Şedinţa publică din data de 27 august 2024
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare germane şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data 27.06.2024 de Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referinţă nr. x, pe numele persoanei solicitate A.
Totodată, în temeiul art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi art. 12 din Decizia- Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.08.2024 şi până la data de 11.09.2024, inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare germane.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autorităţile judiciare germane) pe o durată de 24 ore, începând cu data de 31.07.2024, ora 1020, până la data de 01.08.2024, ora 1020 şi arestată provizoriu de la data de 31.07.2024 până la data de 14.08.2024, inclusiv.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
În temeiul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a comunicat câte o copie de pe prezenta hotărâre autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
S-a solicitat autorităţilor judiciare din Germania respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum şi în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Pentru a hotărî astfel, prima a reţinut că, la data de 31.07.2024 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.06.2024 de autorităţile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referinţă nr. x, faţă de cetăţeanul român A..
În acest sens, la data 27.06.2024 autorităţile judiciare din Germania - respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A..
Mandatul european de arestare a avut la bază mandatul naţional de arestare emis la data de 15.12.2023, în dosarul nr. x Gs 6350/23, în vederea cercetării sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, prevăzută de art. 249 din C. pen. german.
Cu privire la situaţia de fapt, s-a constatat că autorităţile judiciare din Germania au reţinut faptul că la data de 17.11.2021, în timp ce se afla în spaţiul comercial B., persoana solicitată a împins martorul doamna M. şi a sustras o poşetă care se afla pe masă, părăsind magazinul pentru a păstra conţinutul poşetei cu 700 de euro.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.
De asemenea, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt fapte ce dau naştere la predare, potrivit articolului 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, fiind sancţionate cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani închisoare - nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, dar sunt şi prevăzute de legislaţia română în dispoziţiile prev. de art. art. 233 C. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi,
Astfel, din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.
Prezentă în instanţă, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane, despre consimţământul acesteia întocmindu-se un proces-verbal conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, situaţie în care predarea sa către autorităţile judiciare germane va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, curtea de apel a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A. şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea autorităţilor judiciare din Germania şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
De asemenea, conform art. 104 alin. (6) şi art. 104 alin. (11) teza finală din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, odată cu executarea mandatului european de arestare s-a dispus şi arestarea persoanei solicitată, apreciindu-se că în speţă sunt îndeplinite dispoziţiile art. 223 şi art. 226 din C. proc. pen.
Ţinând cont de gravitatea faptelor presupus a fi comise de persoana solicitată, de modalitatea şi împrejurările săvârşirii aşa cum sunt descrise în mandatul european de arestare, s-a apreciat că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, privarea sa de libertate este necesară pentru procedura de punere în executare a mandatului, cererea de luare a măsurii arestului la domiciliu fiind nefondată.
În acest sens, prima instanţă a precizat că dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fac referire la pronunţarea prin sentinţă asupra arestării şi predării persoanei solicitate, nefăcând vreo trimitere la alte măsuri preventive în această fază.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând, în esenţă, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autorităţile judiciare din Germania.
În acest sens a precizat faptul că nu a fost informată şi nu a fost citată prealabil de autorităţile germane în legătură cu existenţa acestui dosar privind infracţiunea pentru care este cercetată, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil şi posibilitatea de a avea un avocat care să îi reprezinte interesele în cunoştinţă de cauză potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, a arătat faptul că, prin intermediul apărătorului ales a efectuat demersuri în vederea acoperiii prejudiciului reţinut în cauză, astfel încât fapta pentru care este cercetată nu reprezintă gravitatea prevăzută de lege pentru o asemenea procedură.
În fine, contestatoare-persoană solicitată, prin intermediul apărătorului ales, a precizat faptul că aceasta face obiectul unor cercetări penale în dosarul nr. x/2024 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila astfel încât, în cauză, s-ar impune amânarea predării către autorităţile judiciare germane.
Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, precizând că, nu există nicio dovadă că ar intenţiona să se sustragă precum şi faptul că prezintă suficiente garanţii pentru a sta în arest la domiciliu, respectiv un domiciliu stabil, o familie stabilă şi este însărcinată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data 27.06.2024 în dosarul de referinţă nr. x, că acesta a fost emis de Judecătoria Tiergarten, Berlin în baza unui mandat naţional de arestare al aceleiaşi instanţe din data de 15.12.2023, în dosarul nr. x Gs 6350/23, în vederea cercetării persoanei solicitate A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 249 din C. pen. german.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 13 august 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal din data de 13.08.2024 aflat la dosarul instanţei de fond.
Deopotrivă, se observă că, în speţă, nu a a fost invocat de apărare şi nici nu este incident vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Astfel, se constată că lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege, aceeaşi fiind situaţia şi în ceea ce priveşte starea de sănătate invocată de contestatoare.
În plus, se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana solicitată nu este afectată.
Astfel, referitor la motivele de critică formulate de contestatoare prin intermediul memoriului depus la dosarul cauzei, Înalta Curte arată faptul că prin predarea către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, persoana solicitată are posibilitatea să susţină personal în faţa acestora faptul că intenţionează să achite prejudiciul şi să solicite lăsarea sa în libertate, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Referitor la eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei, Înalta Curte arată faptul că aceste demers nu este unul imperativ, ci facultativ, fiind lăsat la aprecierea instanţei învestite cu soluţionarea cererii privind executarea mandatului european de arestare.
În lipsa menţionării în lege a unor criterii în funcţie de care instanţa învestită cu cererea de executare a unui mandat european de arestare trebuie să decidă asupra predării persoanei solicitate sau, după caz, asupra amânării predării, aceasta urmează a lua în considerare complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive, situaţia personală a persoanei solicitate.
Astfel, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că mandatul european de arestare emis de autorităţile germane, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză penală pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Ţinând seama de faptul că, cauza penală instrumentată de autorităţile judiciare din România vizează infracţiuni de o gravitate mai redusă decât cea care face obiectul mandatului european de arestare, de stadiul procesual incipient al acestei cauze, de împrejurarea că persoana solicitată A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, Înalta Curte precizează că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei penale indicată, iar această amânare ar îngreuna în mod substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare germane şi implicit ar împiedica-o şi pe persoana solicitată să-şi exercite drepturile procesuale şi să-şi facă apărări în acea cauză.
Referitor la motivul de critică, invocat de apărare, prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România", Înalta Curte reţine că nu are incidenţă în cauză întrucât, pe de o parte, acesta nu poate fi analizat în actuala procedură ce are ca obiect punerea în executarea unui mandat european de arestare în vederea efectuarii de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 249 din C. pen. german., iar, pe de altă parte, predarea contestatoarei se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în faţa autorităţilor judiciare germane, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care implică şi participarea persoanei acuzate in personam la proces.
Aşadar, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.
În fine, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 27.06.2024 de autorităţile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referinţă nr. x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea-persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatoarea-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea - persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 august 2024.