Apel. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene. Condiţie premisă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene
Legea nr. 302/2004, art. 172, raportat la art. 167
Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, art. 4 alin. (1)
Pentru a se da curs unei sesizări privind recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare adresată autorităţilor judiciare române, persoana condamnată trebuie să se găsească pe teritoriul statului emitent sau pe cel al statului de executare, astfel cum prevede art. 3 alin. (1) din Decizia Cadru 2008/909/JAI.
De esenţa mecanismului privind transferarea unei persoane condamnate în vederea executării în continuare a pedepsei este ca statul de executare să aibă posibilitatea efectivă să pună în executare hotărârea de condamnare, obligaţia statelor de a-şi asigura sprijin reciproc neputând fi înţeleasă ca implicând în sarcina statului de cetăţenie obligaţia de a proceda el însuşi la căutarea şi aducerea persoanei condamnate pe teritoriul ţării sale pentru a putea ulterior să pună în executare hotărârea pronunţată de un alt stat membru.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 129/A din 18 aprilie 2024
I. Sentința
Prin sentinţa penală nr. 42/F/CC din data de 04 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/46/2024, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria, înaintată Curţii de Apel Piteşti, prin adresa nr. 1144/II/5/2024 din data de 19 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 172 alin. (7), rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută hotărârea de condamnare nr. 47.B.88/2022/2 din data de 25.04.2022, pronunţată de Judecătoria Raionala Tatabanya, rămasă definitivă la data de 27 septembrie 2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.152/2022/29 a Tribunalului din Tatabanya, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani si 4 luni (850 de zile) închisoare şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.
S-a luat act că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea menționată la pedeapsa de 2 ani si 4 luni (850 de zile) închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 353 alin. (1), respectiv calificată si pedepsită de alin. (2) lit. b) al aceluiași articol din Legea nr. C din 2012 despre Codul penal maghiar, fapte incriminate şi în legislaţia română, respectiv infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 C. pen.
S-a luat act că persoana condamnată A. a executat 10 luni şi 28 de zile = 332 zile, iar la data de 20 februarie 2023 a părăsit institutul penal, fiindu-i încuviinţată întreruperea pedepsei privative de libertate cu condiția ca aceasta sa fie de acord cu executarea pedepsei în România, iar în prezent persoana condamnata A. se află la adresa de domiciliu din România.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 24.03.2022 până la 20.02.2023, inclusiv.
În fapt, acuzatul A., în data de 24 martie 2022, înaintea orei 23:00 - la un moment de timp care nu poate fi determinat cu mai multa precizie - în apropierea graniței sârbo-maghiare, dar pe teritoriul Ungariei, la marginea unei păduri, pe un drum forestier, a luat în spațiul destinat încărcăturii autocamionetei cu prelata de marca X., cu numărul de înmatriculare românesc (...), conduse de el, dar exploatate de firma B. S.R.L., 12 persoane, care s-au declarat a fi cetățeni afgani, respectiv pakistanezi şi au intrat pe teritoriul Ungariei în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide şi fără vize de intrare şi ședere valabile, fiind astfel imigranți ilegali. El avea intenția de a transporta aceste persoane, care aşteptau la întuneric, până la apropierea graniței ungaro-austriece, ajutându-i astfel la trecerea frauduloasă a respectivei frontiere.
Pe parcursul deplasării, acuzatul a fost oprit şi controlat de către patrulele Regiunii I de Poliţie, în ziua de 24 martie 2022, la ora 23 fix, pe autostrada M1, pe partea dreaptă - privită dinspre Budapesta - a carosabilului, la Punctul de Popas X. (de pe raza municipiului Tatabanya), aflat în tronsonul 54 Km. Aici polițiștii i-au găsit pe cei 12 imigranţi ilegali, care călătoreau în spaţiul destinat încărcăturii.
Instanţa de fond, în urma verificărilor premergătoare sesizării instanţei efectuate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetat în România pentru aceeaşi infracţiune pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent sau pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă.
De asemenea, s-a reţinut că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, prevăzute de art. 167 din același act normativ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din sancțiunea de 2 ani si 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sentinţa rămasă definitivă şi certificatul ataşate cauzei.
II. Judecata în apel - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A. A arătat că a fost încarcerat în Ungaria pentru executarea pedepsei, ulterior solicitând întreruperea pedepsei după ce a executat 10 luni şi 28 de zile, solicitare ce i-a fost admisă, fără a avea cunoştinţă de obligaţiile instituite în sarcina sa, nefiind predat autorităţilor române în vederea executării restului de pedeapsă. Practic, a solicitat să se aibă în vedere că nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că va mai avea de executat un rest de pedeapsă pe teritoriul României, situaţie cu care nu ar fi fost de acord, având în vedere condiţiile de detenție din România.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că nu se află pe teritoriul României, a apreciat că autorităţile române nu ar trebuie să procedeze la încarcerarea sa, solicitând admiterea apelului şi executarea restului de pedeapsă într-un alt regim de executare.
Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., se constată că, pentru a se da curs unei sesizări privind recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare adresată autorităţilor judiciare române, persoana condamnată trebuie să se găsească pe teritoriul statului emitent (Ungaria) sau pe cel al statului de executare (România).
De esenţa mecanismului privind transferarea unei persoane condamnate în vederea executării în continuare a pedepsei este ca statul de executare să aibă posibilitatea efectivă să pună în executare hotărârea de condamnare, obligaţia statelor de a-şi asigura sprijin reciproc, neputând fi înţeleasă ca implicând în sarcina statului de cetăţenie obligaţia de a proceda el însuşi la căutarea şi aducerea persoanei condamnate pe teritoriul ţării sale pentru a putea ulterior să pună în executare hotărârea pronunţată de un alt stat membru.
Înalta Curte constată că pentru a se putea dispune recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare nr. 47.B.88/2022/2 din data de 25.04.2022, pronunţate de Judecătoria Raională Tatabanya, rămasă definitivă la data de 27 septembrie 2022, prin decizia penală nr. 10.Bf.152/2022/29 a Tribunalului din Tatabanya, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 4 luni (850 de zile) închisoare, era necesar ca persoana condamnată să se afle în România, stat de executare, sau în Ungaria, stat emitent.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare şi la critica apelantului-persoană condamnată, Înalta Curte reţine că sesizarea Curţii de Apel Piteşti s-a realizat la data de 20.02.2024, dată la care persoana condamnată nu se află în România, aspect confirmat de adresa nr. D4/S3/LO/507503 din 12.04.2024, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din care rezultă, ca perioadă de referinţă, că persoana condamnată a părăsit teritoriul României la data de 01.09.2023, întorcându-se în România la data de 26.02.2024. Ulterior, la 07.03.2024, aceasta a părăsit din nou România, iar începând cu 31.03.2024 nu mai există date cu privire la localizarea sa în continuare pe teritoriul României, urmare a eliminării controalelor de frontieră.
Având în vedere că sesizarea Curţii de Apel Piteşti s-a realizat la data de 20.02.2024, dată la care persoana condamnată nu se afla în România, dar şi faptul că persoana condamnată a figurat ca fiind ieşită din România în perioadele 01.09.2023-26.02.2024 şi 07.03.2024-31.03.2024 (cel puţin), Înalta Curte constată că nu se poate considera că persoana condamnată A. se afla pe teritoriul României la momentul sesizării statului de executare, nefiind satisfăcută cerinţa prevăzută de art. 4 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI.
De asemenea, Înalta Curte reţine că din actele dosarului nu rezultă că persoana condamnată să se fi aflat pe teritoriul statului emitent la momentul formulării sesizării, aceasta părăsind Ungaria la data de 20.02.2023, ca urmare a încuviinţării întreruperii pedepsei privative de libertate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare maghiare, întrucât persoana condamnată nu se găseşte în statul emitent sau în statul de executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI.