptă prev. de art. 298 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există (faptă din luna martie 2015).
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului în formă continuată, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există (faptă din luna martie 2015).
S-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri:
- NIR nr. 49/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/03.06.2014),
- NIR nr. 50/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/03.06.2014),
- Bon de consum nr. 9 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),
- NIR nr. 53/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),
- Bon de consum nr. 10 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),
- NIR nr. 67/25.08.2014 (aferent facturii seria x nr. x/19.08.2014),
- NIR nr. 68/24.09.2014 (aferent facturii seria x nr. x/12.09.2014),
- NIR nr. 69/24.09.2014 (aferent facturii seria x nr. x/12.09.2014),
- NIR nr. 87/24.10.2014 (aferent facturii seria x nr. x/17.10.2014),
- Bon de consum (aferent facturii seria x nr. x/17.10.2014),
- NIR nr. 93/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/15.12.2014),
- NIR nr. 94/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/16.12.2014),
- NIR nr. 2/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/16.12.2014),
- NIR nr. 91/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/17.12.2014),
- ordinele de plată: nr. x/28.02.2012 (2 exemplare cu acelaşi număr, pentru facturi diferite);
- facturile: x, emise de S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., pe numele Şcolii Gimnaziale nr. 17 Galaţi;
- facturile: y emise de S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., pe numele Şcolii Gimnaziale "Dan Barbilian" Galaţi.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile Şcoala Gimnazială nr. 17 Galaţi şi Şcoala Gimnazială "Dan Barbilian" Galaţi.
Prin decizia penală nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 611/11.04.2023, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2019, şi în rejudecare:
S-au înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile vizând achitarea inculpaţilor A. şi B., precum şi pe cele referitoare la latura civilă a cauzei în ceea ce-i priveşte pe aceeaşi inculpaţi.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A. , cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (136 de acte materiale, fapte din perioada 2012 - decembrie 2014).
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. , cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale (136 de acte materiale, fapte din perioada 2012 - decembrie 2014).
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 1357 şi urm. C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata sumei de 320.360 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială nr. 17 Galaţi şi, respectiv, la plata sumei de 473.521 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială "Dan Barbilian" Galaţi.
Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
*******
Împotriva deciziei din apel, nr. 401/A din data de 01.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, la data de 25.04.2024, au formulat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., .
Prin cererea de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal şi au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi menţinerii soluţiei de achitare a inculpaţilor stabilită de instanţa de fond, pentru temeiul de drept prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.
S-a arătat în motivare că recursul în casaţie priveşte soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la delapidare prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., pentru care, în privinţa inculpaţilor, s-a dispus în mod nelegal în apel înlocuirea soluţiei de achitare cu una de încetare a procesului penal, cererea de recurs fiind întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1), pct. 8 din C. proc. pen., respectiv "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în al doilea ciclu procesual, întrucât, deşi a reţinut ca fiind corectă soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond cu privire la infracţiunea de delapidare, a ales în mod nelegal să dispună o soluţie de încetare a procesului penal pentru aceeaşi infracţiune, sub motivarea că faptele inculpaţilor ar putea constitui o altă infracţiune, pentru care însă nu putea fi schimbată încadrarea juridică în mod legal.
Astfel, s-a arătat că instanţa de apel a apreciat că soluţiile de achitare dispuse în privinţa celor doi inculpaţi sunt greşite, însă nu prin raportare la elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina acestora în forma autoratului/complicităţii, ci prin raportare la o altă infracţiune - abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în forma autoratului, respectiv complicităţii.
S-a susţinut că, această infracţiune a fost analizată de instanţa de apel doar într-un mod pur ipotetic, întrucât nu putea dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, tocmai datorită principiului non reformatio in pejus, invocat şi de instanţa de apel în motivarea hotărârii.
Au arătat recurenţii că, deşi recunoaşte necesitatea aplicării principiului non reformatio in pejus, în final, prin soluţia pronunţată, Curtea de apel a refuzat să îl aplice în mod efectiv, iar soluţia pronunţată este nelegală şi defavorabilă inculpaţilor din mai multe perspective:
- o soluţie de încetare a procesului penal este, de plano, mai defavorabilă unui inculpat decât cea de achitare;
- soluţia de încetare a procesului penal nu poate fi dispusă în considerarea împrejurării că faptele inculpaţilor ar constitui o altă infracţiune, pentru care, însă, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de care au fost acuzaţi;
- soluţia de încetare a procesului penal semnifică în realitate existenţa faptei şi a vinovăţiei, generând efecte şi pe latura civilă a cauzei, respectiv obligarea acestora, în cazul de faţă, la plata sumei de 320360 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială nr. 17 Galaţi şi respectiv la plata sumei de 473.521 RON către partea civilă Şcoala Gimnazială "Dan Barbilian" Galaţi (părţi civile care de altfel nici nu formulaseră apel în cauză).
Au susţinut recurenţii că în realitate, Curtea de Apel a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale în raport de infracţiunea de delapidare, doar datorită împrejurării că a considerat că inculpaţii ar putea fi vinovaţi de săvârşirea unei alte infractiuni, pentru care însă nu putea dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de care erau acuzaţi.
Dacă instanţa de apel aprecia totuşi că temeiul achitării pentru delapidare este unul eronat, trebuia să argumenteze o astfel pe constatare şi putea chiar modifica acest temei în cel prev. de art. 16 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât din motivarea hotărârii instanţei de apel se desprinde în mod evident concluzia că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii nu ar întruni elementele de tipicitate ale delapidării, ci ale unei alte infracţiuni.
Au mai precizat inculpaţii că instanţa de apel era ţinută, prin urmare, să verifice cauza doar în raport de infracţiunea de delapidare, însăşi exerciţiul verificării ipotezei dacă faptele inculpaţilor ar putea constitui o altă infracţiune nefiind permis prin aplicarea principiului non reformatio in pejus, un astfel de exerciţiu fiind, de altfel şi fără o finalitate practică, atâta timp cât încadrarea juridică a faptelor nu putea fi legal schimbată. Cu toate acestea, instanţa de apel a ales doar să afirme în mod repetat principiul, dar să nu-l aplice.
S-a menţionat că, dată fiind imposibilitatea schimbării încadrării juridice, instanţa de apel trebuia să constate că elementele de tipicitate ale delapidării nu sunt întrunite, soluţia de achitare fiind corectă şi eventual singura modificare posibilă era doar referitor la temeiul acesteia, în opinia inculpaţilor temeiul achitării fiind corect.
Prin urmare, trecând peste acest moment al analizei situaţiei de fapt, în care instanţa de apel a menţinut întocmai situaţia de fapt stabilită de prima instanţă şi a constatat că faptele săvârşite nu se înscriu în elementele de tipicitate ale delapidării, aceasta nu mai putea ignora efectele legale ale acestei constatări - menţinerea achitării/modificarea temeiului achitării.
Urmare a obligativităţii aplicării principiului non reformatio in pejus, instanţa de apel nu putea verifica în continuare dacă faptele inculpaţilor ar putea întruni elementele de tipicitate ale unei alte infracţiuni (mai ales că o eventuală schimbare de încadrare nici nu fusese pusă în discuţia părţilor - nefăcând nici măcar teoretic obiectul analizei instanţei).
Cu atât mai puţin instanţa de apel ar fi putut verifica dacă în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale - cu consecinţa încetării procesului penal, în condiţiile în care temeiurile care împiedică punerea în mişcare/exercitarea acţiunii penale trebuie analizate strict în ordinea indicată de legiuitor în disp. art. 16 din C. proc. pen.
S-a precizat că atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară, au reţinut că în această ipoteză, dacă instanţa constată incidenţa unui impediment la exercitarea acţiunii penale potrivit art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată dispune achitarea şi nu încetarea procesului penal, impunându-se, cu prioritate, analiza incidenţei unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.
De asemenea, în literatura de specialitate, s-a susţinut că nu ar fi exclusă pronunţarea de către instanţa de control judiciar a unei noi soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în urma invocării acestui caz de recurs în casaţie, în situaţia în care ar fi incident un alt caz de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale dintre cele care atrag această soluţie.
În acelaşi sens, se apreciază că dispunerea în mod greşit a soluţiei de încetare a procesului penal vizează două ipoteze, şi anume fie inexistenţa vreunuia dintre temeiurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., fie existenţa unui alt temei legal dintre cele anterior menţionate, care ar fi trebuit să fie reţinut. (Tratat de procedură penală. Partea specială - În lumina noului C. proc. pen., Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 389). Totodată, a fost invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, Decizia CCR nr. 699/2017, publicată în M. Of. nr. 315 din 3 mai 2017.
În consecinţă, pentru motivele expuse, inculpaţii A. şi B. au solicitat admiterea recursului în casaţie referitor la criticile privind greşita dispunere a încetării procesului penal în locul menţinerii soluţiei de achitare în privinţa infracţiunii de delapidare, în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel şi astfel, menţinerea soluţiei de achitare a inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., dispusă de instanţa de fond.
Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.
La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.
După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi şi înregistrat la data de 17.05.2024 pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 04.06.2024, dată până la care, de asemenea, a fost depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.
Prin încheierea din data de 04 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019 şi s-a trimis cauza completului care judecă recursul în casaţie, în compunere de 3 judecători, fiind fixat termen în cauză la data de 18.06.2024.
Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen asupra recursului în casaţie, s-au luat concluziile apărării recurenţilor inculpaţi şi ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
*****
Analizând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpaţii A. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate ca fiind grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de către inculpaţi, cu referire la nesocotirea principiului non reformatio in pejus de către instanţa de apel, prin înlocuirea soluţiei de achitare dispuse de către instanţa de fond cu o soluţie de încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, Înalta Curte apreciază necesară prezentarea sintetică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primul ciclu procesual, urmând ca ulterior să se analizeze dacă conţinutul concret al acestor fapte se suprapune conţinutului normativ prevăzut de lege pentru infracţiunile imputate acestora. În acelaşi timp, se impune cu necesitate a se analiza dacă în cauză, în al doilea ciclu procesual, a operat o încălcare a principiului non reformatio in peius, aşa cum susţin inculpaţii, ca urmare a înlocuirii de către instanţa de apel a soluţiei de achitare a inculpaţilor cu soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunile de delapidare şi respectiv, complicitate la delapidare.
Activitatea infracţională imputată inculpaţilor A. şi B. este în legătură cu achiziţiile publice efectuate de unităţile şcolare Şcoala Gimnazială nr. 17 Galaţi şi Şcoala Gimnazială Dan Barbilian Galaţi de la societăţile administrate în fapt sau în drept de către inculpaţi, S.C. D. S.R.L. şi S.C. E., achiziţii reţinute a fi fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind la preţuri supraevaluate sau fictive.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată în legătură cu Şcoala Gimnazială nr. 17 din Galaţi, s-a reţinut că în perioada ianuarie 2012 - august 2014, numita F., inculpată de asemenea în cauză, în calitatea sa de contabil al unităţii şcolare, a înregistrat în contabilitate achiziţii fictive de bunuri şi servicii, folosind în acest scop societăţile D. S.R.L. şi E.. În acelaşi timp, inculpaţii B. şi A., pentru a crea o aparenţă de veridicitate a achiziţiilor efectuate de unitatea şcolară de la societăţile mai sus menţionate, au întocmit facturi pentru produse şi servicii care nu au fost recepţionate în mod real, încredinţând aceste înscrisuri inculpatei F., care le-a folosit pentru justificarea plăţilor. S-a reţinut astfel, că inculpatul B. a emis un număr de 46 de facturi pentru societăţile D. S.R.L. şi E., pentru produse livrate fictiv Şcolii Gimnaziale nr. 17 Galaţi, după care, cei doi inculpaţi, B. şi A. au pus la dispoziţia inculpatei F. datele de identificare ale conturilor societăţilor mai sus menţionate şi au retras în numerar sumele de bani virate de unitatea şcolară, însuşindu-şi suma de 320.359,81 RON.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată în legătură cu Şcoala Gimnazială Dan Barbilian din Galaţi, s-a reţinut că în perioada ianuarie 2012- decembrie 2014, inculpata A., în calitatea sa de administrator financiar al unităţii şcolare, şi-a însuşit în interesul său şi al inculpatului B., sume de bani pe care le gestiona şi le administra, prin efectuarea unor viramente bancare nejustificate, din bugetul unităţii de învăţământ către societăţile D. S.R.L. şi E., cauzând unităţii de învăţământ o pagubă în valoare de 473.521,82 RON. Astfel, s-a reţinut că inculpata A. a înregistrat în actele contabile ale unităţii şcolare cheltuieli cu produse provenite de la societăţile mai sus menţionate, bunuri al căror preţ a fost supraevaluat şi care nu au fost recepţionate în realitate, acceptând la plată facturi emise fictiv pentru acestea. La data plăţii facturilor inculpata a întocmit în format electronic NIR-uri şi bonuri de consum în care a menţionat în mod necorespunzător adevărului că produsele au fost recepţionate şi date în folosinţă, înscrisuri care au avut la bază facturile emise în fals de societăţile D. S.R.L. şi E., societăţi administrate în fapt de soţul său, inculpatul B..
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. s-a reţinut că acesta, în aceeaşi perioadă, a emis un număr de 51 de facturi, pentru societăţile D. S.R.L. şi E., pentru produse livrate fictiv Şcolii Gimnaziale Dan Barbilian din Galaţi şi, totodată, a pus la dispoziţia inculpatei A. datele de identificare ale conturilor societăţilor D. S.R.L. şi E., în vederea realizării viramentelor, şi împreună cu inculpata A. a retras în numerar sumele virate în mod nejustificat în conturile societăţilor.
În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 298/25 februarie 2020 a Judecătoriei Galaţi, s-a reţinut că:
- Faptele inculpaţilor B. şi A., ca administratori în fapt ai societăţilor D. S.R.L. şi E., de a emite un număr de 46 de facturi pentru produse livrate fictiv Şcolii Gimnaziale nr. 17 din Galaţi, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele aceloraşi inculpaţi, care au pus la dispoziţia inculpatei F. datele de identificare ale conturilor societăţilor mai sus menţionate, în vederea realizării viramentelor şi au retras în numerar sumele virate în mod nejustificat în conturile societăţilor de inculpata F., constituie complicitate la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele inculpatei A., care în calitate de contabil la Şcoala Gimnazială Dan Barbilian din Galaţi, a întocmit în format electronic documente (NIR-uri) care atestau în mod nereal recepţia şi darea în consum a produselor livrate în mod fictiv unităţii şcolare de societăţile D. S.R.L. şi E. constituie infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele inculpatei A., care, la data plăţii facturilor a întocmit 88 de ordine de plată, în care s-a menţionat în mod necorespunzător adevărului că reprezintă plata unor facturi care erau emise în fals, pentru produse livrate fictiv unităţii şcolare mai sus menţionate, constituie infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Fapta inculpatei A. care a prezentat la semnat ordonatorului de credite, un număr de 8 contracte încheiate între Şcoala Gimnazială Dan Barbilian din Galaţi şi societăţile D. S.R.L. şi E., care cuprindeau date nereale cu privire la reprezentantul societăţilor şi care în fapt aparţineau soţului acesteia, constituie infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele inculpatului B., administrator în fapt al celor două societăţi menţionate anterior, de a emite un număr de 51 de facturi, introduse ulterior în circuitul financiar contabil al Şcolii Dan Barbilian, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Fapta inculpatei A. de a folosi în actele contabile ale unităţii de învăţământ cele 51 de facturi fictive, anterior menţionate, constituie infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele inculpatei A. de a-şi însuşi în interesul său şi al soţului său B., suma de 473.521,82 RON, pentru produse livrate fictiv de societăţile D. S.R.L. şi E., prin completarea unui număr de 88 de ordine de plată, constituie infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- Faptele inculpatului B. de a pune la dispoziţia inculpatei A. datele de identificare ale conturilor celor două societăţi administrate în fapt în vederea realizării viramentelor şi, împreună cu inculpata A. a retras în numerar sumele virate constituie infracţiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Prin sentinţa penală mai sus menţionată inculpaţii A. şi B. au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora.
Prin decizia penală nr. 1019/A/18.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi au fost admise apelurile declarate, între alţii, şi de inculpaţii A. şi B., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 298/2020 a Judecătoriei Galaţi şi a fost trimisă cauza spre rejudecare. În esenţă, Curtea de Apel Galaţi a avut în vedere la trimiterea cauzei spre rejudecare faptul că sentinţa primei instanţe este nemotivată, nefiind expuse argumentele proprii ale instanţei care au fundamentat soluţia de condamnare, nefiind analizate probele şi nici apărările inculpaţilor în raport cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
În al doilea ciclu procesual, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, Judecătoria Galaţi, prin încheierea de şedinţă din 11.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei A., din infracţiunile de complicitate la delapidare în formă continuată (46 acte materiale) prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (46 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de delapidare în formă continuată (136 acte materiale), prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 611/11.04.2023 a Judecătoriei Galaţi pronunţată în urma rejudecării cauzei, inculpaţii A. şi B. au fost achitaţi pentru infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., şi respectiv, complicitate la delapidare, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. . 1 lit. a) C. pen., în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, faţă de ambii inculpaţi s-a dispus încetarea procesului penal pentru celelalte infracţiuni (fals intelectual, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată), constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale, infracţiuni ce nu fac însă obiectul analizei prezentului recurs în casaţie.
Cu referire la infracţiunile de delapidare şi respectiv, complicitate la delapidare, de care au fost acuzaţi inculpaţii A. şi B., instanţa de fond a reţinut că acţiunea de însuşire specifică elementului material al infracţiunii de delapidare presupune o scoatere cu caracter definitiv, o deposedare a persoanei vătămate de banii şi valorile care îi aparţin, urmată de trecerea acestora în sfera de stăpânire a autorului (o împosedare a acestuia). Or, din verificarea ipotezelor acuzatoriale ale cauzei, rezultă că fapta de delapidare nu este tipică obiectiv, întrucât, deşi sumele de bani au ieşit din patrimoniul unităţilor şcolare şi au intrat în sfera patrimonială a societăţilor, însă nu printr-o acţiune de însuşire comisă de inculpată sau o altă persoană, ci ca urmare a efectuării unor plăţi, ce reprezentau contravaloarea unor facturi şi ca urmare, la momentul retragerii sumelor de bani din conturile societăţilor, acestea nu se mai aflau în patrimoniul unităţilor şcolare.
Ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi împotriva sentinţei mai sus menţionate, prin decizia penală nr. 401/A/01 aprilie 2024, Curtea de Apel Galaţi a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 611/11.04.2023 a Judecătoriei Galaţi, a înlăturat dispoziţiile sentinţei apelate vizând achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile de delapidare şi respectiv, complicitate la delapidare, şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., a dispus încetarea procesului penal faţă de cei doi inculpaţi pentru aceste infracţiuni, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În argumentarea acestei soluţii, Curtea de Apel Galaţi a reţinut în esenţă că, faptele inculpatei A. constituie infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar faptele comise de inculpatul B. întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Galaţi a reţinut că sumele de bani nu au ieşit din patrimoniul unităţilor şcolare printr-o acţiune de însuşire, folosire sau traficare, ci au fost destinate unor plăţi aparent legale, iar ceea ce deosebeşte infracţiunea de abuz în serviciu de infracţiunea de delapidare este momentul la care a intervenit activitatea ilicită având ca rezultat final ieşirea banilor din patrimoniul părţii civile, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, activitatea ilicită are loc într-un moment anterior producerii consecinţei ieşirii sumelor de bani din patrimoniul părţii civile şi constă chiar în întocmirea de acte justificative nelegale, dar care creează aparenţa unei ieşiri legale a sumelor de bani.
Premisa ieşirii sumelor de bani din patrimoniul părţilor civile a fost creată prin încălcarea unor dispoziţii din legislaţia primară, respectiv, art. 2, 5 şi 10 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, prin denaturarea procedurilor de achiziţii publice.
Prin urmare, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că este eronată concluzia primei instanţe că faptele de care au fost acuzaţi inculpaţii nu sunt prevăzute de legea penală, în realitate acestea constituind infracţiunile de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în forma autoratului şi respectiv, a complicităţii.
Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat că nu poate schimba încadrarea juridică a infracţiunilor în sensul menţionat, întrucât în cauză este aplicabil principiul non reformatio in peius, inculpaţilor neputându-li-se agrava situaţia în propria cale de atac, principiu care se aplică atât cu ocazia soluţionării apelului cât şi la rejudecarea în fond după desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În raport de această împrejurare, şi având în vedere intervenirea prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de delapidare şi respectiv, complicitate la delapidare, a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţi în raport de aceste infracţiuni.
În aceste coordonate menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanţele de fond şi apel, indiferent de calificările juridice diferite, este aceea că inculpaţii A. şi B., prin acte diferite de participaţie, în beneficiul lor, au scos nejustificat sau au contribuit la scoaterea sumelor de bani menţionate din patrimoniul unităţilor şcolare Şcoala Gimnazială Dan Barbilian Galaţi şi Şcoala Gimnazială nr. 17 Galaţi, transferurile băneşti efectuate de unităţile şcolare celor două societăţi administrate în fapt de către inculpaţi, D. S.R.L. şi E. având ca justificare plata unor achiziţii care în realitate, au reprezentat operaţii fictive şi respectiv, la preţuri supraevaluate.
În opinia Înaltei Curţi, însuşirea realizată de cel care are atribuţii de gestionare/administrare, pentru a constitui element material al infracţiunii de delapidare, nu necesită în mod necesar realizarea unor acte de împosedare imediată, instantanee, de către gestionar/administrator cu bunurile ce formează obiectul material al acestei infracţiuni, ci se poate realiza şi prin încheierea unor acte care au ca efect scoaterea bunurilor din patrimoniul societăţii păgubite şi transferarea lor în patrimoniul inculpatului sau al terţului în folosul căruia se comite fapta.
Deşi însuşirea specifică delapidării înseamnă, de cele mai multe ori, acţiunea de luare specifică furtului, având în vedere că în cazul delapidării obiectul material poate fi şi un bun mobil incorporal, iar actul de însuşire se poate face şi pentru altul, apreciem că textul de incriminare nu se poate interpreta în sensul că în mod obligatoriu, administratorul sau gestionarul trebuie mai întâi să se împosedeze, el, cu bunul scos fraudulos din gestiune sau administrare, pentru ca apoi, să îl remită terţului. Într-o astfel de interpretare, menţiunea pentru altul ar fi lipsită de utilitate practică, deoarece dacă trebuie să ia în orice condiţii bunul în stăpânirea sa, gestionarul sau administratorul se va comporta faţă de bunul luat în stăpânire ca un proprietar, ceea ce implică faptul că poate dispune de bun, ulterior, după cum doreşte, iar menţiunea legii "pentru altul" devine în aceste condiţii superfluă. Cu atât mai mult în cazul însuşirii pentru altul, gestionarul sau administratorul nu face el efectiv acte de împosedare - deposedare faţă de bunuri, ci doar acţionează în aşa fel încât acestea să ajungă fraudulos în patrimoniul altei persoane. Însuşirea pentru altul la care se referă legiuitorul reprezintă în fapt o acţiune de sustragere pentru altul din patrimoniul pe care făptuitorul îl gestionează sau îl administrează. Ipoteza a fost admisă atât de doctrină (în acest sens, C. pen. comentat şi adnotat, Partea specială, Volumul I, T. Vasiliu, D. Pavel, G.Antoniu, D. Lucinescu, V. Papadopol, V. Rămureanu; T.Manea, Drept penal, Partea specială, Ed. Hamangiu, 2024) şi de practica judiciară în materie (a se vedea decizia nr. 121/RC/11 aprilie 2018, decizia nr. 127/RC/16 aprilie 2018, decizia nr. 232/A/11 iulie 2023, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În acelaşi timp, acţiunea de însuşire a unor sume de bani, în contextul evolutiv al conceptului monetar, nu poate face abstracţie de împrejurarea că banii reprezintă în prezent o categorie eterogenă din perspectiva formelor pe care le îmbracă: alături de numerar, există moneda de cont (zisă şi scripturală), sub forma disponibilităţilor băneşti aflate în conturi bancare, precum şi moneda electronică, constând în valorile monetare stocate pe suport electronic. Aceşti bani au o existenţă virtuală, fiind creaţia instituţiilor de credit, iar nu a băncii de emisiune, şi se substituie numerarului. Prin urmare, acţiunea de deposedare, de sustragere şi de împosedare ulterioară nu implică în mod necesar un contact material cu suma de bani, având în vedere modalitatea în care se realizează la acest moment circulaţia banilor, deposedarea şi împosedarea realizându-se inclusiv prin scoaterea banilor dintr-un cont şi mutarea lor în altul, cel al beneficiarului actului delapidării sau al unui terţ, acţiuni posibile prin completarea unor ordine de plată sau a altor documente financiare şi bancare.
În raport de aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că faptele inculpaţilor nu ar fi tipice sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de delapidare, ci ar constitui o altă infracţiune, respectiv, infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sub forma autoratului, în ceea ce o priveşte pe inculpata A. şi a complicităţii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B..
Înalta Curte reţine împrejurarea că încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor nu a fost schimbată prin hotărârea definitivă recurată în infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi în cauză nici nu s-a pronunţat o soluţie definitivă în raport de această infracţiune. Chiar în măsura în care s-ar aprecia ca fiind întemeiate argumentele instanţei de apel referitoare la realizarea conţinutului tipic al acestei infracţiuni, Înalta Curte subliniază caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în raport de alte infracţiuni care aduc atingere relaţiilor de serviciu, norma care incriminează abuzul în serviciu fiind înlăturată de la aplicare de celelalte norme care incriminează punctual şi special o anume conduită a funcţionarului public, reţinându-se strict doar aceasta din urmă. Cu alte cuvinte, caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu va opera atunci când ne găsim în prezenţa unei conduite abuzive care se încadrează în condiţiile de tipicitate ale unei alte infracţiuni. Prin urmare, ori de câte ori fapta funcţionarului, subiect activ, va putea fi calificată ca întrunind elementele de tipicitate ale unei alte infracţiuni, se va reţine acea infracţiune, iar nu infracţiunea de abuz în serviciu.
Este evident că în sine, şi delapidarea este o formă a abuzului în serviciu, fiind imposibil de acceptat logic faptul că un funcţionar ar putea să-şi însuşească, să folosească sau să recurgă la traficarea de sume de bani aflate în patrimoniul instituţiei faţă de care are atribuţii de gestionare/administrare, altfel decât încălcând normele ce îi prescriu în mod legal conduita şi conform cărora trebuie să acţioneze în exerciţiul funcţiei sale. Infracţiunea de delapidare, în oricare dintre variantele sale normative, este inclusă de actualul C. pen. în categoria "infracţiunilor de serviciu", aşa cum este şi abuzul în serviciu. Incriminarea acestei categorii de fapte tinde la apărarea relaţiilor sociale ale căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare presupun, în mod necesar, asigurarea bunului mers al activităţii instituţiilor şi apărarea intereselor persoanelor în faţa oricăror abuzuri ale funcţionarilor sau ale altor salariaţi. În aceeaşi categorie intră însă şi abuzul în serviciu. Mai mult, atât delapidarea, cât şi abuzul în serviciu au un obiect juridic secundar comun, anume ocrotirea acelor relaţii sociale de ordin patrimonial ale căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică existenţa unui minim de bună-credinţă şi, în mod corespunzător, a unui minim de încredere între subiectele unor raporturi juridice civile sau comerciale. Prin urmare, ambele incriminări înglobează, în secundar, şi consecinţele patrimoniale negative cauzate prin acţiunea funcţionarului.
Prin urmare, Înalta Curte reţine ca fiind tipică din punct de vedere al laturii obiective, infracţiunea de delapidare şi respectiv complicitate la delapidare, pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi recurenţi, iar din acest punct de vedere criticile formulate sunt neîntemeiate.
În continuare, reţinând tipicitatea infracţiunilor de delapidare şi respectiv, complicitate la delapidare pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, Înalta Curte reţine că în mod legal şi temeinic, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de aceştia, în raport cu intervenirea în cauză a prescripţiei răspunderii penale. S-a reţinut în mod corect de către instanţa de apel faptul că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani), termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, termen care, calculat de la data ultimului act material al infracţiunii continuate în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, s-a împlinit în februarie 2022, instanţa de apel făcând în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 155 alin. (1) C. pen. art. 16 lit. f) C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
Cât priveşte critica inculpaţilor referitoare la încălcarea principiului non reformatio in peius, dată fiind schimbarea soluţiei de achitare pronunţată de instanţa de fond, cu soluţia de încetare a procesului penal, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Această regulă, cunoscută sub denumirea de non reformatio in peius, prevăzută de art. 418 alin. (1) C. proc. pen., nu permite instanţei de apel ca, în urma soluţionării acestei căi de atac, să creeze pentru apelant o situaţie mai grea în raport de cele hotărâte de prima instanţă. Regula înseamnă, totodată, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. pen., şi faptul că nici în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi nu se poate crea acesteia din urmă o situaţie mai grea.
Este unanim acceptat în doctrină precum şi în jurisprudenţă constantă a instanţelor de judecată faptul că neagravarea situaţiei în propria cale de atac vizează nu numai judecata din faza de apel, dar şi rejudecarea cauzei, în ipoteza desfiinţării hotărârii primei instanţe şi trimiterii cauzei spre rejudecare. Deşi textul art. 418 C. proc. pen. se referă la faptul că "instanţa de apel" nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, principiul neagravării nu se aplică doar la soluţionarea cauzei de către instanţa de apel, ci şi la rejudecarea ulterioară a cauzei, în urma admiterii apelului acestei părţi. Raţiunea instituirii acestui principiu este aceeaşi şi în cazul rejudecării cauzei după desfiinţarea hotărârii, rejudecarea fiind consecinţa utilizării de către parte a căii de atac.
Înalta Curte reţine că apărarea recurenţilor inculpaţi, ca şi instanţa de apel, de altfel, au dat o interpretare eronată limitelor de aplicare ale principiului non reformatio in peius, întrucât, acest principiu a fost aplicabil în cauză numai până la momentul rejudecării cauzei, ca urmare a trimiterii spre rejudecare, rejudecare provocată în urma apelului inculpaţilor. După rejudecarea cauzei, din momentul pronunţării noii sentinţe penale, nr. 611/11.04.2023 a Judecătoriei Galaţi, s-a deschis un nou cadru procesual pentru exercitarea căilor de atac, pentru toţi titularii dreptului de apel prevăzuţi de art. 409 alin. (1) C. proc. pen.., între aceştia, şi procurorul. Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, a declarat apel exclusiv procurorul, iar în apelul acestuia, declarat în defavoarea inculpaţilor, nu mai operează principiul non reformatio in peius, situaţia inculpaţilor putându-se agrava în raport de cele hotărâte de prima instanţă. Ca urmare, decizia instanţei de apel împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs în casaţie nu a mai fost pronunţată într-un cadru procesual deschis ca urmare a apelurilor declarate de inculpaţi, ci ca urmare a apelului declarat de procuror, iar în aceste condiţii, nu a mai fost operabil principiul neagravării situaţiei inculpaţilor în raport cu sentinţa pronunţată de instanţa de fond în al doilea ciclu procesual.
În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că aplicarea acestui principiu se raportează la prima hotărâre judecătorească pronunţată în cauză, împotriva căreia au declarat apel inculpaţii, iar prin această hotărâre inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea, or, prin soluţia de încetare a procesului penal dispusă de instanţa de apel prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în casaţie, nu li s-a făcut inculpaţilor situaţia mai grea, ci una mai bună.
Prin urmare, toate criticile de nelegalitate formulate de apărarea inculpaţilor sunt neîntemeiate, soluţia instanţei de apel fiind legală, considerentele fiind însă cele menţionate de Înalta Curte, iar nu cele reţinute de instanţa de apel prin decizia recurată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi, în sumă de câte 180 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.