Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12.03.2024, s-a înregistrat la instanţă sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuş, prin judecătorul delegat, prin care, în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) C. pen. şi art. 568 C. proc. pen.., s-a solicitat a se verifica oportunitatea înlocuirii tratamentului medical cu internarea medicală, privind pe intimata A..
În motivarea sesizării, s-a arătat, în esenţă, că, prin sentinţa penală nr. 22/08.01.2024, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. x/2023 s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale, prev. de art. 110 C. pen. cu măsura de siguranţă a obligării la tratament, prev. de art. 109 C. pen.
Din adresele nr. x/29.02.2024 şi nr. y/08.04.2024 ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, a rezultat că intimata A. nu s-a prezentat la Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, pentru prescrierea reţetei şi continuarea tratamentului psihiatric.
Astfel, potrivit art. 568 C. proc. pen.. şi art. 109 alin. (2) C. pen., s-a solicitat analizarea oportunităţii internării medicale a numitei A..
În susţinerea sesizării au fost ataşate înscrisuri, respectiv: adresa nr. x/29.02.2024 a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, copia minutei sentinţei penale nr. 22/08.01.2024, pronunţată de Judecătoria Beiuş, în dosar nr. x/2023; adresa nr. x/08.04.2024 a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău.
Prin sentinţa penală nr. 266/04.06.2024 pronunţată în dosarul x/2024, Judecătoria Beiuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate în cauză din oficiu, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a arătat că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 567 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 568 C. proc. pen.., rezultă că, în ipoteza în care unitatea sanitară la care se impune efectuarea tratamentului medical nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea, competenţa de soluţionare a sesizării având ca obiect înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranţă revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară, chiar şi în situaţia în care măsura de siguranţă a fost aplicată de o instanţă superioară.
În cauza de faţă, unitatea sanitară la care intimata urma să efectueze tratamentul medical ambulatoriu este Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, unitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Zalău, judeţul Sălaj.
Prin sentinţa penală nr. 273/14.08.2024, pronunţată în dosarul x/2024, Judecătoria Zalău a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Zalău, invocată din oficiu.
În baza art. 50 C. proc. pen.., raportat la art. 569 alin. (3) C. proc. pen.., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş sub nr. x/2024, în favoarea Judecătoriei Beiuş.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, astfel că, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen.., a trimis cauza în vederea stabilirii instanţei competente să soluţioneze dosarul nr. x/2024, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Beiuş are calitate de instanţă de executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 566 din C. proc. pen.., în legătură cu obligarea la tratament medical a intimatei A., având domiciliul în jud. Sălaj.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 567 alin. (2) din C. proc. pen.. şi art. 568 din C. proc. pen.., a rezultat că, în ipoteza în care unitatea sanitară la care se impune efectuarea tratamentului medical nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea, competenţa de soluţionare a sesizării având ca obiect înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranţă revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară, doar în situaţiile prevăzute de art. 567 alin. (1) lit. b) - d) din C. proc. pen.., respectiv doar pentru ipoteza în care persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare; dacă, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, este necesară internarea medicală; sau dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune, iar nu şi în situaţia prevăzută de art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., când persoana obligată la tratament s-a prezentat (sau nu s-a prezentat deloc), prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 568 alin. (1) din C. proc. pen.., raportat la art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., pentru a urma tratamentul.
Potrivit adresei nr. x/08.04.2024, emise de Spitalul Judeţean de Urgentă Zalău - fila x, a rezultat că intimata A. nu s-a prezentat niciodată pentru evaluare şi prescrierea tratamentului de specialitate.
În raport cu aceste considerente, instanţa a reţinut că, în mod greşit, instanţa de executare, respectiv Judecătoria Beiuş, a reţinut incidenţa, în prezenta cauză, a cazului prevăzut de art. 567 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.., ipoteză în care intimata ar fi trebuit să se prezinte la unitatea spitalicească cel puţin o dată, iar după prescrierea şi începerea tratamentului, să se sustragă de la acesta şi, pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Beiuş, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, ca instanţă în circumscripţia căreia se află Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, unitate sanitară în cadrul căreia trebuia efectuat tratamentul medical.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Beiuş, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanţe.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 566-568 C. proc. pen.. "(1) Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul de expertiză medico-legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Autoritatea de sănătate publică va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical unitatea sanitară la care urmează să efectueze tratamentul.
(2) Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se efectueze tratamentul, atrăgându-i-se atenţia că în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea medicală.
Art. 567 C. proc. pen.
(1) Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei:
a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) dacă, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, este necesară internarea medicală;
d) dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.
(2) În cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b) - d) se face judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară.
ART. 568 C. proc. pen.
(1) Primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută la art. 567 alin. (2) analizează, în situaţiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. a) şi b), dacă se impune menţinerea tratamentului medical sau dispunerea internării medicale. În cazul în care apreciază că se impune internarea medicală sau în situaţiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. c) şi d) dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă."
Înalta Curte, raportat la dispoziţiile de mai sus, precum şi la adresele nr. x/29.02.2024 şi nr. y/08.04.2024 ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, din care rezultă că intimata A. nu s-a prezentat la Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, pentru prescrierea reţetei şi continuarea tratamentului psihiatric, constată existenţa împrejurării prevăzute de art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte notează că ar fi existat împrejurarea prevăzută de art. 567 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. doar în situaţia în care intimata s-ar fi prezentat pentru efectuarea tratamentului, iar ulterior s-ar fi sustras, ceea ce, însă, nu este cazul în speţa de faţă.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 567 alin. (2) din C. proc. pen.., care prevăd că, în cazul în care unitatea sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b) - d) se face judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară, Înalta Curte constată că, per a contrario, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. a) se face instanţei de executare, respectiv judecătoriei Beiuş.
Totodată, reţine că, potrivit dispoziţiilor 568 alin. (1) din C. proc. pen.., primind comunicarea, instanţa de executare analizează în situaţia prevăzută la art. 567 alin. (1) lit. a) dacă se impune menţinerea tratamentului medical sau dispunerea internării medicale.
Aşadar, faţă de cele reţinute anterior, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Beiuş.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Beiuş şi pe intimata A. în favoarea Judecătoriei Beiuş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 360 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Beiuş şi pe intimata A. în favoarea Judecătoriei Beiuş, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2024.