Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 241/D din 03.10.202,3, pronunţată de Tribunalul Bacău, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:
1. În temeiul art. 188 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat" a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare (victime B. şi C.).
În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
2. În temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe" a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, la care adaugă o treime din cea de-a doua pedeapsă stabilită în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare.
Pedeapsă rezultantă de executat = 18 (optsprezece) ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) şi (3) raportat la art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare şi s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. instanţa a contopit pedepsele accesorii şi a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 399 din C. proc. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar.
În temeiul art. 19 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1385, art. 1387 alin. (1) C. civ., instanţa a admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile D., E., B. şi F. şi în consecinţă a obligat partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A, în calitate de asigurător, prin lichidator provizoriu CITR -Filiala Bucureşti, să plătească acestor părţi civile suma de 620.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile din care 20.000 EURO cu titlu de daune materiale şi 600.000 EURO cu titlu de daune morale, care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data producerii accidentului (28.12.2019), astfel:
- suma de 300.000 EURO către partea civilă D. (concubin al victimei B. şi tatăl victimei minore C.) reprezentând daune morale şi suma de 5.000 EURO cu titlu de daune materiale;
- suma de 200.000 EURO către partea civilă E. (mama victimei B. şi bunica maternă a victimei minore C.) reprezentând daune morale şi suma de 15.000 EURO cu titlu de daune materiale.
- suma de 50.000 EURO către partea civilă F. (bunicul patern al victimei minore C.) cu titlu de daune morale;
- suma de 50.000 EURO către partea civilă B. (tatăl victimei B. şi bunicul matern al victimei minore C.) cu titlu de daune morale.
S-au respins ca nedovedite pretenţiile formulate cu titlu de daune materiale, de părţile civile F. şi B..
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A., autoturismul x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliţiei oraşului Comăneşti.
În temeiul art. 162 din C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, până la soluţionarea definitivă a cauzei după care se vor restitui sau distruge, următoarele:- coletul cu nr. 1 ce conţine un proiector auto;- coletul cu nr. 2 ce conţine un mâner auto din plastic de culoare vişinie cu elemente cromate LAC;- coletul cu nr. 3 ce conţine plăcuţa cu numărul de înmatriculare BC 36- coletul cu nr. 4 ce conţine logo-ul marca auto x;-coletul cu nr. 5 ce conţine o oglindă retrovizoare de la auto marca x;- coletul cu nr. 6 ce conţine plăcuţa cu numărul de înmatriculare x;- coletul cu nr. 7 ce conţine scaunul auto pentru copii.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus recoltarea de la inculpatul A. a probelor biologice în vederea stocării acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 din C. proc. pen. instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON RON, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare avansate în etapa urmării penale, în cuantum de 3.208 RON.
În baza art. 276 alin. (1) alin. (4) din C. proc. pen. instanţa a obligat inculpatul să plătească către părţile civile D., E. şi F. suma de 7.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de aceste părţi civile, reprezentând onorariu de avocat ales.
Prin decizia penală nr. 211 din data de 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au decis următoarele:
I. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpatul A., partea civilă B. şi partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A. prin lichidator provizoriu CITR -Filiala Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 241/D din 03.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020
S-a desfiinţat parţial sentinţa penală apelată în parte cu privire la latura penală şi în parte cu privire la latura civilă şi în totalitate încheierea de schimbare a încadrării juridice a Judecătoriei Moineşti din data de 16.06.2022, precum şi încheierea de schimbare a încadrării juridice a Tribunalului Bacău din data de 16.12.2022, acestea din urmă cu privire schimbările de încadrare juridică dispuse după trimiterea în judecată, s-a reţinut cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte şi, în fond, s-au hotărât următoarele:
S-a constatat, urmare a desfiinţării încheierilor Judecătoriei Moineşti din data de 16.06.2022, precum a Tribunalului Bacău din data de 16.12.2022, că încadrarea juridică dată infracţiunilor săvârşite de inculpatul A. este cea stabilită prin rechizitoriul nr. x/2020 din 22.10.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, respectiv de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. şi conducere sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracţiuni (fapte din data de 28.12.2019).
1. Potrivit art. 396 alin. (1), (2) şi 10 din C. proc. pen., în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale de 7 ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
2. Potrivit art. 396 alin. (1), (2) şi 10 din C. proc. pen., în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de stare civilă indicate mai sus, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a constatat că infracţiunile de la punctele I.1 şi I.2 din prezenta cauză au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) din C. pen.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. la punctele I.1 şi I.2 din prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 (an) închisoare reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, pedeapsa rezultantă fiind de 8 (opt) ani închisoare.
Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A.: 8 (opt) ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) şi (3) raportat la art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare şi s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) şi la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii şi s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării următoarelor drepturi: dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere, în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpatul A. a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, de culoare albastru, cu serie de identificare x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliţiei oraşului Comăneşti.
S-au majorat despăgubirile pentru daune morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A, în calitate de asigurător, prin lichidator provizoriu CITR -Filiala Bucureşti către partea civilă B. (bunicul matern) la suma de 75000 de euro, echivalentul în RON la data plăţii.
S-a stabilit că data de la care se calculează dobânda legală pentru despăgubirile pentru daune morale este data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-au menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 241/D din 03.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că sentinţa penală nr. 241/D din 03.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bacău în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020 este parţial netemeinică în ceea ce priveşte încadrarea juridică stabilită prin încheierile de şedinţă premergătoare soluţionării laturii penale din datele de 16.06.2022, pronunţată de Judecătoria Moineşti, respectiv din data 12.12.2022, pronunţată de Tribunalul Bacău după declinarea cauzei către această instanţă. În consecinţă, sentinţa penală este parţial nelegală şi cu privire la neaplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru întreaga situaţiei situaţie juridică a inculpatului A. şi, tot în consecinţă, parţial netemeinică cu privire la pedepsele principale aplicate pentru infracţiunea care a avut rezultat decesul victimelor, precum şi parţial netemeinică cu privire la cuantumul pedepselor rezultante, principale, complementare şi respectiv accesorii. De asemenea, sentinţa este nelegală şi cu privire la eronata aplicare a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. privind confiscarea specială a autovehiculului inculpatului.
În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile, sentinţa atacată este parţial nelegală în ceea ce priveşte data de la care se calculează dobânda pentru despăgubirile pentru daune morale acordate.
Totodată, latura civilă este parţial netemeinică cu privire la despăgubirile pentru daune morale acordate părţii civile B..
În afară de aceste aspecte punctuale de nelegalitate şi de netemeinicie, sentinţa instanţei de fond a fost motivată corect şi corespunzător, prin descrierea faptelor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, cu excepţia încadrării juridice ce a fost schimbată în mod netemeinic prin încheierea Judecătoriei Moineşti din 16.06.2022 şi ulterior prin încheierea Tribunalului Bacău din data de 12.12.2022.
De altfel, la judecarea în fond a cauzei, inculpatul A. a recunoscut în integralitate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în forma iniţială de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, respectiv infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (2), (3) din C. pen. în concurs cu infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Fără a relua chestiunea de drept esenţială ce trebuie dezlegată pentru schimbarea stabilirea corectă a încadrării juridice, Curtea a reţinut că ambele instanţe au reţinut, în mod judicios de altfel, că deosebirea între culpa cu prevedere prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. a) din C. pen. şi intenţia indirectă, definită la art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen. este legată de acceptarea producerii rezultatului de către infractor. În ambele situaţii ale formelor de vinovăţie, infractorul prevede rezultatul activităţii sale, însă în cazul culpei cu prevedere acesta nu-l urmăreşte şi nici nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, în timp ce în cazul intenţiei indirecte, acesta acceptă producerea rezultatului deşi nu-l urmărea iniţial.
În baza propriei sale analize a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Curtea a constatat că există o îndoială foarte puternică a faptului că la data de 28.12.2019 inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unui accident mortal de circulaţie. Această îndoială profită, conform art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., inclusiv sub aspectul formei de vinovăţie, inculpatului.
În cauza de faţă, Curtea a constatat că nu există mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului uciderii a 2 persoane în momentul în care a început traseul său de la cabana "H.", pe DN 12 A, pe direcţia de mers Ghimeş - Comăneşti, cu atât mai mult cu cât acesta însuşi a fost victima accidentului.
Din înscrisul care consemnează istoricul abaterilor rutiere, denotă că de la momentul obţinerii permisului de conducere, 13.04.2010 şi până în momentul producerii accidentului, 28.12.2019, respectiv 9 ani şi 8 luni, inculpatul nu a fost sancţionat niciodată, pentru nicio abatere de la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Altfel spus, neavând nicio sancţiune în istoricul său, nici măcar un avertisment, se poate constata fără a constitui o exagerare că inculpatul avea profilul unui conducător auto prudent.
Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză tehnică auto, rezultă că impactul s-a produs într-un timp foarte scurt, neexistând nicio posibilitate de evitare. Aşadar, inculpatul A., pe fondul consumului de alcool şi al oboselii acumulate, nicidecum ca urmare a unui comportament anterior agresiv în trafic prezent în alte speţe, a manifestat o gravă neglijenţă în efectuarea asigurării înainte de a se angaja în manevra de depăşire a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de numita I., şi care se deplasa pe aceeaşi direcţie de mers.
Important este de precizat că din niciun mijloc de probă nu rezultă că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea asigurării temeinice înainte de efectuarea manevrei de depăşire.
Dimpotrivă, atât din planşele foto efectuate de organele de cercetare ale poliţiei rutiere, cât şi din expertiza tehnică auto cu planşele foto aferente, a rezultat că drumul era aproape rectiliniu, denumit drum în aliniament şi fără declavităţi, marcajul fiind unul discontinuu pentru separarea sensurilor. Altfel spus, manevra de depăşire nu era interzisă în zona respectivă, cauza accidentului nefiind imposibilitatea asigurării inculpatului, cum se întâmplă de exemplu în drumuri cu declavităţi (pante/rampe) sau în cele care au curbe care împiedică vizibilitatea pe ambele sensuri pentru a se putea efectua asigurarea. La condiţiile meteorutiere s-a consemnat că era timp de zi, cer înnorat, cu o vizibilitate specifică ceţii. Din proba ştiinţifică a rezultat că niciunul dintre aceşti factori obiectivi nu conduceau la imposibilitatea efectuării manevrei de depăşire şi nu au constituit nici cauza şi nici factori determinanţi ai accidentului.
Grava neglijenţă din punct de vedere al respectării regulilor de circulaţie a fost neefectuarea unei asigurări temeinice înainte de efectuarea manevrei de depăşire.
Or, această imprudenţă gravă este cauzată fără-ndoială de consumul de alcool coroborat cu oboseala acumulată ca urmare a lipsei de somn, dar nu echivalează cu "hazardul", respectiv nu este similară cu pătrunderea într-o manevră de depăşire fără existenţa posibilităţii de asigurare (drum cu declavităţi, drum în curbă) sau cu patrunderea într-o intersecţie fără prioritate sau pe culoarea roşie a semnaforului electric.
Inculpatul şi-a cauzat singur starea de intoxicaţie alcoolică şi totodată este singurul răspunzător pentru oboseala acumulată în noaptea precedentă, precum şi pentru viteza excesivă, factorii determinanţi în neglijenţa gravă de a nu se asigura înainte de a efectua manevra de depăşire.
Acestea nu sunt însă elemente care să conducă la decelarea unei acceptări a posibilităţii uciderii a 2 persoane, ci aspecte ale situaţiei de fapt ce sporesc gravitatea infracţiunii de ucidere din culpă şi care, fără-ndoială, vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea maximului special al pedepsei închisorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen., atât cât este acest maxim astfel cum s-a arătat anterior, prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei închisorii cu o treime, arătată de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Inculpatul din prezenta cauză a prevăzut, dar nu a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, socotind fără temei că acesta nu se va produce, forma de vinovăţie fiind culpa cu prevedere conform art. 16 alin. (4) lit. a) din C. pen. şi nu intenţia indirectă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.. Întocmai oricărui şofer care participă la traficul rutier pe drumurile publice şi se poate gândi la faptul că este posibilă producerea unui accident de circulaţie, apelantul a prevăzut posibilitatea unui accident, inclusiv cu victime, dar nu s-a bazat pe noroc/hazard că rezultatul nu se va produce, ci a socotit, fără temei că acesta nu se va produce bazându-se, probabil, pe experienţa de aproape 10 ani în conducerea de autovehicule, perioadă în care nu a avut niciun fel de abateri şi sancţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Inculpatul nu a luat în calcul însă că gradul ridicat de intoxicaţie alcoolică şi oboseala acumulată în noaptea anterioară în care nu a dormit vor conduce la un deficit de atenţie, manifestat prin lipsa de asigurare vădită în manevra de depăşire anterioară impactului. Pentru această culpă gravă, care a condus la o tragedie umană de proporţii mari, decesul unei mame şi a fiului său de doar 5 ani, instanţa de apel a reţinut ca inculpatul să răspundă penal prin aplicarea pedepsei în maximul special arătat anterior de art. 192 alin. (3) din C. pen., redus cu o treime conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Legat de acest aspect, inculpatul s-a prevalat, anterior schimbărilor succesive de încadrare juridică din infracţiunea de ucidere din culpă în infracţiunea de omor şi ulterior omor calificat, de procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii. . Astfel, la termenul de judecată din 18.11.2021, instanţa a încuviinţat judecarea cauzei în procedură simplificată, considerând întrunite condiţiile art. 374-375 din C. proc. pen.
În consecinţă, apelul inculpatului a fost admis în ceea ce priveşte încadrarea juridică stabilită în mod netemeinic de Judecătoria Moineşti şi de Tribunalul Bacău, stabilind că faptele inculpatului A., care la data de 28.12.2019, în jurul orei 07:50, în timp ce se deplasa pe DN 12A km 72 +370 m, în localitatea Ciobănuş, jud. Bacău, pe direcţia de mers Ghimeş - Comăneşti, la volanul autoturismului marca x cu nr. înmatriculare x, fiind sub influenţa alcoolului, având o îmbibaţie alcoolică de 2,64 g‰ alcool pur în sânge şi pe fondul vitezei excesive de aproximativ 137 km/h, a efectuat o manevra de depăşire a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, fără a se asigura corespunzător, împrejurare în care a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x care circula din sens opus, din impact rezultând decesul victimelor B. şi a fiului acesteia C.(aflaţi în autoturismul marca x), inculpatul încălcând obligaţiile participanţilor la trafic, prevăzute de art. 35 alin. (1), art. 45 alin. (3), art. 48, art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. şi "conducere sub influenţa alcoolului", prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracţiuni. De altfel, pentru această încadrare juridică a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.
În rejudecare, după desfiinţarea încheierilor de schimbare a încadrării juridice succesive ale Judecătoriei Moineşti şi Tribunalului Bacău, reducând conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu o treime maximul special al pedepsei închisorii de 10 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 192 alin. (3) din C. pen., a rezultat un maxim special de 7 ani închisoare. Această pedeapsă a fost aplicată apelantului inculpat, proporţională cu gradul maxim de gravitate a infracţiunii de ucidere din culpă săvârşită de acesta, prin care a cauzat decesul victimelor B. şi a fiului acesteia C. (aflaţi în autoturismul marca x).
Au fost menţinute pedepsele accesorii şi complementare stabilite de instanţa de fond, acestea fiind necesare pentru atingerea scopurilor sancţiunilor penale.
Curtea a înlăturat totodată dispoziţia de confiscare de la inculpatul A., autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, de culoare albastru, cu serie de identificare x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliţiei oraşului Comăneşti.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de conducerea sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 3 ani, Curtea a constatat că maximul special al pedepsei ar fi fost de 3 ani şi 4 luni închisoarea prin aplicarea cauzei de reducere a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Pedeapsa nu poate fi însă majorată întrucât Ministerul Public şi apelantul parte civilă B. nu au criticat în mod expres cuantumul pedepsei pentru această infracţiune.
Legat de acest aspect, întrucât apelul inculpatului a fost admis cu privire la încadrarea juridică urmând a se reţine dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., pe cale de consecinţă logică a fost respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public prin care se solicita înlăturarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru limitele de pedeapsă ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. proc. pen.. Inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii pentru încadrarea juridică de ucidere din culpă şi conducere sub influenţa alcoolului, acuzaţii pentru care a şi fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar la termenul de judecată din 18.11.2021, Judecătoria Moineşti a încuviinţat judecarea cauzei în procedură simplificată, considerând întrunite condiţiile art. 374-375 din C. proc. pen.
Curtea a admis, de asemenea, şi apelul declarat de partea civilă B., tatăl victimei B. şi bunicul victimei C.. Într-adevăr, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale stabilite de instanţa de fond la care a fost obligată partea responsabilă civilmente este unul disproporţionat de mic în raport de suferinţele morale pe care le-a suferit acesta şi disproporţionale şi faţă de daunele acordate celuilalt bunic, F. (bunicul patern al victimei minore C.). Astfel, cu toate că apelantul parte civilă B. a suferit fără-ndoială un prejudiciu moral mult mai mare decât partea civilă F., fiind rudă în line directă de ascendent atât cu fiica sa cât şi cu nepotul său, Tribunalul Bacău a acordat aceeaşi suma de 50000 euro echivalent în RON la data plăţii cu titlu de daune morale care a fost stabilită pentru a fi achitată de partea responsabilă civilmente şi părţii civile F., rudă în linie directă de ascendent doar cu una dintre victime, minorul C.. Or, acest raţionament de individualizare nu este unul echitabil, Curtea a admis apelul declarat de partea civilă B. şi a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente la suma de 75000 euro echivalent în RON la data plăţii.
Apelul părţii responsabile civilmente a fost admis doar în ceea ce priveşte data de la care va începe calcul dobânzilor pentru achitarea despăgubirilor pentru daune morale.
Celelalte motive de apel sunt nefondate. Despăgubirile pentru daune materiale acordate părţilor civile E. şi D. sunt dovedite şi limitate la un cuantum rezonabil în ceea ce priveşte cheltuielile care se efectuează în situaţii de acest fel. În procesul penal este permisă folosirea inclusiv a prezumţiilor simple pentru dovedirea despăgubirilor pentru daune materiale, fiind cunoscut că în momente de tragedie preocuparea rudelor rămase în viaţă nu este aceea de a aduna bonuri, facturi şi chitanţe, ci de a organiza ritualurile funerare victimelor decedate, cu atât mai mult cu cât moartea acestora a fost neaşteptată şi bruscă, prin accidentul violent de circulaţie provocat din culpa exclusivă a inculpatului.
S-a menţionat că, faptul că inculpatul a achitat unele sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale nu va influenţa în niciun fel cuantumul la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, întrucât inculpatul nu a fost obligat prin hotărâre la plata niciunei despăgubiri. Eventual, în acţiunea în regres pe care o va exercita asiguratorul împotriva inculpatului ca urmare a faptului că accidentul de circulaţie a fost cauzat pe fondul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., această chestiune va fi pusă în discuţie în faţa instanţei civile. Deocamdată, până la rămânerea definitivă a obligaţiei civile, eventualele sume de bani plătite de inculpat rămân plăţi voluntare fără un izvor obligaţional întrucât nu fusese stabilit niciun prejudiciu cert.
În privinţa despăgubirilor pentru daune morale, acestea nu sunt disproporţionat de mari în raport cu prejudiciul moral extrem de ridicat al părţilor civile. Decesul subit al victimelor B., o mamă în vârstă de 27 de ani, şi a fiului minor al acesteia, C., în vârstă de doar 5 ani, a cauzat o suferinţă inimaginabilă atât partenerului de viaţă şi tatălui minorului, dar şi rudelor care s-au constituit parte civilă, respectiv mama şi bunica maternă a victimelor, tatăl şi bunicul matern, şi nu în cele din urmă bunicului patern. Suferinţa şi trauma prin care au trecut aceste persoane oricum nu pot fi niciodată despăgubite prin sume de bani, întrucât viaţa umana nu este niciodată cuantificabilă în bani.
Împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.04.2024, când s-a stabilit termen la data de 23 mai 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În acest sens, a menţionat că pedeapsa este nelegală în primul rând pentru că inculpatul a fost de două ori pedepsit pentru fapta de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice, o dată prin aplicarea unei pedepse de trei ani pentru fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. iar a doua oară prin valorificarea acesteia ca şi criteriu general de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen.
Totodată, raportat atât la acest aspect al dublei pedepse aplicate pentru aceeaşi conduită cât şi la criteriile generale de individualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului nu putea atinge maximul prevăzut de lege.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În susţinerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că, pedeapsa este nelegală în primul rând pentru că a fost de două ori pedepsit pentru fapta de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice, o dată prin aplicarea unei pedepse de trei ani pentru fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. iar a doua oară prin valorificarea acesteia ca şi criteriu general de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen.
Curtea de Apel Bacău a reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. şi "conducere sub influenţa alcoolului", prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Astfel, în rejudecare, după desfiinţarea încheierilor de schimbare a încadrării juridice succesive ale Judecătoriei Moineşti şi Tribunalului Bacău, instanţa de apel a redus conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu o treime maximul special al pedepsei închisorii de 10 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 192 alin. (3) din C. pen., rezultând un maxim special de 7 ani închisoare. Această pedeapsă a fost aplicată apelantului inculpat, proporţională cu gradul maxim de gravitate a infracţiunii de ucidere din culpă săvârşită de acesta, prin care a cauzat decesul victimelor B. şi a fiului acesteia C. (aflaţi în autoturismul marca x).
Înalta Curte observă că instanţa de apel a reţinut în sancţionarea inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen. ca şi circumstanţă agravantă decesul cauzat victimelor B. şi a fiului acesteia C. (aflaţi în autoturismul marca x) şi nu faptul că inculpatul a condus sub influenţa alcoolului aşa cum a menţionat acesta în cererea de recurs în casaţie.
Prin urmare, contrar celor afirmate de inculpat, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a valorificat ca şi criteriu general de individualizare a pedepsei stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen. faptul că inculpatul a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, ci alte elemente ce ţin de natura şi gravitatea rezultatului faptei săvârşite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2024.