Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/F/2023 pronunţată la data de 23 iunie 2023 în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistriţa Năsăud, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 48 rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei D., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 272 din Legea nr. 86/2006, art. 322 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, art. 41 C. pen., art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 48 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 raportat la art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 32 C. pen., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. a obligat-o pe inculpata C. să plătească părţii civile Statul Român-prin ANAF, suma de 249.242 RON şi accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român-prin ANAF privind obligarea S.C. J. S.R.L. Reşiţa la despăgubiri civile, ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta nu figurează ca parte în procesul penal.
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpata C. a fost obligată să plătească părţii civile Statul Român-prin ANAF, suma de 253.878 RON şi accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 Cod inculpata D. a fost obligată să plătească părţii civile Statul Român-prin ANAF suma de 253.954 RON şi accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile .
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpata A. a fost obligată să plătească părţii civile Statul Român-prin ANAF, suma de 153.581 RON şi accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile (3b).
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1.357 C. civ. inculpatul B. a fost obligat să plătească părţii civile Statul Român-prin ANAF, suma de 102.448 RON şi accesoriile la această sumă, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen. s-a constatat că partea civilă Statul Român-prin ANAF nu s-a constituit parte civilă asupra inculpaţilor G., H., E., F. şi I..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 2502 C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului din data de 1.02.2012, asupra bunurilor inculpaţilor, raportat la sumele la care au fost obligaţi în favoarea părţii civile cu titlu de despăgubiri civile, incluzând şi accesoriile la acestea, calculate până la achitarea integrală a prejudiciului.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 2502 C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menţinut sechestrul asigurător instituit prin încheierea penală nr. 64/J/2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul penal nr. x/2014 asupra celorlalte bunuri mobile şi imobile ale inculpaţilor.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului din data de 28.02.2012, asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Sf. Gheorghe, str. x, jud. Covasna, asupra cotei de 1/2 dintr-un garaj, şi asupra autoturismului marca x an fabricaţie 2007, proprietatea inculpatului F..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 2502 C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin încheierea penală nr. 64/J/2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul penal nr. x/2014 asupra celorlalte bunuri mobile şi imobile ale inculpaţilor: F., până la concurenţa prejudiciului pretins cauzat părţii civile Statul Român-prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de 348.939 RON şi accesoriile la această sumă, E., până la concurenţa prejudiciului pretins cauzat părţii civile Statul Român-prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de 1.112.633 RON şi accesoriile la această sumă, G., până la concurenţa prejudiciului pretins cauzat părţii civile Statul Român-prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de 509.983 RON şi accesoriile la această sumă şi H., până la concurenţa prejudiciului pretins cauzat părţii civile Statul Român-prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de 763.861 RON şi accesoriile la această sumă.
În baza art. 25 alin. (3), art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. a dispus desfiinţarea înscrisurilor false.
În baza art. 273 C. proc. pen. a obligat-o pe inculpata D. să plătească suma de 2.000 RON reprezentând diferenţă onorariu expert, în favoarea expert K..
În baza disp. art. 7 şi 21 din Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la rămânerea ei definitivă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti (la data rămânerii definitive a acesteia) către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi cazierul fiscal.
În baza art. 52 din Legea nr. 129/2019 a dispus comunicarea hotărârii judecătoreşti (la data rămânerii definitive a acesteia) Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. a stabilit onorariu avocaţial din oficiu parţial în sumă de 9520 RON în favoarea av. L., desemnat din oficiu în apărarea inculpaţilor, ce rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. i-a obligat pe fiecare din inculpaţii F., D., B. şi G. să plătească statului suma de 14.820 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. i-a obligat pe fiecare din inculpaţii H., E., C., A. şi I. să plătească statului suma de 10.620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A., B., G., C., D., I., E. şi parte civilă Statul Român prin ANAF.
Prin decizia nr. 275/A din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii A., B., G., C., D., I., E. şi de parte civilă Statul Român prin ANAF.
Curtea de Apel Cluj, în esenţă, a reţinut că ipotezele construite de acuzaţie privesc acţiunile inculpaţilor, care au administrat în drept sau în fapt mai multe societăţi comerciale, cele mai multe fără activitate comercială reală notabilă, dar care au cumpărat şi apoi revândut produsul fitosanitar "M.", până la ultimul comerciant de naţionalitate română care a vândut produsul aceleiaşi societăţi din afara ţării, solicitând şi obţinând rambursarea de TVA pentru tranzacţia efectuată.
Din probe a rezultat fără îndoială că produsul fitosanitar denumit "M." a fost creat în scop de fraudă fiscală de numitul N., administrator la S.C. "O." S.R.L. Curtici, împrejurare probată în cadrul altei proceduri judiciare, rămasă definitivă, astfel că apărarea inculpaţilor-apelanţi cu privire la acest aspect este neîntemeiată şi s-a stabilit că de fapt era un produs cu caracteristici net inferioare celor care erau recomandate de produsul fitosanitar "M." şi la un preţ care poate fi socotit derizoriu faţă de preţul care era de aşteptat de la produsul fitosanitar.
Evenimentele care fac obiectul judecăţii au fost analizate în contextul calităţilor fiecărui inculpat în parte. În cursul anilor 2005-2006 inculpaţii E., F., C., D., A., B., G., H., P. şi I. au controlat mai multe societăţi comerciale răspândite pe întreg teritoriul României, şi au participat grupaţi la diverse operaţiuni financiar-fiscale care au condus la fraudarea bugetului de stat, prin obţinerea fără drept de rambursări de TVA ca urmare a exportului fictiv al unor bunuri.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpaţilor, după cum urmează: A. la 11 martie 2024 (se are în vedere faptul că a fost afişată înştiinţarea la data de 4 martie 2024, având un termen de prezentare în vederea ridicării deciziei de 7 zile), B. la 05 martie 2024, C. la 05 martie 2024 şi D. la 05 martie 2024.
Data până la care inculpaţii aveau posibilitatea să declare recurs în casaţie este 5 aprilie 2024, inclusiv, pentru B., C. şi D., şi 11 aprilie 2024 pentru A..
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii A., B., C. şi D. au declarat recurs în casaţie la data de 18 martie 2024, prin apărător ales, avocat Q., cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar.
În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că faptele recurenţilor inculpaţi nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă. S-a solicitat achitarea inculpaţilor în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., precum şi respingerea acţiunii civile.
Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de partea civilă Statul Român prin ANAF.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 aprilie 2024, procedura de comunicare a recursurilor în casaţie era îndeplinită, astfel că la data 29 aprilie 2024 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, prin încheierea din data de 07 mai 2024, a admis în principiu recursurile în casaţie şi a dispus judecarea lor pe fond.
Analizând recursurile în casaţie declarate de A., B., C. şi D. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.
Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.
În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele recurenţilor inculpaţi, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, sunt nefondate, în speţă fiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestor infracţiuni, după cum urmează:
- C., pentru infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
- D., pentru infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.
- A., pentru infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 5 C. pen.
- B., pentru infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 272 din Legea nr. 86/2006, art. 322 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, constă în aceea că:
"Inculpata C., în perioada 2005-2006, în calitate de administrator al S.C. "R." S.R.L. Reşiţa, cu ajutorul inculpaţilor E., F., S. şi H., prin falsificarea unor documente ce atestau operaţiuni economice nereale, a obţinut fără drept suma de 503.160 RON cu titlu de rambursare de TVA, şi de asemenea, în cursul anului 2006, a transferat suma de 45.000 RON în contul S.C. "E." S.R.L. Braşov, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, iar în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "R." S.R.L. Reşiţa, a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, referitor la operaţiunile fictive cu "M.", având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanţ;
Inculpata D., în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "T." S.R.L. Reşiţa, cu ajutorul inculpaţilor E., G. şi H., prin falsificarea unor documente ce atestau operaţiuni economice nereale, a obţinut fără drept suma de 253.954 RON cu titlu de rambursare de TVA, iar cu ocazia exportului menţionat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanţa exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006 a transferat suma de 52.000 RON în contul S.C. "U." S.R.L. Giurgiu, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor;
Inculpata A., în cursul anului 2006, în calitate de asociat al S.C. "V." S.R.L. Lupac, cu ajutorul inculpaţilor E., G. şi H., prin falsificarea unor documente ce atestau operaţiuni economice nereale, a obţinut fără drept suma de 153.581 RON cu titlu de rambursare de TVA, iar cu ocazia exportului menţionat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanţa exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006 a transferat suma de 18.000 RON în contul S.C. "U." S.R.L. Giurgiu, cunoscând că provine din rambursarea ilegală de TVA, cu justificarea nereală de contravaloare marfă, în scopul disimulării originii ilicite a banilor;
Inculpatul B., în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "W." S.R.L. Reşiţa, cu ajutorul inculpaţilor E., G. şi H., prin falsificarea unor documente ce atestau operaţiuni economice nereale, a obţinut fără drept suma de 102.448 RON cu titlu de rambursare de TVA, cu ocazia exportului menţionat a folosit la autoritatea vamală documente ce se refereau la un produs fitosanitar cu valoare foarte mare, când în realitate substanţa exportată era pulbere de marmură, cu valoare economică nesemnificativă, iar în cursul anului 2006, în calitate de administrator al S.C. "W." S.R.L. Reşiţa, a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, referitor la operaţiunea fictivă cu "M.", având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanţ."
Ceea ce se susţine de către recurenţii inculpaţi se referă la faptul că, indiferent dacă aceştia ar fi ştiut sau nu de caracteristicile produsului foliat, tot nu ar fi avut relevanţă penală, atâta vreme cât la autoritatea vamală nu au prezentat alte mărfuri decât cele menţionate în documente şi, de altfel, nu au vândut altă marfă, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale niciunuia dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.
Contrar acestor argumente, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din decizia instanţei de apel, s-a stabilit cu caracter definitiv situaţia de fapt, fiind evidenţiată în mod concret, existând o corespondenţă deplină între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
În acest sens, se observă că apărarea recurenţilor inculpaţi prezintă, în mod trunchiat, aspectele referitoare la caracteristicile produsului, precum şi la importanţa în legătură cu elementele de tipicitate ale infracţiunilor.
Astfel, cu titlu definitiv, s-a stabilit că produsul "M." nu a fost produs niciodată, iar S.C. "O." S.R.L. Curtici a deţinut, în scop de fraudă, doar pulbere de marmură cu o valoare economică insignifiantă (aproximativ 8 bani/kg).
Or, inculpaţii au pus la punct un mecanism infracţional elaborat, organizând efectiv transportul în Ungaria a unei substanţe cu o valoare economică neglijabilă, pe care au prezentat-o ca fiind produsul fitosanitar "M.", preconstituind şi apărările în situaţia descoperirii fraudei, fiind previzibilă susţinerea lor, în sensul că operaţiunile de export sunt reale, deoarece există dovada transportului "mărfii" în străinătate, însă din probele administrate în cauză nu a fost identificat niciun beneficiar intern care să utilizeze acest produs conform destinaţiei sale, în concluzie adevăratul scop al acestor activităţi fiind "exportul" în vederea obţinerii rambursării ilegale de TVA.
Potrivit art. 272 din Codul vamal, "Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi."
Prin urmare, nu se poate reţine că inculpaţii au folosit documente vamale de transport sau comerciale cu privire la mărfurile sau bunurile prezentate în vamă, atâta vreme cât produsul comercializat avea doar aparenţă de conformitate, în realitate fiind vorba de o substanţă cu o valoarea economică insignifiantă, ceea ce duce la concluzia că documentele prezentate se referă la alte mărfuri sau bunuri.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, această constă în stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, iar infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
Instanţa supremă, în acord cu instanţa de apel, reţine că mecanismul care a stat la baza fraudării bugetului de stat a constat în transmiterea, în mod succesiv, a produsului, de la o societate la alta, în baza unor contracte lapidare (ce conţineau clauze neserioase), de către societăţi comerciale pentru care o astfel de operaţiune, având în vedere preţul, ar fi trebuit să constituie un eveniment comercial semnificativ, în raport de activitatea curentă, dar care, prin reprezentanţii lor nu au depus diligenţe nici pentru a se informa despre bunul obiect al tranzacţiilor, nici pentru a face plăţile şi mai ales nici pentru a recupera preţul care nu a fost plătit, motiv pentru care întreaga operaţiune constituie un pretext pentru a obţine rambursările de TVA.
În acest sens, deosebit de importantă este constatarea instanţelor de fond şi apel cu privire la acest mecanism, reţinându-se următoarele:
"...urmărind însă vânzările succesive, este cert că la capătul lor, vânzarea către societatea străină produce un beneficiu fiscal în patrimoniul ultimului vânzător, prin posibilitatea rambursării TVA, care, teoretic a fost achitat la cumpărare şi care nu va fi aplicat la export. În context, acesta este singurul beneficiu, cu titlu de profit, care ar fi putut fi obţinut (şi care a fost obţinut), şi care a fost urmărit de către toţi cei care au participat la cumpărările şi vânzările succesive a unui bun a cărui valoare este net superioară celui real al bunului. Iar tot acest plan a depins de prima vânzare a produsului cu supraestimare evidentă a preţului, care să genereze o valoare a TVA ridicată şi care să însoţească fiecare vânzare a bunului până la ultimul cumpărător român, care devine titularul cererii de rambursare a TVA, după care, din suma rambursată, realizează cel puţin o plată către un vânzător din aval.
De altfel, aceasta a fost şi explicaţia dată de către expertul audiat de către instanţa de fond, respectiv că un eventual prejudiciu adus bugetului de stat ar depinde de prima vânzare care generează TVA; şi este cert că este aşa, de vreme ce întregul carusel al vânzărilor şi cumpărărilor, a pornit de la prima vânzare-cumpărare care trebuie socotită fictivă, adică fără conţinut comercial, de vreme ce obiectul tranzacţiei a constat într-un bun care nu avea caracteristicile celui tranzacţionat formal (sau inexistenţa bunului, în cazul celorlalte operaţiuni), cu scopul de a-i atribui un preţ ridicat la cumpărare, pentru ca succesiunile de vânzări şi cumpărări ulterioare să conducă la solicitarea de rambursare a TVA.
Caracterul fictiv al primei vânzări este mutat la fiecare dintre vânzările ulterioare, împrejurare obiectivată de vânzarea unui produs în locul altuia cu scopul de a majora în mod substanţial preţul sau vânzarea unor produse care nu au existat în materialitatea lor niciodată în patrimoniul societăţilor implicate, dar rezultată şi din raportarea subiectivă a fiecărui intermediar, caracterizată prin lipsa totală de implicare într-o tranzacţie semnificativă din perspectiva activităţii societăţii reprezentate şi dezinteres prin lipsa oricăror demersuri pentru recuperarea preţului. Şi în cazul celorlalte bunuri, care au circulat exclusiv pe drumuri contabile între societăţi, preturile reprezentau evenimente deosebite în viaţa comercială a societăţilor intermediare, însă interesul privind operaţiunile a fost unul invers proporţional, de vreme ce persoanele implicate au furnizat date minime sau niciun fel de date privind tranzacţiile.
Aceasta este singura modalitate de interpretare a succesiunii de evenimente şi de persoane în jurul unui bun conceput cu scopul de simula calităţile superioare ale unui al bun şi în mod cert şi preţul de tranzacţionare".
În considerarea acestor aspecte raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor se constată că acţiunile concrete desfăşurate de aceştia se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălarea a banilor.
Cât priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor (art. 322 alin. (1) C. pen. - C., art. 322 C. pen. - B.), apărarea nu a argumentat sub niciun aspect (nici în scris şi nici oral, cu ocazia dezbaterilor recursurilor în casaţie) care să conducă la concluzia că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar instanţa supremă, la rândul ei, nu identifică în acest sens motive de nelegalitate a deciziei recurate. De altfel, apărarea recurenţilor inculpaţi a vizat cu precădere caracteristicile produsului foliat, motiv pentru care, strict din această perspectivă se apreciază că, în concret, se contestă situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel în urma administrării probatoriului.
În ceea ce priveşte susţinerea că faţă de inculpata C. a fost reţinută infracţiunea de rambursare în formă continuată (două acte materiale), în condiţiile în care la pagina 11 din rechizitoriu se reţine că în cazul acesteia există un singur act material, deoarece cea de a doua rambursare de TVA nu s-a mai realizat, cererea fiind retrasă, Înalta Curte constată că aceasta ţine de situaţia de fapt şi încadrarea juridică stabilită cu caracter definitiv, care excedează scopului recursului în casaţie, astfel cum este reglementat de art. 433 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din data de 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din data de 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.