Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securităţi.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 497 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
În esenţă, criticile aduse hotărârii atacate au vizat interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, recurentul-reclamant considerând că notele informative olografe menţionate în Nota de constatare, fac pe deplin dovada îndeplinirii condiţiilor cerute pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
În acest sens, a precizat că informaţiile furnizate de intimatul-pârât se referă, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte îndeplinirea acestei condiţii, aşa cum se arată şi în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acţionat împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Prin urmare, exercitarea liberă de către orice persoană a anumitor drepturi fundamentale, dar cu depăşirea limitelor impuse de ideologia şi propaganda comunistă, chiar şi atunci când se efectua cu respectarea legii, a principiilor fundamentale ale dreptului şi a bunelor moravuri, a făcut parte, în perioada de referinţă, din categoria activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist.
În speţă, contrar celor reţinute, informaţiile furnizate nu aveau un caracter general, abstract, ci intimatul-pârât a individualizat în cuprinsul delaţiunilor aspecte care, factum notorium, erau potrivnice conduitei prescrise de autorităţile comuniste:
"bancuri cu conţinut necorespunzător la adresa ţării noaste", "ştiri duşmănoase la adresa ţării noastre transmise de postul de radio B.", "comentarii cu conţinut ostil la adresa ţării noastre", "discuţii cu conţinut ostil ţării noastre". "pe piaţă este o puternică criză de alimente".
În acest sens, raportat la specificitatea conţinutului informaţiilor furnizate, a precizat că prima instanţă a interpretat greşit norma de drept substanţial, respectiv exprimarea unor comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat şi a nivelului de trai, precum şi ascultarea posturilor de radio străine, fiind acţiuni considerate potrivnice regimului dictatorial comunist.
Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât şi la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.
Mai mult, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii ’80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic.
De asemenea, proliferarea bancurilor cu tentă politică era o manifestare interzisă în timpul regimului comunist, deoarece, prin intermediul bancurilor, românii făceau haz de necaz despre o serie întreagă de aspecte ale vieţii lor: lipsa de mâncare, lipsa de combustibil, educaţia politică ajunsă la grad de paranoia în scoli sau ziarele care scriau despre o realitate pe care nu numai că nimeni nu o mai credea, dar nimeni nu o mai trăia.
De asemenea, în materia deconspirării Securităţii, o parte semnificativă a denunţurilor referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist se referea fie la ascultarea posturilor de radio B. şi Vocea Americii fie la "colportarea" ştirilor difuzate de aceste posturi.
Informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Această condiţie este îndeplinită deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.
În discordanţă cu statuarea din sentinţa recurată, vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu este condiţionată nici de efectele concrete ale notei de informare, nici de faptul că aceştia se aflau aprioric în evidenţa securităţii din alte motive.
În ceea ce priveşte primul aspect, reţinerea vizării îngrădirii drepturilor de către sursa care a realizat delaţiunea este independentă de efectivitatea măsurilor dispuse de ofiţerii fostei Securităţi în baza acelor informaţii furnizate.
Vizarea îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale este un element psihologic, care nu depinde de o circumstanţă ulterioară şi extrinsecă voinţei sursei (anume de îndeplinirea în concret de către Securitate a unor măsuri).
Reprezentarea subiectivă faptului - potenţialul îngrădirii drepturilor ca urmare a delaţiunii - fiind un element existent în forul interior al persoanei, este probată prin reflectarea acestei reprezentări în conduita manifestată, prin urmare prin natura informaţiilor din denunţ. Având în vedere natura acestor informaţii furnizate, intimatul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.
Dacă s-ar aprecia că vizarea îngrădirii unor drepturi şi libertăţi ar fi indisolubil legată de efectele concrete dispuse, s-ar ajunge la situaţia în care circumscrierea în sfera noţiunii de colaborator să depindă de activitatea unor terţi, asupra cărora furnizorul informaţiilor nu exercita direcţia, supravegherea şi controlul, teză ce nu poate fi reţinută, întrucât ar determina o arbitrară diferenţă de tratament juridic între persoane care, deşi au denunţat în egală măsură atitudini potrivnice şi au avut reprezentarea unor potenţiale urmări negative faţă de subiectele delaţiunilor, această denunţare nu ar fi fost urmată în toate cazurile de o declanşare sau o înăsprire a urmăririi informative, pentru motive independente manifestării de voinţă a surselor.
În ceea ce priveşte al doilea aspect, pârâtul nu putea să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe.
Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţiile denunţate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celor denunţaţi.
Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată şi libertatea cuvântului, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.
Norma de drept substanţial are în vedere vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca intimatul-pârât să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.
Intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale şi, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată al celor denunţaţi, conştientizând că există riscul ca informaţia pe care o furnizase să ducă cel puţin la verificări şi investigaţii efectuate de Securitate asupra celor denunţaţi, ori la înăsprirea verificărilor, şi, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viaţă privată.
A precizat că, în speţă, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoştinţa fostei Securităţi, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puţin cooperantă, precum şi indiferent dacă ofiţerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informaţii şi indiferent de efectele concrete ale acestor informaţii asupra celor denunţaţi.
A arătat că este suficientă condiţia vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece reglementarea accesului la propriul dosar şi deconspirarea fostei securităţi pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunţătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunţurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securităţii au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii şi moralităţii persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunţurilor formulate de cei verificaţi.
Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toţi cetăţenii care au dreptul de a fi informaţi cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfăşurată de persoana verificată în relaţia cu Securitatea, iar nu activitatea desfăşurata de ofiţerii de Securitate, ulterior primirii informaţiilor de la persoana verificată. Modul în care ofiţerii de Securitate înţelegeau să reacţioneze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunţătorului. Prin urmare, consecinţa finală a denunţului - lezarea dreptului celui denunţat - reprezenta un element independent de voinţa denunţătorului, întrucât depindea de voinţa şi interesele reprezentanţilor autorităţilor represive comuniste.
Legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
Totodată, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existenţa unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative citate în cuprinsul acţiunii noastre.
În plus, art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează o situaţie de excepţie şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare. Pentru a nu i se reţine intimatului-pârât calitatea de colaborator al Securităţii unei persoane care a furnizat informaţii în sensul primei teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ar trebui să fie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- informaţiile să fie "cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi să fie date "în timpul anchetei şi procesului", indiferent dacă sunt date în stare de libertate, de reţinere sau de arest;
- ancheta sau procesul să fi fost motivate politic (aşa cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor:
"pentru motive politice");
- informaţiile să nu se îndepărteze de motivul anchetei, ci să fie informaţii "privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată".
În speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile cumulative prevăzute de situaţia de exonerare mai sus amintită. Informaţiile nu au fost date într-o anchetă şi se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informaţiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relaţii conspirate cu Securitatea.
Pentru argumentele expuse, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, toate condiţiile legale impuse de norma de drept substanţial pentru constatarea calităţii de colaborator, sunt îndeplinite.
1.4. Apărările formulate în cauză
În cauză, intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Starea de fapt dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din actele dosarului, evidenţiază faptul că pârâtul A. este titularul dosarului x - cotă CNSAS, fiind recrutat ca informator al organelor de securitate pentru a furniza informaţii despre numiţii C., D. - legionari şi E. - descendent legionar, în perioada 1985-1989. Pârâtul a redactat şi semnat olograf, cu numele real, un angajament la data de 20.08.1985, iar numele conspirativ atribuit a fost "F.".
Reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârât, pe baza notelor informative olografe date de acestea la data de 04.08.1985, 20.08.1985 şi, respectiv 11.03.1988, considerând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege în sensul că pârâtul a furnizat informaţii prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată. Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că persoanele denunţate erau deja în atenţia fostei Securităţii fiind cunoscute ca descendenţi legionari şi, respectiv, ca fost legionar, că menţiunile pârâtului din notele informative sunt generale, abstracte, nefăcându-se referiri la atitudini concrete împotriva regimului, şi totodată, că nu s-a probat faptul că Securitatea ar fi dispus măsuri concrete împotriva celor denunţaţi.
Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această opinie şi constată că prima instanţă, în cauză, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."
Din dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele trei condiţii: (1) persoana să fi furnizat informaţii; (2) prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; (3) informaţiile au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte prima condiţie impusă de textul de lege anterior citat, din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este îndeplinită sub aspectul furnizării de informaţii.
În prezenta cauză, este de necontestat că pârâtul a fost recrutat ca informator al organelor de securitate, sub numele conspirativ "F." şi că a redactat şi semnat olograf angajament din 20.08.1985 . De asemenea, nu sunt contestate nici cele trei note informative date olograf de către pârât din 04.08.1985, 20.08.1985 şi 11.03.1988.
Referitor la a doua condiţie care trebuie îndeplinită, Înalta Curte, faţă de conţinutul celor trei note, constată că informaţii furnizate de pârât denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel:
- Informarea din 04.08.1985 olografă, semnată olograf cu numele real, în care se menţionează:
"Vă aduc la cunoştinţă că, în satul Valea Cucului, numitul E./.../obişnuieşte să facă bancuri cu conţinut necorespunzător la adresa ţării noaste şi să comunice unele ştiri duşmănoase la adresa ţării noastre transmise de postul de radio B.. Acesta întreţine relaţii mai apropiate cu numiţii G., H. şi alţii ca C. (deducţie) A. etc." (dosar nr. x 336071, f. x);
- Nota informativă din 20.08.1985, olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "F.", în care se menţionează:
"Sursa vă informează că în com. Iordăcheanu, sat Valea Cucului funcţionează la Căminul Cultural din Valea Cucului, marţea şi sâmbăta, orele 20:00 film şi duminica, între orele 18:00-22:00 discotecă. La aceste activităţi, sursa a observat că sunt prezente şi unele elemente tinere care fac comentarii cu conţinut ostil la adresa ţării noastre, printre care am reţinut pe numitul P. H.. G. care uneori se antrenează în discuţii cu conţinut ostil ţării noastre. Ştiu că sus numiţii sunt fii de legionari." (dosar nr. x 336071, f. x);
- Nota informativă din 11.03.1988, olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "F.", în care se menţionează:
"Sursa vă informează că, în ziua de 7 martie 1988, venind cu autobuzul de la Ploieşti, m-am întâlnit cu numitul I. şi, cunoscându-mă cu el, am intrat în discuţie, întrebându-l ce mai face fiul său, J. Mi-a răspuns că el o duce bine, că este tânăr şi poate munci, dar nu are ce face cu banii, deoarece pe piaţă este o puternică criză de alimente.'" (dosar nr. x, f. x).
Prima instanţă, în mod greşit a înlăturat forţa probantă a acestor înscrisurilor reţinând că menţiunile pârâtului din notele informative sunt generale, abstracte, nefăcându-se referiri la atitudini concrete împotriva regimului.
În acord cu susţinerile recurentului-reclamantului, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât a individualizat în cuprinsul delaţiunilor aspecte care, factum notorium, erau potrivnice conduitei prescrise de autorităţile comuniste:
"bancuri cu conţinut necorespunzător la adresa ţării noaste", "ştiri duşmănoase la adresa ţării noastre transmise de postul de radio B.", "comentarii cu conţinut ostil la adresa ţării noastre", "discuţii cu conţinut ostil ţării noastre". "pe piaţă este o puternică criză de alimente".
Astfel, orice comentariu negativ la adresa regimului comunist reprezenta în fapt o contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, şi prin aceasta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, fiind de notorietate şi faptul că ascultarea şi comentarea ştirilor transmise pe posturile de radio interzise înainte de 1989, în special a postului de radio "B." constituia un act de sfidare a regimului comunist. Este dincolo de orice dubiu că se încadrează în categoria atitudinilor potrivnice regimului comunist nemulţumirile persoanei denunţate îndreptate împotriva regimului comunist care impusese lipsuri şi restricţii, dintre care cea mai gravă era penuria alimentară.
În consecinţă, informaţiile furnizate de intimatul-pârât se circumscriau sferei de interes a organelor represive ale regimului comunist şi odată ce comentariile persoanelor denunţate ajungeau la cunoştinţa autorităţilor fără consimţământul victimelor delaţiunilor, se producea o evidentă imixtiune a autorităţilor, prin intermediul colaboratorilor, în viaţa personală a acestora.
Înalta Curte reţine îndeplinită şi cea de-a treia condiţie impusă de legiuitor, care vizează efectele produse de informaţiile furnizate asupra persoanelor vizate de delaţiune şi, în raport de conţinutul documentelor anterior menţionate, ataşate la dosarul cauzei, constată că s-a adus atingere liberaţii de exprimare şi dreptului la viaţa privată.
Pentru a fi îndeplinită această condiţie nu este necesar ca acţiunile de represiune să fi fost efective, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ci este suficient doar, ca informaţiile furnizate, să fie de natură a expune persoanele vizate unor acţiuni de represiune din partea statului totalitar. În plus, este lipsit de relevanţă juridică, argumentul potrivit căruia persoanele denunţate se aflau deja în atenţia/evidenţele organelor de Securitate.
Având în vedere contextul politic şi social, este exclus ca intimatul-pârât, să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care făcea referire, se puteau desfăşura acţiuni de investigare din partea Securităţii, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoanele denunţate erau deja urmărite. Or, toate aceste acţiuni vizau încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, încălcarea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de intimatul-pârât în calitate de colaborator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate.
2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamant, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea reclamantului şi va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 497 din 14 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A..
Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.