Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 martie 2023, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia I civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13 ianuarie 2023;
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 2016 (data încetării raporturilor de serviciu) şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de comisar şef de poliţie deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, şi a plaţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 429 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Giurgiu a reţinut că, în raport de obiectul capătului principal al cererii de chemare în judecată, prin care se solicită constatarea vătămării intereselor reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017, de temeiul de drept invocat - art. 9 din Legea nr. 554/2004, de calitatea pârâtului Guvernul României de autoritate publică centrală şi de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 560 din 2 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă materială, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, faţă de obiectul cererii reclamantului, care vizează solicitarea de a i se plăti sumele reţinute din pensie, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale, litigiul nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, nefiind solicitată anularea unui act administrativ şi nefiind invocată nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresate pârâţilor ori refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că prezenta cauză aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale, competenţa de soluţionare revenind Tribunalului Giurgiu - complet specializat, conform art. 152 şi 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. De asemenea, a reţinut şi că petitul referitor la constatarea vătămării drepturilor şi intereselor reclamantului nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci motivul pentru care reclamantul solicită plata sumelor de bani reprezentând drepturi de pensie.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că se consideră persoană vătămată prin aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri, constând în plata sumelor pe care le-ar fi putut primi, cu titlu de indexare şi actualizare a pensiei, în condiţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în cazul în care nu ar fi fost adoptată O.U.G. nr. 59/2017. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004.
Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, prezentul litigiu nu se circumscrie jurisdicţiei asigurărilor sociale, ci contenciosului administrativ reglementat de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului apreciate a fi neconstituţională. Mai exact, acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, sumele solicitate la plată nefiind cerute cu acest titlu, ci cu titlu de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă pretins neconstituţională, fiind doar cuantificate prin raportare la totalul sumelor reţinute din pensie, la care se adaugă accesoriile.
Astfel fiind, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În speţă, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar nu ca o creanţă fiscală, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale, respectiv Guvernul României, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.