Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunţată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestului preventiv.
În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 21.06.2023 la zi
În temeiul art. 112 lit. f) din C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul A.: - cantitatea de 3,57 grame cocaină, (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x); - cantitatea de 3,53 grame cocaină, (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x); - cantităţile de 3,82 grame cocaină, 1,37 grame cocaină şi o farfurie care poartă urme de cocaină (aflate în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x);
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 instanţa a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul B. a următoarelor bunuri a căror deţinere este interzisă de legea penală: - cantitatea de 14,04 grame cocaină (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x);
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea de la inculpaţul A. a sumei totale de 5000 RON, obţinute în urma vânzării drogurilor către colaboratorul autorizat în zilele de 09.06.2022 şi 17.06.2022. instanţa are în vedere ca nu s-a stabilit întelegerea dintre inculpaţi cu privire la împărţirea sumelor de bani, astfel că întreaga sumă va fi confiscată de la inculpatul A..
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Prin decizia penală nr. 228/2024 din data de 06 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421, pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către apelanţul inculpat A.. împotriva sentinţei penale nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunţate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penalcu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi reţinerea art. 19 din Legea 682/2002.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive a de la 26.09.2023 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a hotărî în acest sens, în ceea ce priveşte apelul inculpatului A., Curtea a constatat că este întemeiată critica inculpatului apelant cu privire la cuantumul pedepsei principale. Pe parcursul derulării procedurii în apel, la solicitarea admisă inculpatului, prin adresa nr. x/2022 din data de 04.12.2023, DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova a comunicat instanţei că, inculpatul A. a formulat denunţuri în mai multe cauze penale, iar în dosarul x/2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de doi suspecţi cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea 682/2002,,(f.43 ds apel)
Curtea a constatat că inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 19 din Legea 682/2002, întrucât a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor denunţate, situaţie în care a considerat că se impune reducerea limitelor de pedeapsă - 5 la 12 ani închisoare- la jumătate în cazul inculpatului A.. Astfel noile limite de pedeapsă sunt de 2 ani şi 6 luni la 6 ani, care se reduc cu o treime ca urmare a recunoaşterii învinuirii: 1 an şi 8 luni la 4 ani închisoare, maxim care se poate majora cu 3 ani închisoare pentru infracţiunea continuată comisă.
Analizând cumulativ, modul şi mijloacele de comitere a faptei, dar şi ţinând cont de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, a ajutat la identificarea şi tragera la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri, instanţa de apel a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia şi reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002 de la 6 ani închisoare (spre maxim) la 4 ani închisoare.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În acest sens, a menţionat că instanţa de control judiciar, deşi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002, nu a diminuat proporţional pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A., de către instanţa de fond, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) si 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. si art. 5 din C. pen., aplicându-i pedeapsa de 4 ani închisoare, faţă de cea corespunzătoare de 3 ani închisoare, fiindu-i agravată situaţia în propria cale de atac, prin încălcarea principiul non reformatio in pejus.
Prin încheierea din 6 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, se impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nr. 144/RC/2015, nr. 390/RC/2015, nr. 98/RC/2018, nr. 333/RC/2018, nr. 150/RC/2019, nr. 79/RC/2020, nr. 280/RC/2020 şi nr. 302/RC/2021, nr. 870/RC/2024).
Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
Ca atare, limitele pedepsei sunt influenţate şi de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond orientată spre maximul pedepsei, devine, în apelul inculpatului (în situaţia în care nu există un apel declarat în defavoarea acestuia), maximul ce nu poate fi depăşit conform legii. Tot astfel, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată.
În cauză, Înalta Curte reţine că judecata în apel a presupus aplicarea regulii neagravării situaţiei în propria cale de atac, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunţate de către Tribunalul Dolj, apelarea acestei sentinţe realizându-se exclusiv de către cei doi inculpaţi, A. şi B., în circumstanţele în acare aceştia nu au interese contrare în cauză. Ca atare, instanţa de apel putea modifica hotărârea apelată numai în favoarea apelantului inculpat. Însă, din examinarea celor două hotărâri prin care a fost soluţionat fondul cauzei, se constată încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru inculpatul A. fiind mai severă raportat la modalitatea prin care prima instanţă a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei.
Analizând regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A. se constată că infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani (textul în vigoare până la data de 05.03.2023).
În cauză, instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, acestea fiind cuprinse între 3 ani 4 luni şi 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa orientându-se spre maximul pedepsei (8 ani).
Instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce a condus la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă (deja reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), noile limite fiind cuprinse între 1 an 8 luni şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În ipoteza în care prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei prevăzut de lege, instanţa de apel care reţine în favoarea acestuia o cauză de reducere a pedepsei, în apelul exercitat de inculpat, trebuie să respecte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în conformitate cu principiul non reformatio in pejus.
În condiţiile în care parchetul nu a declarat apel, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că pedeapsa ce putea fi stabilită inculpatului A. nu trebuia să fie limita maximă a pedepsei (4ani), ci doar orientată spre maxim, respectiv 3 ani.
Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Va casa în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi reţinerea art. 19 din Legea 682/2002.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale cu privire la inculpatul A. şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat şi pentru intimatul inculpat, în cuantum de câte 720 de RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Casează în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi reţinerea art. 19 din Legea 682/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale cu privire la inculpatul A. şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat şi pentru intimatul inculpat, în cuantum de câte 720 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2024.