Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 iulie 2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică, a solicitat: (i) obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative de stabilire şi acordare a drepturilor salariale prin care să se recalculeze salariul de bază la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale respectiv raportat la funcţia din cadrul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016 şi pe viitor în conformitate cu O.U.G. nr. 57/2015 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016; (ii) obligarea pârâtului să plătească diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.12.2016 până la data plăţii efective, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală; (iii) obligarea pârâtului să recalculeze şi să plătească, diferenţele de bani reprezentate de nivelul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, spor ce reprezintă 15% din salariul de bază având drept bază de calcul nivelul salarial stabilit conform solicitării de mai sus, respectiv la nivelul maxim al acestora drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, şi în acord cu H.G. nr. 917/2017; (iv) recalcularea sporului pentru condiţii vătămătoare, în acord cu nivelurile salariale de care trebuia să beneficieze din data de 21.12.2016, până în prezent, achitând diferenţele rezultate dintre valoarea plătită efectiv şi valoarea (mai mare a sporului) ce va reieşi din calcul.
1.2. Prin încheierea din 10 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B., ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 942 din 22 februarie 2022, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 22.05.2015 - 20.07.2018 şi, în consecinţă, a respins ca prescrisă acţiunea astfel cum a fost modificată pentru drepturile aferente perioadei 22.05.2015-20.07.2018; a respins în rest ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 21.07.2018 - 03.12.2020 şi în consecinţă a respins acţiunea astfel cum a fost modificată în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 21.07.2018 - 03.12.2020 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins în rest ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins în rest acţiunea astfel cum a fost modificată de reclamanta A. ca neîntemeiată.
1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 942 din 22 februarie 2022 şi a încheierii de şedinţă din data de 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia civilă nr. 343 din 02 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii cererii de recurs formulate la data de 26.04.2022 de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 10.12.2021 şi a sentinţei civile nr. 942/22.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 26.04.2022; a admis excepţia tardivităţii cererii de recurs, formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, şi a respins cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, ca tardiv formulată; a respins recursurile formulate de recurentul B., ca neavenite.
1.4. Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Institutul Naţional de Statistică, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei atacate, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol în vederea judecării căii de atac a recursului şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (3) şi art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 2416 din 27 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii, ca neîntemeiată, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Institutul Naţional de Statistică, ca neîntemeiată şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
3.1. Împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 octombrie 2023 a declarat recurs contestatoarea A., criticând soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Contestatoarea a reiterat cererea de recurs la datele de 28 decembrie 2023 şi 1 februarie 2024, iar prin concluziile scrise depuse la data de 19 iunie 2024 a prezentat critici de nelegalitate faţă de soluţia atacată.
3.2. La data de 25 ianuarie 2024, contestatoarea A. a declarat recurs şi împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei în anulare, din cuprinsul aceleiaşi decizii, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., casarea acestei hotărâri judecătoreşti, precum şi a deciziei pronunţate de instanţa de recurs în dosarul nr. x/2021 şi repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii recursului declarat în acest dosar.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Institutul Naţional de Statistică a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru nemotivarea căii de atac.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
II.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului vizând soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021. Această din urmă hotărâre are caracter definitiv, întrucât a avut ca obiect soluţionarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 10 decembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 942 din 22 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Este de observat că prezenta cauză se judecă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, care prin art. 20 alin. (1) stabileşte că "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Aşadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Totodată, dispoziţiile art. 508 alin. (4) dispun că hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Art. 634 alin. (1) C. proc. civ. prevede că este hotărâre definitivă cea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, cauza a fost soluţionată în fond de Tribunalul Bucureşti, iar în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, printr-o hotărâre definitivă, împotriva acestei hotărâri definitive fiind promovată contestaţia în anulare, care a fost soluţionată prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluţionat contestaţia în anulare promovată împotriva unei hotărâri definitive, fiind incidente dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.. Mai exact, câtă vreme decizia nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, este definitivă, atunci şi decizia nr. 2416/2023, care soluţionează contestaţia în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri, are acelaşi caracter şi nu poate fi atacată cu recurs.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare.
II.2. Referitor la recursul declarat de contestatoarea A. cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine următoarele considerente:
II.2.1. Având în vedere că recurenta-contestatoare a depus la dosar mai multe petiţii de recurs (a se vedea pct. I.3.1. din prezenta decizie), Înalta Curte consideră necesar să stabilească, prealabil analizării căii de atac, care din aceste cereri şi motivele pe care le conţin sunt formulate cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Regimul căii de atac a recursului vizând soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este reglementat de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare…". În completare se aplică dreptul procesual comun, astfel că potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."; totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.".
În speţă, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 octombrie 2023, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 28 octombrie 2023 şi s-a împlinit pe data de 29 octombrie 2023, la ora 24:00. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. la data de 30 octombrie 2023, prin poşta electronică, este formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, în raport de prevederile art. 402 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi de împrejurarea că, în decizia recurată, s-a menţionat că soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Or, contestatoarea a depus dovezi din care rezultă că soluţia a fost pusă la dispoziţia părţilor prin afişare pe portalul instanţelor de judecată la data de 30 octombrie 2023, astfel că recursul declarat la această dată este depus în termenul legal.
Cât priveşte termenul de motivare a recursului, Înalta Curte reţine că, după depunerea recursului la data de 30 octombrie 2023, contestatoarea a mai depus două petiţii de recurs, la datele de 28 decembrie 2023 şi 1 februarie 2024 (care reiterează conţinutul recursului declarat la 30 octombrie 2023,), iar prin concluziile scrise depuse în dosarul instanţei de recurs la data de 19 iunie 2024 a prezentat o serie de critici de nelegalitate faţă de soluţia atacată. Aceste critici sunt tardive, atât în raport de termenul legal stabilit pentru declararea recursului, cât şi în raport de data comunicării deciziei recurate.
Astfel cum s-a arătat în paragrafele anterioare, termenul de declarare a căii de atac este de 48 de ore şi curge de la pronunţare.
Dacă hotărârea supusă recursului nu a fost motivată şi comunicată în acest termen, titularul căii de atac are dreptul de a complini cerinţa motivării căii de atac înăuntrul aceluiaşi termen de 48 de ore, care curge de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, decizia nr. 2416/2023 a fost comunicată recurentei la data de 9 ianuarie 2024 (conform dovezii aflate la dosarul curţii de apel). Termenul de 48 de ore pentru motivarea recursului sau, după caz, completarea motivelor deja prezentate, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., a început să curgă de la ora zero a zilei de 10 ianuarie 2024 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 11 ianuarie 2024, astfel că motivele de casare dezvoltate prin cererea depusă de recurenta-contestatoare A. ulterior împlinirii termenului legal sunt tardive.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de recurenta-contestatoare A. ulterior împlinirii termenului de recurs, constatându-le nule în consecinţă, urmând ca, în analiza recursului, să se raporteze doar la cererea depusă la data de 30 octombrie 2023 (care ulterior a fost doar reiterată prin petiţiile din 28 decembrie 2023 şi 1 februarie 2024, fără a-i fi aduse modificări ori completări).
II.2.2. Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare vizând soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" . . . . . . . . . .(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), ..., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs depusă la data de 30 octombrie 2023 (ulterior reiterată) nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cererea contestatoarei fiind nemotivată, câtă vreme nu indică niciun articol din Constituţie considerat a fi fost încălcat prin normele legale contestate.
Prin recursul motivat succint, în câteva paragrafe, recurenta-contestatoare a redat un considerent din decizia Curţii Constituţionale nr. 201/2023, referitor la conţinutul recursului declarat împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a acestei Curţi, în raport de care a concluzionat că recursul pe care l-a declarat în cauză nu necesită explicaţii şi motivări. A mai arătat contestatoarea că nu se poate stabili momentul exact al pronunţării deciziei atacate, în raport de care se calculează termenul de recurs, criticând faptul că nu există o obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a comunica soluţia dispusă direct persoanei interesate. Totodată, a susţinut că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce priveşte sintagma "termenul de 48 de ore de la pronunţare", precum şi art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.
Înalta Curte constată că recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la motivul concret, expus de instanţa de fond, pe care se sprijină soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă (lipsa motivării solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale), iar aspectele prezentate nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Recurenta-contestatoare nu face nicio referire la modul de interpretare sau aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, nu contestă concluzia curţii de apel referitoare la lipsa indicării textelor constituţionale pretins încălcate, ci se raportează doar la modalitatea în care a luat cunoştinţă de soluţia recurată şi la pretinsul caracter neconstituţional al altor texte de lege decât cele care au format obiectul cererii respinse, iar în privinţa motivelor recursului pretinde că acestea nu trebuie expuse în calea de atac.
Nu poate fi reţinut argumentul contestatoarei în sensul că, în materia cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale care au fost respinse, este suficientă formularea unui recurs nemotivat. Această interpretare eronată se bazează pe un paragraf extras dintr-o decizie a Curţii Constituţionale, din care însă nu rezultă că recursul declarat în această materie poate fi omisiv de cerinţa legală a motivării, ci doar că motivele prezentate nu trebuie să conţină consideraţii teoretice sau interpretări de amploare.
Este de observat că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele şi soluţia din sentinţa recurată.
Deoarece recurenta-contestatoare nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la soluţia recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare.
Admite excepţia tardivităţii motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de recurenta-contestatoare A., ulterior împlinirii termenului de recurs, constatându-le nule în consecinţă.
Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi, în consecinţă, constată nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.