Şedinţa publică din data de 04 iunie 2024
Deliberând asupra contestaţiei declarate de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, constată următaorele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca fiind neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., cu privire la sentinţa penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2024 din data de 19.03.2024, condamnatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 55 din 02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, a solicitat, în esenţă, anularea mandatului emis împotriva sa, care a fost judecat şi emis cu încălcarea regulii specialităţii prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 175 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Contestatorul a arătat că în urma unor condamnări suferite în Belgia a fost transferat în România prin recunoaşterea sentinţei pronunţate în Belgia de către Curtea de Apel Bacău, în vederea executării unei pedepse de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat ulterior pedeapsa aplicată în România de 2 ani închisoare, cu încălcarea regulii specialităţii.
În drept, a invocat disp. art. 598 lit. c) din C. proc. pen., art. 74 şi art. 175 din Legea nr. 302/2004.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi din oficiu, a constatat că prin sentinţa penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, recunoaşterea sentinţei penale nr. 51061/2019 pronunţată la data de 05.04.2019 de Tribunalul neerlandez de primă instanţă din Bruxeles, Regatul Belgiei, rămasă definitivă la data de 15.05.2019, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. român, ambele în concurs real de infracţiuni prevăzută de art. 38 alin. (1) C. pen. român.
S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa din Regatul Belgiei şi transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pedeapsă de executat în România fiind de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată calculată începând cu data arestării sale, respectiv 18.06.2018 şi până la zi.
S-a luat act că persoanei condamnate judecată fără citare i-a fost desemnat avocat din oficiu, avocat B. din Baroul Bacău, onorariul cuvenit acesteia în cuantum de 964 de RON urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămânând în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a constatat că motivele invocate de contestator în susţinerea contestaţiei la executare formulată nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.. Împrejurarea că, ulterior dispunerii executării în România a pedepsei aplicate de instanţa din Regatul Belgiei şi transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, acesta a suferit o nouă condamnare în România, nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispoziţiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.
Mai mult, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la sentinţa penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care să fie lămurită pe calea contestaţiei la executare.
Suplimentar, s-a reţinut că presupusa încălcare a regulii specialităţii putea fi invocată de către contestator în faţa instanţei de fond care a pronunţat cea de-a doua condamnare, sau prin exercitarea apelului împotriva hotărârii primei instanţe. Împrejurarea că în cauză instanţa din România ar fi încălcat regula specialităţii prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 175 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub dosar nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată aleatoriu la data de 04 iunie 2024.
În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale nr. 55 din data de 02.06.2020 prin care a fost recunoscut mandatul de arestare emis de autorităţile belgiene, susţinând că au fost încălcate prevederile art. 74 din Legea nr. 302/2004, respectiv regula specialităţii în baza căreia a fost condamnat de autorităţile române, fiind incidente dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.
Analizând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Preliminar, contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că nu a fost respectată regula specialităţii.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.
Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."
Astfel, în speţă, împiedicarea la executare a hotărârii - cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.
În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că împrejurarea invocată de către contestator în sensul că nu a fost respectată regula specialităţii, precum şi faptul că ulterior dispunerii executării în România a pedepsei aplicate de instanţa din Regatul Belgiei şi transferul într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, acesta a suferit o nouă condamnare în România, nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispoziţiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.
Aşadar, având în vedere motivele invocate, Înalta Curte constată că în speţă nu se identifică nicio neconcordanţă sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, presupusa încălcare a regulii specialităţii putea fi invocată de către contestator în faţa instanţei de fond care a pronunţat cea de-a doua condamnare sau prin exercitarea apelului împotriva hotărârii primei instanţe, iar împrejurarea că în cauză instanţa din România ar fi încălcat regulii specialităţii nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică şi legală soluţia primei instanţe şi în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2024.