Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de recurentul inculpat A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87/F pronunţată la data de 16.10.2023 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, faptă prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale, din care 1 de producere, 1 de deţinere şi 4 de expunere (prezentare) de materiale pornografice cu minori comise în dauna persoanei vătămate minore B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, rep., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteiala o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, faptă prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale, din care 1 de producere, 1 de deţinere şi 3 de expunere (prezentare) de materiale pornografice cu minori comise în dauna persoanei vătămate minore C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, rep., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale comise în dauna persoanei vătămate minore B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, rep., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale comise în dauna persoanei vătămate minore C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, rep., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum şi de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, faptă prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, rep., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au fost săvârşite în concurs real, motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, respectiv 2 ani, 1 an şi 10 luni, 3 ani, 2 ani şi 10 luni şi 2 ani şi 2 luni închisoare, în pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu, respectiv 2 ani 11 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite, rezultând pedeapsa principală finală de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare, în regim de detenţie.
În baza 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi de a se apropia de persoanele vătămate sau de membrii de familie ai acestora la o distanţă mai mică de 100 metri, pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi de a se apropia de persoanele vătămate sau de membrii de familie ai acestora la o distanţă mai mică de 100 metri.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A..
În baza prev. art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată cu titlu de măsură preventivă privativă de libertate, reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 24.09.2022 la zi.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin în cursul urmăririi penale asupra sumelor de 15.000 RON şi 5.550 Euro, sume consemnate la D. S.A., conform recipiselor nr. x/1 şi x, ridicate de la inculpatul A., în vederea confiscării speciale, şi a garantării executării cheltuielilor judiciare.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a telefonului mobil marca x cu seriile IMEI x şi x.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 12.360 RON obţinută din comercializarea de substanţe susceptibile a produce efecte psihoactive.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 coroborat cu pct. 19 din anexă, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatului în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte, acţiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate minore B., şi pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B. prin reprezentanţi legali.
În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte, acţiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate minore C., ulterior precizată, şi pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă C. (persoană vătămată majoră la data pronunţării).
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile C. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 95/A/2024 din data de 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 87/F/16.10.2023 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe care o desfiinţează în parte, cu privire la durata măsurilor preventive dedusă din pedeapsa principală rezultantă şi cuantumul daunelor morale, şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:
În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 24.08.2022 la zi.
S-a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul A. în primă instanţă către persoanele vătămate B. şi C. de la suma de câte 60.000 RON pentru fiecare persoană vătămată la suma de câte 30.000 RON pentru fiecare persoană vătămată.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
*******
Împotriva deciziei din apel, nr. 95/A/2024 din data de 23 ianuarie 2024, la data de 22.02.2024, prin mail, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat E., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. -"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A., prin apărător, a solicitat, în baza disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., admiterea recursul în casaţie, înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul de a stabili o pedeapsă în limite legale pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (maxim 2 ani închisoare), cu consecinţa diminuării pedepsei finale rezultate urmare contopirii tuturor pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, s-a susţinut că, pentru infracţiunea de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Apărarea inculpatului A. a susţinut că decizia atacată, dar şi sentinţa instanţei de fond, sunt nelegale, întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în alte limite decât cele prevăzute de lege (peste maximul legal).
În dezvoltarea acestui motiv s-au arătat următoarele:
Prin dispozitivul sentinţei instanţei de fond (pag. 24 pct. 5), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.
În considerentele sentinţei instanţa de fond, a reţinut în mod corect că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, limitele de pedeapsă fiind de la 6 luni la 3 ani închisoare şi a indicat corect toate cauzele care au consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă:
- prin aplicarea disp. art. 19 din Legea 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu jumătate, devenind de la 3 luni la 1,6 ani închisoare;
- prin aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se mai reduc cu încă o treime, devenind de la 2 luni la maxim 1 an închisoare.
Prin urmare, pentru infracţiunea săvârşită, în etapa aplicării disp. art. 79 alin. (1) C. pen., instanţa fondului putea aplica o pedeapsă maximă de 1 an închisoare.
Ulterior, succesiv, în aplicarea disp. art. 79 alin. (3) din C. pen., instanţa de fond mai putea aplica un spor de maxim 3 ani, în aplicarea disp. 35 alin. (1) C. pen., iar, potrivit considerentelor sentinţei (pagina 18), judecătorul a aplicat un spor concret de 1 an închisoare.
În consecinţă, s-a susţinut că, pe cale logică, dacă pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată conţine un spor de 1 an aplicat în temeiul disp. art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., înseamnă că pedeapsa aplicată potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) C. pen. a fost de 1 an şi 2 luni închisoare, mai mare decât maximul de 1 an.
S-a menţionat că, împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel exclusiv inculpatul, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen., privitoare la principiul neagravării situaţiei în propriul apel. A arătat apărarea inculpatului că, prin apelul declarat, a criticat, printre altele, şi aplicarea unei pedepse peste maximul legal (în pagina 4 ultimul alineat, pct. 2).
Prin decizia Curţii de Apel, atacată cu prezentul recurs în casaţie, a fost respins motivul de apel privind aplicarea unei pedepse peste limita legală (corect reţinut ca atare în finalul paginii 26 a deciziei), Curtea motivând (pagina 30) că prin aplicarea sporului legal de 3 ani pentru infracţiunea continuată, pedeapsa maximă aplicabilă inculpatului ar fi putut ajunge la 4 ani, astfel că pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare nu ar depăşi limitele legale. În opinia apărării recurentului, decizia Curţii de Apel Cluj încalcă dispoziţiile art. 79 C. pen., admiţând că, teoretic, pedeapsa aplicată inculpatului putea ajunge la 4 ani, însă pedeapsa se stabileşte după nişte criterii, într-o ordine legală, iar toate componentele pedepsei trebuie să fie legale, nu doar pedeapsa finală.
Consideră apărarea recurentului că, în speţa de faţă, inculpatului i s-a creat o situaţie mai gravă în propriul său apel din moment ce, Curtea de apel a menţinut o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare ce cuprindea un spor de doar 1 an pentru caracterul continuat al infracţiunii, spor care nu putea fi majorat în propria cale de atac a inculpatului, astfel că a menţinut implicit pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în pofida faptului că a reţinut expres în considerentele deciziei că maximul pentru această infracţiune în situaţia particulară a inculpatului era de 1 an. Este real că judecătorul fondului putea aplica de exemplu o pedeapsă de 8 luni închisoare şi un spor de 1 an şi 6 luni, rezultând o pedeapsă legală de 2 ani şi 2 luni, dar judecătorul fondului a aplicat un spor de doar 1 an, iar părţile vătămate sau DIICOT nu au formulat apel, astfel că în prezent, datorită caracterului nelegal al deciziei atacate, inculpatul este condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare, mai mare decât maximul legal, sporită legal cu 1 an pentru caracterul continuat al infracţiunii.
În consecinţă, pentru motivele arătate, apărarea recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul de a stabili o pedeapsă în limite legale pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (maxim 2 ani închisoare), cu consecinţa diminuării pedepsei finale rezultate urmare a contopirii tuturor pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat.
După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat la data de 22.03.2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 23.04.2024, dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursului în casaţie de faţă.
Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 23 aprilie 2024 pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 18 iunie 2024, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, pe fondul cauzei de recurs în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În cauză, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susţinând că pentru infracţiunea de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, în concret, s-a arătat că, pentru această infracţiune limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare şi potrivit cauzelor care au consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă aşa cum au fost reţinute şi aplicate în cauză, respectiv art. 19 din Legea 682/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în etapa aplicării disp. art. 79 alin. (1) C. pen., instanţa fondului putea aplica o pedeapsă maximă de 1 an închisoare. S-a susţinut că, ulterior, succesiv, în aplicarea disp. art. 79 alin. (3) din C. pen., instanţa de fond mai putea aplica un spor de maxim 3 ani, potrivit disp. 35 alin. (1) C. pen.. Însă, a precizat apărarea recurentului că potrivit considerentelor sentinţei (pagina 18), judecătorul a aplicat un spor concret de 1 an închisoare. Or, dacă pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată conţine un spor de 1 an aplicat în temeiul disp. art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., înseamnă că pedeapsa stabilită potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea anterior menţionată a fost de 1 an şi 2 luni închisoare, mai mare decât maximul de 1 an închisoare.
Prin prezentul recurs în casaţie au fost formulate critici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., exclusiv cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi implicit cu privire la pedeapsa rezultantă în raport de pedeapsa aplicată pentru aceeaşi infracţiune indicată.
Criticile recurentului inculpat A. cu privire la aplicarea pedepsei pentru infracţiunea de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, sunt întemeiate.
În speţă, se constată că prin hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel (care a fost învestită doar cu apelul inculpatului), inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că legea penală favorabilă inculpatului este cea anterioară datei de 05.03.2023 dată la care au fost majorate limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, legea penală veche prevăzând limitele de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare.
Totodată, în prezenta cauză din decizia recurată rezultă că s-au reţinut în favoarea inculpatului A. dispoziţiile art. 19 din Legea 682/2002 şi pe cele ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., iar în cazul infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 s-a precizat că se ia în considerare un spor de 1 an închisoare în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen.
În acord cu cele reţinute în cauză, pe baza încadrării juridice efectuate de instanţele de fond şi apel şi a legii penale mai favorabile reţinute în cauză, ce nu mai pot fi schimbate în actuala procedură, Înalta Curte constată că limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni cu substanţe susceptibile de efecte psihoactive prev .de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, reduse conform art. 19 din Legea 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., se situează între 2 luni închisoare şi 1 an închisoare.
În cauză fiind reţinută săvârşirea faptei în formă continuată, conform art. 35 alin. (1) C. pen., s-a avut în vedere că dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. reglementează pedeapsa pentru infracţiunea continuată, astfel: Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Faţă de aceste dispoziţii legale, analizând critica inculpatului A. cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea în discuţie, instanţa de apel a menţionat că pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., inculpatului i se poate aplica o pedeapsă de până la 4 ani închisoare.
Astfel, instanţa de apel a considerat că pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului se situează între limitele legale obţinute în urma incidenţei cauzelor de reducere a pedepsei şi aplicării regimului de sancţionare a infracţiunii continuate, fără însă a proceda la o reindividualizare a sporului aplicat de judecătorul fondului, de 1 an închisoare, conform art. 36 C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.
Însă, în aceste condiţii, contrar celor reţinute de instanţa de apel, examinând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă pentru această infracţiune, de la 6 luni la 3 ani închisoare, au devenit în urma aplicării cauzelor de reducere anterior menţionate, stabilite în cauză de instanţe cu titlu definitiv, ca fiind de la 2 luni la 1 an închisoare.
Totodată, se are în vedere în speţă sporul stabilit de instanţa fondului, de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi regimul sancţionator aplicabil anterior menţionat reglementat de art. 36 alin. (1) C. pen. şi dispoziţiile art. 79 alin. (3) C. pen., iar faţă de aceste date concrete ale cauzei rezultă că pedeapsa ce putea fi aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, era de 2 ani închisoare, în condiţiile anterior menţionate - compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen. - sens în care, în acord cu susţinerile apărării recurentului, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii anterior menţionate apare ca fiind în alte limite decât cele legale, iar din această perspectivă recursul în casaţie de faţă este întemeiat.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incident cazul de casare invocat, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va aplica inculpatului A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, fiind compusă din pedeapsa de 1 an închisoare, astfel cum a fost dispusă în cauză, reprezentând limita maximă specială rezultată în urma aplicării succesive a cauzelor de reducere, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare stabilit de prima instanţă (ce nu a fost modificat în apel), conform regimului sancţionator incident.
Totodată, reţinându-se că prin hotărârea pronunţată în speţă inculpatul a mai fost condamnat şi pentru alte infracţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. potrivit cărora "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite", Înalta Curte va constata deopotrivă nelegalitatea pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului derivată din aplicarea greşită a pedepsei pentru infracţiunea anterior menţionată.
Prin urmare, având în vedere că în speţă stabilirea nelegală a cuantumului pedepsei pentru infracţiunea de efectuare fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în condiţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a determinat nelegalitatea cuantumului pedepsei finale de executat în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte va dispune înlăturarea greşitei aplicării a legii sub acest aspect, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., constatându-se în cauză incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În consecinţă, pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2023.
Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 87/F din 16.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, numai în ceea ce priveşte pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 2 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- va înlătura sporul de 2 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare.
Va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, (compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen.), (249 acte materiale), cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate în cauză mai sus menţionate (respectiv de 2 ani închisoare, 1 an şi 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani închisoare), în pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu, respectiv 2 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite în cauză), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.
Totodată, se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Se va dispune anularea formelor de executare emise şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în prezenta cauză vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2023.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 87/F din 16.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, numai în ceea ce priveşte pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi:
În înlăturarea greşitei aplicări a legii:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- 2 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
- înlătură sporul de 2 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu substanţe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, (compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen.), (249 acte materiale), cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în cauză mai sus menţionate (respectiv de 2 ani închisoare, 1 an şi 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani închisoare), în pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu, respectiv 2 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite în cauză), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Dispune anularea formelor de executare emise şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate B. şi C., în sumă de câte 510 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.