Şedinţa publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253/D din data de 12.10. 2023 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022 s-a dispus următoarele:
Condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
2. Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
3. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45, alin. (1) C. pen. contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) C. pen..(dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 45 alin. (5) şi art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., deducerea perioadei executată de inculpatul A. din data de 02.08.2022 până la data de 06.04.2023.
II.1 Condamnarea inculpatei B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
2. Condamnarea aceleiaşi inculpate la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
3. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45, alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei B. şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, inculpata având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., pe durata a 3 ani.
În baza art. 45 alin. (5) şi art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de inculpata B. din data de 02.08.2022 până la data de 06.04.2023
III. 1 Condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
2. Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
3. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45, alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului C. şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., pe durata a 4 ani.
În baza art. 45 alin. (5) şi art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale şi până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de inculpatul C. din data de 02.08.2022 până la data de 10.05.2023.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 alin. (5) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:
a) - bunuri ridicate de la inculpaţii A. şi B.: - suma de 6800 (şase mii opt sute) RON, - suma de 500 (cinci sute) euro, - suma de 600 (şase sute) lire sterline,
b) - bunuri ridicate de la inculpatul C.:- suma de 1250 (una mie două sute cincizeci) RON, - suma de 2475 (două mii patru sute şaptezeci şi cinci) lire sterline, - suma de 3110 (trei mii una sută zece) euro, - bijuterii din metal de culoare galben şi argintiu în greutate de aproximativ 124 gr., - un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (2) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii A. şi B. a sumei de 4600 RON obţinute din vânzarea drogurilor şi care face obiectul sechestrului asigurator din prezenta cauză.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea specială având ca obiect, după cum urmează:
1. probele ridicate de la domiciliul inculpaţilor A. şi B.: - cantitatea de 0,62 grame pulbere care conţine cocaină cu levamisol rămasă după efectuarea analizelor de laborator, potrivit RCTS x din 06.05.2022, care a fost predată de organul de cercetare penală şi depusă la Camera de Corpuri delicte a IPJ Iaşi cu dovada nr. x din data de 06.06.2022; - cantitatea de 1,10 grame pulbere care conţine cocaină cu levamisol rămasă după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x din 23.06.2022, care a fost predată de organul de cercetare penală şi depusă la Camera de Corpuri delicte a IPJ Iaşi cu dovada nr. x din data de 28.07.2022; - cantitatea de 0,57 grame pulbere care conţine cocaină şi levamisol rămasă după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x/26.07.2022 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a IGPR, - cantitatea de 1,69 grame pulbere care conţine cocaină, paracetamol şi levamisol rămasă după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x/09.08.2022 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a IGPR, - cantitatea de 1,80 grame pulbere care conţine cocaină, paracetamol şi levamisol rămasă după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x/09.08.2022 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a IGPR, - cantităţile de: - 64,78 grame pulbere care conţine cocaină, paracetamol şi levamisol, -11,03 grame pulbere care conţine cocaină, paracetamol şi levamisol, - 0,69 grame pulbere care conţine cocaină, - 5,23 grame pulbere care conţine cocaină şi - un cântar pe care s-au pus în evidenţă cocaină, paracetamol şi levamisol rămase după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x/12.08.2022 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a IGPR.
2. probele ridicate de la domiciliul inculpatului C.: - cantităţile de: - 38,68 grame pulbere care conţine cocaină şi paracetamol, - 2,21 grame pulbere care conţine cocaină, - 2,57 grame pulbere care conţine cocaină şi paracetamol şi - un cântar pe care s-au pus în evidenţă cocaină şi paracetamol rămase după efectuarea analizelor de laborator, potrivit x/12.08.2022 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a IGPR; şi distrugerea drogurilor confiscate prin prezenta hotărâre, cu păstrarea de contraprobe, în condiţiile art. 17 din Legea 143/2000.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 1121 C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a următoarelor bunuri, după cum urmează: a) - bunuri ridicate de la inculpaţii A. şi B.: - suma de 2200 (două mii două sute) RON, - suma de 500 (cinci sute) euro, - suma de 600 (şase sute) lire sterline,
b) - bunuri ridicate de la inculpatul C.: - suma de 1250 (una mie două sute cincizeci) RON, - suma de 2475 (două mii patru sute şaptezeci şi cinci) lire sterline, - suma de 3110 (trei mii una sută zece) euro, - bijuterii din metal de culoare galben şi argintiu în greutate de aproximativ 124 gr., - un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x.
Conform art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 202 şi art. 223 alin. (2) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar, faţă de cei trei inculpaţi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A., B. şi C., în vederea determinării profilului genetic al acestora.
S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
Conform art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi inculpaţii să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, în cuantum de 4194 RON, fiecare (2194 RON urmărire penală şi 2000 RON/cameră preliminară/judecată).
Prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul x/2022
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată, reţine cauza spre rejudecare şi, în fond, a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului C..
S-au redus pedepsele aplicate inculpatului C., după cum urmează:
- de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 C. pen. şi de la 4 ani la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat
- de la 1 an şi 6 luni închisoare la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost reduse şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care adăugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., pe durata a 2 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata a câte 400 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la data de 18 martie 2024; inculpatului A. la Penitenciarul Bacău la data de 03 aprilie 2024 şi la data de 20 martie 2024 la adresa din judeţ Bacău, semnând dovada de primire tatăl acestuia, A.; inculpatei B. la Penitenciarul Bacău la data de 03 aprilie 2024 şi la data de 20 martie 2024, la adresa din judeţ Bacău, semnând dovada de primire socrul acesteia, A.; inculpatului C. la data de 20 martie 2024, la adresa din judeţ Bacău, semnând dovada de primire soţia acestuia, D..
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au formulat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., prin avocat ales, E. şi transmis prin email la data de 21 martie 2024 şi inculpatul C., prin avocat ales, F., cu împuternicire avocaţială depusă în copie la dosar şi transmis prin email la data de 08 aprilie 2024.
Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la data de 25 martie 2024 şi 10 aprilie 2024 şi celorlalte părţi din dosar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 05 mai 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 14 mai 2024.
Recurenţii inculpaţii A. şi B., prin avocat ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., au susţinut că prin decizia nr. 267/2024 s-a respins apelul, ca nefondat, interpretându-se în mod greşit că pedeapsa de 4 ani şi 2 luni, deşi este orientată spre maxim, este în limitele legii. S-a arătat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt de la 5 la 12 ani închisoare, respectiv de la 6 luni la 3 ani, pentru cea de-a doua infracţiune. Conform apărării, procedură simplificată - art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. - are ca efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel ca pentru cele două infracţiuni pedepsele prevăzute la data săvârşirii faptelor au ca limite de pedeapsă închisoare de la 3 ani şi 4 luni la 8 ani, respectiv de la 4 luni la 2 ani. Aşa fiind, s-a susţinut că prin sentinţa penală atacată au fost aplicate pedepse de 4 ani pentru o infracţiune şi de 6 luni pentru cea de-a doua infracţiune, valabil în cazul ambilor inculpaţi. Apărarea a susţinut că instanţa nu a avut în vedere maximul pedepsei, ci o pedeapsă care să fie ulterior redusă în conformitate cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
De asemenea, s-a apreciat că atât Tribunalul Bacău, cât şi Curtea de Apel au condamnat două persoane la prima abatere, care au recunoscut şi regretat sincer fapta săvârşită, fără să ţină seama de aceste criterii de individualizare sau de faptul că cei doi copii minori vor fi afectaţi de condamnare.
S-a mai arătat că inculpatului C. i s-a redus pedeapsa de la 8 ani la 3 ani şi nu a solicitat judecarea în procedură simplificată, în final obţinând o pedeapsă mai mică decât ceilalţi doi inculpaţi, A. şi B., care au beneficiat de această cauză de reducere a limitelor de pedeapsa.
De asemenea, apărarea a solicitat a se avea în vedere că nu a fost efectuată nicio diferenţiere în ceea ce priveşte contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea infracţiunii, s-a invocat lipsa oricărei individualizări conform faptelor şi circumstanţelor personale, inculpaţii fiind in corpore judecaţi şi condamnaţi, deşi răspunderea penală este personală, raportată la fapta proprie, la actele materiale ale infracţiunilor deduse judecăţii.
De asemenea, recurenţii inculpaţii A. şi B., prin cererea de recurs în casaţie, au solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Recurentul inculpat C., prin avocat ales, nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. dar a susţinut că instanţa de apel nu a înjumătăţit limitele de pedeapsă pentru cele două infracţiuni şi nu a aplicat pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, ca modalitatea de executare urmând să fie aplicată cea prevăzută de art. 91-93 C. pen. De asemenea, a mai susţinut că în mod greşit a fost aplicat sechestrul asigurător pe bunuri care au fost dăruite inculpatului de către părinţii acestuia, iar sumele de bani supuse sechestrului asigurător aparţin soacrei inculpatului.
Prin încheierea din 14 mai 2024, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 14 martie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
A respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurenţii inculpaţi B. şi A. şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.
S-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 28 mai 2024, pentru când s-au citat recurenţii inculpaţi la adresele din dosar.
S-au încunoştinţat apărătorii aleşi ai recurenţilor inculpaţi cu privire la termenul de judecată acordat, dispunându-se ca, iar în cazul în care nu confirmă prezenţa. să se emită adresă către Baroul Bucureşti pentru a desemna un apărător din oficiu pentru aceştia.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reţinut hotărârea indicată de recurenţii inculpaţii A., B. şi C. este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal şi sunt îndeplinite şi cerinţele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat de recurenţii inculpaţii A. şi B. cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Inculpatul C. nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., însă motivele acestuia referitoare la limitele de pedeapsă pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.
Examinând cererile recurenţilor şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., s-a constatat că acesta prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel. Aşadar, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., nu se pot verifica orice aspecte de legalitate privind pedeapsa, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză.
În dispoziţiile legale menţionate pot fi încadrate erorile care se produc în legătură cu stabilirea şi aplicarea cuantumului pedepsei cu ignorarea limitei minime sau maxime deduse din incidenţa tuturor cauzelor sau stărilor de reducere sau agravare a pedepsei, ori din limitele pe care principiul non reformatio in pejus le generează (Decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 144/RC din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 203/RC din 17 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 390/RC din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 142/RC din 25 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Decizia nr. 459/RC din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Aspectele invocate de recurenţi se referă la pedepsele aplicate în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor (B. şi A.), care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsa în cazul formulării unui denunţ şi art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, potrivit căruia persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (C.). S-a apreciat că motivele invocate de recurenţi se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reţinerii cauzelor legale de reducere a acesteia.
Totodată, celelalte critici formulate de recurenţi în cererea de recurs în casaţie nu se circumscriu niciunui caz de casare prevăzut de lege. Înalta Curte, în calea de atac a recursului în casaţie, nu poate reaprecia modalitatea de executare a pedepsei. De asemenea, reţinerea circumstanţelor atenuante reprezintă o chestiune de apreciere a instanţelor de fond/apel, această operaţiune juridică neputând fi făcută în calea extraordinară a recursului în casaţie. Instanţa de casaţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, recursul în casaţie urmărind să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dispoziţiile art. 447 C. proc. pen.. stipulând la rândul lor că instanţa de recurs în casaţie verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
În ceea ce priveşte cererea privind suspendarea executării deciziei penale nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - formulată de recurenţii inculpaţii A. şi B., s-a constatat că, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Analizând textul de lege invocat, Înalta Curte a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziţie imperativă ce trebuie aplicată în cauză. Înalta Curte a apreciat că, în cauză, nu există motive care să atragă aplicarea măsurii suspendării executării hotărârii, criticile vizând reducerea pedepselor aflate în curs de executare, astfel că cererea formulată de recurenţii inculpaţii A. şi B., privind suspendarea executării hotărârii atacate, este nefondată.
În dezbateri, la termenul de judecată din data de 28 mai 2024, apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi B. şi A. a susţinut că instanţa de apel trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., respectiv reducerea cu încă o treime a pedepsei.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. a arătat că inculpatul a formulat un denunţ, însă acesta nu a fost reţinut în hotărârea de condamnare, iar instanţa a redus pedeapsa de condamnare de la 8 ani închisoare, la 3 ani şi 3 luni, în regim de detenţie, fără a fi reţinut art. 19 din Legea nr. 682/2022.
Analizând recursurile în casaţie declarate inculpaţii C., B. şi A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen.., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 438 C. proc. pen.. În calea de extraordinară de atac nu se rejudecă caracterul fondat sau nefondat al acuzaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare. În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, iar instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel, care determină inclusiv reţinerea circumstanţelor şi stărilor de individualizare.
Anularea unei decizii definitive nu poate rupe justul echilibru al intereselor existente în cauză, iar respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice presupun ca inculpatul ori partea civilă sau procurorul, să nu aibă posibilitatea de a solicita revizuirea unei decizii definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a situaţiei de fapt din speţă. În mod special, revizuirea unei hotărâri nu trebuie să devina un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra aceleiaşi situaţii nu este suficient pentru a constitui premisa unei rejudecări a aceleiaşi cauze. Respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice impune să nu se poată solicita desfiinţarea unei decizii definitive şi executorii într-o cale extraordinară de atac, cu singurul scop de a obţine reexaminarea cauzei şi o noua hotărâre cu privire la acelaşi litigiu. De la acest principiu se poate deroga doar când motive substanţiale şi imperioase o impun, ca de exemplu în încălcării limitelor prevăzute de lege pentru sancţiunea stabilită. În consecinţă, limitele judecării recursului în casaţie trebuie să fie conforme legii care le prevede şi în concordanţă cu evaluarea strictă a absenţei caracterului legal al hotărârii, în limita cazurilor de recurs în casaţie.(ÎCCJ, s.pen., decizia nr. 280/RC/30 aprilie 2024, dosar nr. x/2021)
Recursul în casaţie reprezintă deci un mijloc de reparare a caracterului contrar legii şi are ca obiect desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii. În dosarul de faţă, cazurile de recurs în casaţie susţinute de către apărare au în vedere încălcarea limitelor legii în stabilirea şi aplicarea pedepsei (absenţa neechivocă a unei pedepse în limitele prevăzute de legea incidentă raportului juridic). (ÎCCJ, s.pen., decizia nr. 280/RC/30 aprilie 2024, dosar nr. x/2021)
Deoarece instanţa de recurs în casaţie nu administrează nemijlocit probe care să îi permită să aibă o apreciere proprie asupra situaţiei de fapt, prin cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu poate da o nouă semnificaţie circumstanţelor ori stărilor de individualizare şi nici nu se poate face o nouă analiză a mijloacelor de probă care au condus la reţinerea sau înlăturarea acestora, nu poate exista o nouă apreciere a materialului probator şi nu poate fi stabilită o altă situaţie de fapt care să influenţeze individualizarea. Soluţia instanţei de recurs în casaţie nu poate fi arbitrară, în absenţa administrării probelor. Verificarea hotărârii atacate face în drept, iar statuările în fapt ale instanţei de apel nu pot fi cenzurate, având în vedere absenţa competenţei instanţei de recurs în casaţie de a administra probe privind situaţia de fapt care să îi dea dreptul să aibă o apreciere proprie asupra faptelor (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).
Instanţa de recurs în casaţie a admis recursul în limite care nu includ criticile privind legalitatea probelor sau aplicarea măsurilor asigurătorii ori măsurile de siguranţă, ori reţinerea sau nu a unor criterii de individualizare, pe care instanţa de recurs în casaţie nu le-ar putea modifica.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A. şi B. au indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Inculpatul recurent C. nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., însă s-a apreciat că motivele acestuia pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Cererile de recurs în casaţie au fost admise în principiu întrucât criticile nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reţinerii cauzelor legale de reducere a acesteia (art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor şi art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri).
După cum se precizează în cele ce preced, reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei, fie în primă instanţă, fie în apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni. Încadrarea juridică dată faptelor, reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.
Se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. Aşadar, prin sintagma mai sus menţionată "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin sentinţa penală nr. 253/D din data de 12.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Astfel, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani.
Prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani.
De asemenea, prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la inculpatul C. a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au redus pedepsele aplicate inculpatului şi în final s-a decis să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.
Curtea de apel a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani. Prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., care prevăd reducerea cu o treime a limitelor speciale în cazul închisorii, precum şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 care prevăd reducerea cu jumătate a acestora, limitele de pedeapsă aplicabile inculpaţilor A. şi B. sunt cuprinse între 1 an şi 8 luni - închisoare şi 4 ani închisoare.
Recurenţii nu au indicat în motivele care au însoţit cazul de casare alte limite ale pedepselor decât cele indicate de către instanţa de apel, menţionând generic faptul că pedeapsa stabilită şi cea aplicată depăşesc limitele legale. Faţă de data faptelor reţinute în rechizitoriul prin recurenţii B. şi A. au fost trimişi în judecată, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, anterior modificărilor din martie 2023. Pedepsele stabilite de instanţa de fond urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2022 se situează în limitele prevăzute de legiuitor ca urmare a reducerii cu o treime şi, ulterior, cu jumătate, a limitelor de pedeapsă atât pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, cât şi pentru cea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu. Prin urmare, criticile formulate de B. şi A. sunt nefondate.
Cu privire la recurentul inculpat C., instanţa de apel a constatat că din referatul nr. x/2022 întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT Serviciul Teritorial Vrancea rezultă că inculpatul a formulat un denunţ în care s-a dispus continuarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de patru inculpaţi, au fost efectuate cumpărări autorizate ca urmarea a faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel că inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea 143/2000. Ca urmare a reţinerii art. 15 din Legea nr. 143/2000 limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului se reduc cu jumătate, fiind cuprinse 2 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani închisoare în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi între 3 luni şi 1 an şi 6 luni în cazul infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1),(2) din Legea nr. 143/2000. Faţă de aceste noi limite de pedeapsă aplicabile inculpatului, precum şi reţinerea unei activităţi infracţionale reduse prin înlăturarea din conţinutul condamnării a actelor materiale menţionate mai sus, curtea a dispus reducerea pedepselor.
Dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică doar în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.
Condiţiile cumulative prevăzute de art. art. 15 din Legea nr. 143/2000, privind denunţul formulat au fost analizate de către instanţa de apel, aceasta fiind raţionamentul juridic aplicării unei pedepse inferioare celei de 4 ani şi două luni închisoare pentru recurentul inculpat C., şi deosebirea de situaţia juridică a inculpaţilor B. şi A.. Individualizarea pedepsei de către instanţa de apel a fost totodată consecinţa înlăturării formei continuate pentru infracţiunea de trafic droguri de mare risc, dar şi absenţei procedurii simplificate, evaluării condiţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de conţinutului referatului înaintat în apel de către Parchet, reţinerea legii penale mai favorabile de către instanţa de apel. În consecinţă, pedepsele aplicate inculpatului C. pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, se situează în limitele prevăzute de legiuitor.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei nr. 267 din 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei nr. 267 din 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2024.