Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, a fost admisă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 04.06.2024, emis de autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.06.2024 la data de 04.07.2024, inclusiv, şi predarea acesteia în stare de arest către autorităţile judiciare din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, în vederea predării.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată a fost luată măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 04.06.2024, ora 21:40.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că la data de 05.06.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (lucrarea nr. x/II-5/2024), privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A..
S-a arătat că acesta este urmărit internaţional pentru săvârşirea a şapte infracţiuni, respectiv introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, modificarea funcţionarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, deturnare de fonduri în banda organizată, participare la o organizaţie de infractori în vederea pregătirii unei infracţiuni, modificarea frauduloasă de date conţinute într-un sistem de date automatizat, modificarea funcţionării unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracţiune de deturnare de fonduri în bandă organizată.
La termenul din data de 05.06.2024, Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate obiectul prezentei cauzei, motivul prezentării sale în faţa instanţei şi drepturile pe care le are conform art. 106 din Legea 302/2004.
S-a reţinut că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, precum şi faptul că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa şi s-a prevalat de regula specialităţii, astfel că s-a procedat la audierea persoanei solicitate conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2024.
Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa de fond a constatat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 şi nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.
Conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit conţinutului mandatului european de arestare, faptele dau loc la predare şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, astfel încât nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: participarea la un grup criminal organizat, spălarea produselor infracţiunii, fapte legate de criminalitatea informatică, extorcarea de fonduri.
A reţinut instanţa că din analiza actelor dosarului rezultă că faţă de A. a fost emis la data de 04.06.2024 de către procurorul Republicii de la Parchetul Tribunalului Judiciar din Paris un mandat european de arestare, ca urmare a emiterii la data de 30.05.2024 a unui mandat naţional de arestare de către vicepreşedintele de instrucţie de la Tribunalul judiciar din Paris (Tribunal judiciaire de Paris).
Mandatul se referă la faptul că persoana în cauză ar fi săvârşit 7 infracţiuni.
Astfel, se arată că în cauză se efectuează cercetări pentru infracţiunile de:
- Introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. si pedepsite de art. 323-3 alin. I, 323-5 din C. pen. francez.
- Modificarea funcţionarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;
- Deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 312-6 alin. l, 312-1 alin. l, 312-71 C. pen. şi pedepsite de art. 312-6 alin. l, 312-13, 131-26-2, art. 131-30 alin. (1) din C. pen. francez;
- Participare la o organizaţie de infractori în vederea pregătirii unei infracţiuni, fapte prevăzute de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi pedepsite de art. 450-1 alin. (2), (45)0-3, 450-5 din C. pen. francez;
- Modificarea frauduloasă de date conţinute într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-3 alin. (1), (32)3-5 din C. pen. francez;
- Modificarea funcţionarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;
- Spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracţiune de deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 324-2, 2 0, art. 324-1, art. 312-6 alin. l, art. 312-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite de art. 324-2, alin. l, art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 312-6 alin. (1), art. 131-26-2, art. 131-30; alin. (1) din C. pen. francez.
În fapt, s-a reţinut că faptele au fost comise în perioada 01.10.2020 - 29.04.2024, pe teritoriul francez şi de manieră indivizibilă în Romania, astfel:
Din iulie 2021, in jur de 30 de persoane fizice si societăţi franceze au fost victimele aplicaţiei de răscumpărare B., care a adus un prejudiciu de 907.780 euro. Serverele NAS SYNOLOGY ale victimelor au fost piratate şi apoi cifrate. Pentru a obţine codul pentru decodare, victimele erau invitate prin email să verse o suma de răscumpărare în criptomonede în contul piraţilor. Fluxul de transferuri în bitcoin B. a fost în valoare de 12 94180223 bitcoini, adică în valoare de 378 349 dolari.
Investigarea conectărilor la serverul NAS a trei victime franceze ale aplicaţiei B. a permis identificarea a trei adrese IP localizate in Romania.
Printr-o cerere de întrajutorare adresată României s-a stabilit ca doua din cele trei adrese IP 188 26 58 si 2a02:2f0c:7a08:b600: 1449:d6d2:bf2d:dbc0 aparţineau doamnei C. (D84), care are drept fiu pe A..
În plus, analiza fluxurilor pe cele 7 adrese BTC ale aplicaţiei B. a arătat că fondurile tranzitau spre platforme de schimb de criptomonede D., E. şi F.. IP-urile tranzacţiilor au arătat localizări în Romania. 347 dintre tranzacţii care proveneau din clustere de adrese ale aplicaţiei de răscumpărare aparţineau lui A. in valoare de 107.590, 695 dolari între noiembrie 2021 şi decembrie 2023.
S-a stabilit că el administra şi contul D. care aparţinea mamei sale C., care era destinatarul sumei de 66 839, 64 dolari provenind din aplicaţia de răscumpărare. Fondurile erau utilizate pentru cheltuieli de zi cu zi sau pentru a face retrageri de numerar. A. apare ca fiind implicat atât în atacurile realizate de aplicaţia B. împotriva mai multor victime din Franta, cât şi în spălarea de fonduri provenite din aceste atacuri. A. este de naţionalitate română şi locuieşte la Bucureşti, neavând nicio legătura cu Franţa.
S-a reţinut că, practic, singurul motiv invocat de către persoana solicitată pentru a refuza predarea a fost acela că faptele ar fi fost comise pe teritoriul României, astfel încât acestea ar trebui cercetate/judecate de către autorităţile române.
Curtea de Apel Bucureşti a menţionat că temeiul invocat s-ar circumscrie unui motiv opţional de refuz la executare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 - refuzul executării mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă instanţa a apreciat că aspectele invocate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.
S-a arătat că, aşa cum este descrisă situaţia de fapt în conţinutul mandatului european de arestare, rezultă cu evidenţă că faptele ar fi fost comise (şi) pe teritoriul Franţei (între 1 octombrie 2020 şi 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez şi de o manieră indivizibilă pe teritoriul României). Aşadar, presupusa activitate infracţională s-ar fi comis cel puţin în parte pe teritoriul statului francez, din moment ce se arată că victimele au fost persoane fizice sau juridice din Franţa, care au fost prejudiciate patrimonial prin comiterea faptelor, iar ancheta este realizată de autorităţile franceze. S-a menţionat că, faptul că A. locuia/locuieşte la Bucureşti nu înlătură concluzia de mai sus, prin locul săvârşirii unei infracţiuni înţelegându-se locul unde s-a desfăşurat, în tot sau în parte, activitatea infracţională ori locul unde s-a produs urmarea acesteia (în acest sens - art. 41 alin. (2) C. proc. pen.).
În plus, Curtea a reţinut că acest caz este unul facultativ, aşadar, chiar şi în ipoteza în care ar fi îndeplinite condiţiile în acest sens - ceea ce nu este cazul, cum s-a arătat mai sus, instanţa nu este obligată să refuze executarea mandatului european de arestare.
Totodată, s-a avut în vedere că în temeiul articolului 1 alin. (2) din Decizia cadru 2002/584, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare iar, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, instanţa de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 04.06.2024, emis de autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A., dispunând totodată, arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.06.2024 la data de 04.07.2024, inclusiv, şi predarea acesteia în stare de arest către autorităţile judiciare din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii.
*****
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 12.06.2024, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 18.06.2024.
Prin motivele de contestaţie formulate, în esenţă, apărarea contestatorului persoană solicitată A. a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare din 04.06.2024, invocând cazul de refuz de executare a mandatului, prevăzut de art. dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.
În acest sens, apărarea contestatorului a arătat că, inclusiv din informaţiile preliminare transmise în cadrul mandatului european de arestare rezultă faptul că suntem în prezenta unor acuzaţii privind infracţiuni ce ar fi fost săvârşite pe teritoriul României. Astfel, potrivit principiul teritorialităţii (art. 8 din C. pen.), legea penală română se aplică tuturor infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, iar în prezenta cauză nu există în realitate niciun fel de temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că pretinsele fapte penale nu ar fi fost săvârşite pe teritoriul României. În opinia apărării, împrejurarea că aceste fapte penale ar fi fost de natură să producă un prejudiciu unui cetăţean străin, aflat pe teritoriul unui alt stat, nu poate în nicio situaţie să înfrângă aplicarea principiului teritorialităţii.
S-a susţinut că, aplicarea principiului teritorialităţii reprezintă o expresie a suveranităţii naţionale, iar predarea unui cetăţean român către un alt stat pentru pretinse fapte săvârşite pe teritoriul României ar reprezenta o înfrângere gravă a principiului teritorialităţii aplicării legii penale române.
Cu titlu suplimentar, s-a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere şi existenţa unor circumstanţe medicale grave, ce determină necesitatea obiectivă a refuzului executării mandatului european de arestare şi respectiv cercetarea infracţiunilor pretinse a fi fost săvârşite în România de către organele de cercetare penală române, având în vedere afecţiunile medicale ale contestatorului.
Cu titlu subsidiar, faţă de motivele enumerate, s-a solicitat aplicarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de contestatorul A., dat fiind faptul că aceasta reprezintă o măsură preventivă necesară şi suficientă în vederea derulării procedurii judiciare.
Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 18.06.2024, s-au luat concluziile formulate de apărarea contestatorului şi de reprezentantul Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanţă a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu solicitarea autorităţilor judiciare din Franţa de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.06.2024 pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a emiterii la data de 30.05.2024 a unui mandat naţional de arestare de către vicepreşedintele de instrucţie de la Tribunalul judiciar din Paris, persoana în cauză fiind urmărită internaţional pentru săvârşirea a 7 infracţiuni.
Astfel, fără a relua situaţia de fapt reţinută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că în speţă s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate A. în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a şapte infracţiuni pe teritoriul Franţei (între 1 octombrie 2020 şi 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez şi de o manieră indivizibilă pe teritoriul României), aceasta fiind urmărită pentru săvârşirea a infracţiunilor de:
- introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. si pedepsite de art. 323-3 alin. I, 323-5 din C. pen. francez.
- modificarea funcţionarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;
- deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 312-6 alin. l, 312-1 alin. l, 312-71 C. pen. şi pedepsite de art. 312-6 alin. l, 312-13, 131-26-2, art. 131-30 alin. (1) din C. pen. francez;
- participare la o organizaţie de infractori în vederea pregătirii unei infracţiuni, fapte prevăzute de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi pedepsite de art. 450-1 alin. (2), (45)0-3, 450-5 din C. pen. francez;
- modificarea frauduloasă de date conţinute într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-3 alin. (1), (32)3-5 din C. pen. francez;
- modificarea funcţionarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acţiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. şi pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;
- spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracţiune de deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 324-2, 2 0, art. 324-1, art. 312-6 alin. l, art. 312-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite de art. 324-2, alin. l, art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 312-6 alin. (1), art. 131-26-2, art. 131-30; alin. (1) din C. pen. francez.
Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate A. regăsindu-se printre faptele care dau loc la predare, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nemaifiind astfel necesară verificarea acestei condiţii.
Analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., reţinându-se că în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Similar primei instanţe, Înalta Curte constată că motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, invocat de apărarea contestatorului, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, (potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României), nu poate fi primit în cauză.
Sunt apreciate neîntemeiate argumentele apărării contestatorului A. relativ la incidenţa cazului de refuz al executării motivat de faptul că presupusele fapte pentru care se solicită predarea ar fi fost comise pe teritoriul României şi astfel în opinia apărării acestea ar trebui cercetate/judecate de către autorităţile române, cu consecinţa respingerii solicitării de faţă, întrucât se constată că din actele dosarului şi aşa cum este descrisă situaţia de fapt în conţinutul mandatului european de arestare, rezultă că faptele pentru care se solicită predarea numitului A. în vederea efectuării de cercetări, ar fi fost comise pe teritoriul Franţei, între 1 octombrie 2020 şi 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez şi de o manieră indivizibilă pe teritoriul României, menţionându-se că victimele au fost persoane fizice sau juridice din Franţa, care au fost prejudiciate patrimonial prin comiterea faptelor, iar ancheta este realizată de autorităţile franceze.
Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."
Or, faţă de cele reţinute în cauză, având în vedere conţinutul mandatului european de arestare din 04.06.2024, a cărei punere în executare s-a solicitat în speţă, respectiv în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a şapte infracţiuni pentru care autorităţile judiciare din Franţa au emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 30.05.2024, un mandat naţional de arestare de către vicepreşedintele de instrucţie de la Tribunalul judiciar din Paris, pretinsele fapte ce fac obiectul cercetărilor fiind comise şi pe teritoriul Franţei prin prejudicierea unor persoane fizice sau juridice din Franţa, se constată că nu este incident motivul opţional de refuz la executare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.
De altfel, în acord cu prima instanţă, chiar şi în ipoteza în care ar fi fost îndeplinite condiţiile privind reţinerea acestui motiv invocat de apărare, ceea ce nu este cazul în speţă, potrivit legii, instanţa nu este obligată să refuze executarea mandatului european de arestare, fiind vorba de un motiv opţional, nu obligatoriu.
În ceea ce priveşte problemele de sănătate ale contestatorului, menţionate de apărare în motivele de contestaţie, se apreciază că afirmaţiile apărării în sensul că persona solicitată suferă de anumite afecţiuni medicale, nedovedite cu înscrisuri la dosarul cauzei, nu constituie vreun motiv de refuz al executării mandatului ori de amânare a predării şi nu pot conduce prin ele însele la admiterea contestaţiei.
Referitor la solicitarea subsidiară a apărării contestatorului de a se dispune măsura preventivă a controlului judiciar faţă de contestatorul A., Înalta Curte constată că această solicitare este neîntemeiată în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente în materie, care prevăd că în situaţia în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Aşadar, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, mandatul european de arestare fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea şi predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal prin sentinţa contestată s-a dispus arestarea, pentru 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa la data de 04.06.2024 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, precum şi de arestare a persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.