Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 509/2024

Decizia nr. 509

Şedinţa publică din data de 04 iulie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56 din data de 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă număr parchet x/număr anchetă JICAB JIA x, emis la data de 17.05.2023 de Procurorul adjunct al Republicii de la Tribunalul Judiciar din Grasse, Franţa, în baza mandatului de arestare emis în baza hotărârii din 08.03.2023 a Tribunalului penal din Grasse referinţă număr parchet x/număr anchetă JICAB JIA x, împotriva persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21.06.2024 şi până la data de 20.07.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a respins cererea de amânare a predării, formulată de persoana solicitată, ca nefondată.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore prin ordonanţa nr. 24388/II/5/2024 din data de 21.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu ora 13:15.

S-au constatat încetate efectele ordonanţei de reţinere nr. 24388/II/5/2024 din data de 21.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare conţine informaţiile cerute de dispoziţiile art. 87 lit. e) din Legea nr. 302/2004, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată.

Totodată, s-a reţinut că persoana solicitată este acuzată de autorităţile franceze de săvârşirea a trei infracţiuni, furt prin înşelăciune, pătrunderea prin efracţie sau escaladare într-o locuinţă sau într-un loc de depozitare, agravat de o altă circumstanţă, în Mandelieu, la Napoule în noaptea de 13/14.12.2021, prev. de art. 311 -5,311 - 4, 311 - 1,132 - 73,132 - 74 C. pen. francez şi pedepsite de art. 311 - 5 alin. (5), (31)1 - 14,311 - 15 C. pen. francez, fiind menţionate expres la pct. 18 de la alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 (şi care pot da loc la predare), fapte incriminate de legea română ca infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de asociere, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte existenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, curtea constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.

A solicitat apărarea aplicarea dispoziţiilor privind predarea amânată, având în vedere că în dosarul nr. x/2024 se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 262 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a constatat că, potrivit relaţiilor furnizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, rezultă că la data de 21 iunie 2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de mai sus. S-a apreciat că cererea formulată de către persoana solicitată nu este fondată, având în vedere pe de o parte că amânarea predării este opţională, iar curtea de apel a dat prioritate cererii de executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate faţă de gravitatea infracţiunilor care au făcut obiectul condamnării în statul francez, iar pe de altă parte, faţă de persoana solicitată nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam.

Împotriva sentinţei nr. 56 din data de 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 01 iulie 2024 şi repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din data de 04 iulie 2024.

În dezbateri, persoana solicitată, beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi amânarea predării persoanei solicitate, întrucât aceasta are calitate procesuală într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, fiind incidente dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, conform cărora, predarea persoanei solicitate poate fi amânată atunci când aceasta este urmărită pentru alte fapte pe teritoriul ţării.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Mandatul european de arestare asigură garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei şi reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată a fost emis un mandat european de arestare număr la data de 17.05.2023 de Procurorul adjunct al Republicii de la Tribunalul Judiciar din Grasse, Franţa, în baza mandatului de arestare emis în baza hotărârii din 08.03.2023 a Tribunalului penal din Grasse, în vederea predării către autorităţile judiciare străine, persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârşirea, conform dreptului francez, a mai multor infracţiuni de furt prin înşelăciune. Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Franţa îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat sunt incriminate de legea română ca infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a menţinut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce priveşte cererea formulată de persoana solicitată privind amânarea predării întrucât la acest moment procesual este cercetată într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, din actele dosarului se constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind amânarea predării, potrivit relaţiilor furnizate de această unitate de parchet la data de 21 iunie 2024, rezultând că în dosarul nr. x/2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 56 din data de 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va obliga persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă va fi avansat din fondul Înaltei Curţi.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 56 din data de 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă va fi avansat din fondul Înaltei Curţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iulie 2024.