Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:
(i) să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV punctele 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10%, în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON;
(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV punctele 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 40 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava s-a raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la obiectul cauzei deduse judecăţii, reţinând, în esenţă, că reclamantul urmăreşte obţinerea unor despăgubiri reprezentate de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, reţinute în baza unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului declarată neconstituţională. În consecinţă, în raport de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 245 din 18 aprilie 2024, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în cauză se solicită acordarea de despăgubiri ca urmare a unei vătămări cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului, cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, conform art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în raport de rangul central al autorităţii de la care se solicită plata de despăgubiri, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai reţinut tribunalul că termenul de judecată din 18.04.2024, la care a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, a fost primul termen de judecată la care părţile legal citate au putut pune concluzii, întrucât la termenul din data de 22.06.2023 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a Hotărârii nr. 5 din 20 iunie 2023 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, iar la data de 25.01.2024 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a Hotărârii nr. 1 din 11 ianuarie 2024 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava. De asemenea, la termenul din data 19.10.2023 a fost lipsă de procedură cu reclamantul A., care nu a fost citat pentru acest termen, apreciindu-se în mod greşit la termenul din data de 19.10.2023 că acesta ar avea termen în cunoştinţă.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din C. proc. civ.:
"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Cauza de faţă a suportat patru termene de judecată în faţa Tribunalului Suceava.
Astfel, la termenul din 22 iunie 2023, instanţa a reţinut că procedura este legal îndeplinită şi a dispus amânarea judecării cauzei la data de 19 octombrie 2023, având în vedere Hotărârea nr. 5 din 20 iunie 2023 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, prin care s-a decis iniţierea unei forme de protest.
La termenul din 19 octombrie 2023, tribunalul a reţinut că procedura este legal îndeplinită şi a rămas în pronunţare asupra cauzei. Pronunţarea a fost amânată succesiv la data de 2 noiembrie 2023 şi, ulterior, la 16 noiembrie 2023, dată la care s-a dispus repunerea pe rol a cauzei şi acordarea unui termen de judecată la data de 25 ianuarie 2024, în vederea obţinerii de lămuriri, punându-i-se în vedere reclamantului să precizeze dacă îşi menţine cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
La termenul din 25 ianuarie 2024, Tribunalul Suceava a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 18 aprilie 2024, având în vedere Hotărârea nr. 1 din 11 ianuarie 2024 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, prin care s-a decis iniţierea menţinerea formei de protest adoptate în şedinţa Adunării Generale din 14.12.2023.
La termenul din 18 aprilie 2024, constatând procedura legal îndeplinită, Tribunalul Suceava a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, pe care a admis-o, apreciind că îi revine Curţii de Apel Suceava competenţa de soluţionare a cauzei.
Faţă de acest parcurs procesual al cauzei, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava a procedat la verificarea competenţei de soluţionare a cauzei la al patrulea termen de judecată, cel din data de 18 aprilie 2024, care nu poate fi interpretat ca îndeplinind cerinţele cumulative din cuprinsul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., respectiv procedura de citare să fie legal îndeplinită şi părţile să poată pune concluzii.
Tribunalul Suceava a susţinut, prin hotărârea de declinare, că doar la acest termen de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită şi părţile puteau pune concluzii, arătând că la termenele din 22 iunie 2023 şi 25 ianuarie 2024 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a protestului decis de adunarea generală a judecătorilor instanţei, iar pentru termenul din 19 octombrie 2023 s-a apreciat greşit că reclamantul ar fi fost legal citat.
Or, Înalta Curte constată că, păşind la judecata pe fond a cererii la termenul din 19 octombrie 2023, instanţa s-a considerat competentă să soluţioneze litigiul, chiar dacă menţiunea verificării competenţei nu a fost expres cuprinsă în încheierea de şedinţă, astfel încât Tribunalul Suceava nu mai putea reveni şi invoca propria necompetenţă ulterior acestui moment procesual. Chiar dacă tribunalul a dispus repunerea pe rol a pricinii, această dispoziţie nu s-a datorat constatării unei chestiuni de nelegalitate a procedurii de citare a părţilor, ci pentru a se obţine lămuriri din partea reclamantului cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Este de observat şi că aspectul nelegalei citări a reclamantului la termenul din 19 octombrie 2023 a fost menţionat pentru prima dată în cuprinsul sentinţei de declinare a competenţei, iar această menţiune contravine conţinutului încheierii întocmite pentru termenul respectiv, care constată procedura legal îndeplinită cu toate părţile, în contextul inexistenţei vreunei operaţiuni de îndreptare, din oficiu sau la cerere, a pretinsei erori din cuprinsul acestui act de procedură.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că declinarea competenţei de soluţionare a cauzei după momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. este dispusă cu nerespectarea termenului legal, consecinţa fiind aceea că instanţa sesizată devin competentă să soluţioneze pricina.
Înalta Curte are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
"64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale. 72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
În concluzie, neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepţii cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei învestite prin declinarea de competenţă dispusă de Curtea de Apel Suceava, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.