Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2020 la data de 15.09.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări si Direcţia Migraţie - Serviciul Pentru Imigrări Vrancea, a solicitat anularea deciziei nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023 ca fiind netemeinică si nelegală faţă de motivele invocate în susţinerea respingerii plângerii prealabile formulate;
anularea deciziei nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 constatând că aceasta este lovită de nulitate, iar pe fondul cauzei sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea avizului de angajare solicitat şi obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil de angajare pentru lucrătorul B., constatând ca sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, astfel cum rezultă din documentele ataşate cererii de acordare a avizului din 30.03.2023 cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General Pentru Imigrări şi Direcţia Migratie- Serviciul Pentru Imigrări Vrancea, împotriva deciziei nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023 privind soluţionarea plângerii prealabile nr. 332/22.06.2023 şi a deciziei nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În urma expunerii situaţiei de fapt, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea instanţei de fond este una greşită, având în vedere faptul că, pe de o parte, decizia privind neacordarea avizului de angajare este lovită de nulitate prin raportare la greşita şi insuficienta motivare, iar pe de alta parte, că soluţia de respingere a plângerii prealabile este netemeinică si nelegală prin raportate la motivele invocate şi situaţia de fapt care rezultă din documentele deţinute de cetăţeanul străin pentru care a fost solicitat avizul şi ataşate de angajator în vederea obţinerii avizului de angajare.
Prin sentinţa recurată, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că actele contestate sunt emise în aplicarea şi cu respectarea dispoziţiilor legale, fără a ţine cont de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi de împrejurarea că pârâta s-a prevalat de propria culpă în ceea ce priveşte procesarea cu întârziere a cererii on-line depuse în termen de cetăţeanul străin.
Astfel, dreptul recunoscut de art. 28 din O.G. nr. 25/2014 privind depunerea documentelor la formaţiunile teritoriale ale I.G.I. este condiţionată de depunerea online a documentelor si de verificarea prealabilă a acestora de către inspectorii I.G.I. care stabilesc şi comunică solicitantului data la care acesta este programat la ghişeu pentru depunerea dosarului si în format fizic.
Or, cererea reclamantei, în calitate de angajator, în vederea obţinerii avizului de angajare, a fost depusă la data de 30.03.2023 şi înregistrată sub nr. x/30.03.2023, pârâta programând-o la data de 25.04.2023 în vederea depunerii documentelor în original, dată la care a fost îndeplinită obligaţia depunerii documentaţiei.
Ulterior împlinirii termenului legal de soluţionare prevăzut de art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 s-a emis decizia nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 privind neacordarea avizului de angajare, întemeiată pe dispoziţiile art. 56 alin. (9) coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
S-a solicitat să se constate faptul că reclamanta a depus cererea de acordare a avizului de angajare anterior împlinirii termenului de 90 zile prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, prin raportare la data încetării raporturile contractuale de muncă ale cetăţeanului nepalez cu fostul de angajator, dată la care acesta din urma avea un drept legal de şedere pe teritoriul tarii.
Astfel, s-a apreciat că netemeinicia si nelegalitatea deciziei contestate rezidă în faptul că se impută solicitantului şi implicit străinului, în mod netemeinic, împlinirea unor termene legale, deşi, în realitate procesarea cererii depusa online si neîndeplinirea obligaţiei de soluţionare în termen a cererii de către pârâtă sunt motivele care au cauzat acest impediment în obţinerea avizului.
Prin urmare, s-a arătat că pârâta a făcut o greşită interpretare si aplicare a dispoziţiilor prevăzute la art. 56 alin. (9) din O.U.G 94/2002, nesocotind faptul că cererea de acordare a avizului a fost depusă înăuntrul termenului de 90 zile de zile, scurs de la data încetării raportului contractual cu fostul angajator.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că emiterea deciziei de neacordare a avizului a fost emisă cu încălcarea principiului proporţionalităţii, prin raportare la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 potrivit cărora străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a U.E., dar şi a dispoziţiilor art. 28 alin. (2)2 din O.G. nr. 25/2014.
Măsura dispusă este una disproporţionată în raport de scopul avut în vedere de legiuitor, angajatorul şi angajatul neavând vreo culpă pentru procesarea şi soluţionarea cu întârziere a cererii de acordare a avizului de angajare cu privire la care s-au emis deciziile contestate în prezenta cauza.
În ceea ce priveşte actele atacate, s-a arătat că decizia contestată nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 este lovită de nulitate absoluta, fiind insuficient motivată si greşit întemeiată în fapt şi în drept. De asemenea, decizia contestata nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023 prin care a fost respinsa plângerea prealabila este vădit nelegală faţă de motivele reţinute în cuprinsul acesteia, emitentul actului atacat rezumându-se la menţinerea punctului de vedere exprimat prin actul nelegal iniţial emis,
Din aspectele de fapt reţinute prin decizia contestată şi temeiurile de drept invocate, nu rezultă concret care este norma legală încălcată, motivarea fiind una lacunară, care nu poate fi corelată cu situaţia de fapt, cu atât mai mult cu cât cetăţeanul nepalez B. pentru care a fost solicitat avizul, are permis de şedere în România valabil până la data de 13.11.2023, fiind emis de IGI - Ilfov la data de 14.11.2022. În plus, nu se arată în concret care este măsura dispusă sau obligaţia reclamantei care derivă din respingerea acestui aviz şi nici termenul de contestare.
Se poate concluziona că nemotivarea deciziei de neacordare a avizului de angajare reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivel comunitar, constituind o garanţie împotriva arbitrariului.
A mai susţinut recurenta - reclamantă faptul că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 25/2014 instituie în mod expres obligaţia pârâtei de soluţionare a cererilor în termen de 30 zile de la data înregistrării acestora, fără a distinge în raport de modalitatea de înregistrare după cum aceasta este online sau fizică.
Soluţionarea cererii la data de 18.05.2023 reprezintă o nerespectare culpabilă a termenului legal de soluţionare.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din O.G. nr. 25/2014, s-a solicitat să se constate că acestea sunt îndeplinite cumulativ, astfel cum rezulta din documentele depuse în susţinerea cererii, în condiţiile în care nici pârâta nu a pus solicitantei în vedere să completeze documentaţia, potrivit obligaţiei prevăzute la art. 28 din O.G. nr. 25/2014.
În ceea ce priveşte greşita interpretare dată de instanţa de fond cu privire la dispoziţiile art. 28 din O.G. nr. 25/2014, s-a solicitat să se constate că acestea nu disting cu privire la modalitatea în care documentele se depun la formalităţile teritoriale, respectiv în format online sau fizic, neputând fi primită susţinerea cu privire la faptul că depunerea documentelor în format online nu produce niciun fel de efect juridic.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimatul că soluţia primei instanţe şi deciziile atacate sunt date cu respectarea normelor de drept, în condiţiile în care încărcarea documentelor prin intermediul aplicaţiei gestionate de către I.G.I. nu reprezintă momentul depunerii cererii, acesta fiind reprezentat de depunerea de către solicitant în mod fizic la ghişeul serviciului, a documentelor prevăzute de legislaţia în vigoare, împrejurare adusă la cunoştinţa publicului prin anunţul publicat pe "Portalul IGI".
În practică, nu se poate lua în considerare, ca dată a depunerii cererii, data la care au fost încărcate un set de documente prin intermediul aplicaţiei "Portal IGI", întrucât au fost întâlnite situaţii în care deponentul nu încărcase documenţia specifică câmpurilor predefinite, solicitarea fiindu-i retransmisă în vederea completării, ori în situţia în care solicitarea online îi era validată, nu se mai prezenta ulterior la data şi ora programării în vederea depunerii cererii, nemaifiind produse efecte juridice, scopul încărcării documentaţiei la ghişeu fiind evitarea aglomerării.
De asemenea, solicitarea online tipărită este semnată şi datată la momentul depunerii cererii de către persoana împuternicită de A. S.R.L., respectiv în data de 25.04.2023.
De la data de 25.04.2023 au fost desfăşurate activităţi specifice în vederea stabilirii condiţiilor generale şi speciale prevăzute de legislaţia în vigoare, reieşind că cetăţeanul nepalez B. se află în şedere ilegală pe teritoriul României începând cu data de 09.04.2023, întrucât în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, permisul unic de şedere seria/nr. x (valabilitate 14/11/2022 13/11/2023), obţinut în scop de angajare în muncă a rămas valabil pentru o perioadă de 90 de zile de la data încetării raportului de muncă cu C. S.R.L., respectiv din data de 09.01.2023 si până la data de 08.04.2023.
S-a arătat că atât la data înregistrării cererii, respectiv 25.04.2023, cât şi la data soluţionării acesteia - 18.05.2023, cetăţeanul nepalez B. nu mai beneficia de un drept de şedere legală pe teritoriul României, acesta aflându-se în şedere ilegală începând cu data de 09.04.2023, motiv pentru care, prin raportare la prevederile art. 4, alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia generală impusă la art. 4 alin. (2) lit. f) din acelaşi act normativ, coroborat cu prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererea nr. x/2023 fiind refuzată concomitent cu emiterea comunicării cu nr. 966416/SIVN/TVI din data de 18.05.2023, prin care solicitantul a fost informat cu privire la măsura adoptată la nivelul serviciului pârâtului.
Referitor la afirmaţia reclamantei cu privire la faptul că nu a fost respectat termenul de soluţionare al cererii, respectiv au fost încălcate prevederile art. 28 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, s-a arătat că cererea a fost soluţionată în termenul legal de 30 de zile, data înregistrării fiind 25.04.2023, cererea fiind soluţionată în data de 18.05.2023, concomitent cu emiterea deciziei nr. 966416/SIVN/TVI.
Nicio dispoziţie legală nu prevede posibilitatea depunerii online a cererii de emitere a avizului de angajare, art. 28 din O.G. nr. 25/2014 stipulând că aceasta se depune la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, solicitanţii fiind informaţi, în acest sens, pe portal.
În ceea ce priveşte nulitatea deciziei, s-a arătat că actul administrativ a cărui anulare se solicită este legal şi temeinic motivat, neexistând un viciu de formă care să afecteze legalitatea sa. Faţă de cuprinsul actului litigios, nu se poate reţine nemotivarea sa, acesta întrunind exigenţele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunţarea constatărilor reţinute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluţionare a cererii.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez menţionat, s-a solicitat să se constate inadmisibilitatea acestuia raportat la obiectul acţiunii în contencios administrativ din perspectiva dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acordarea avizului de angajare intrând în competenţa exclusivă a Inspectoratului General pentru Imigrări.
Raportat la lipsa vreunei culpe procesuale, s-a solicitat şi respingerea cererii de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul - pârât Serviciul pentru Imigrări Vrancea a depus întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, caracterul nefondat al acestuia, deciziile de respingere a emiterii avizului de angajare în muncă fiind emise cu respectarea dispoziţiilor legale.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, în limitele şi pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
În fapt, prin refuzul exprimat prin decizia nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru Imigrări Vâlcea şi nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări (în soluţionarea plângerii prealabile), i se aduce la cunoştinţă reclamantei respingerea cererii nr. x depuse în data de 25.04.2023 prin care a solicitat emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez B., reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii cererii, sens în care s-a decis neacordarea avizului de angajare solicitat.
Motivul care a stat la baza deciziei este reprezentat de neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
S-a arătat că numita B., cetăţean nepalez, nu mai beneficiază de un drept de şedere legală pe teritoriul României, fiind încălcate dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin decizia de soluţionare a plângerii prealabile s-a arătat că cererea reclamantei a fost depusă la data de 25.04.2023, iar nu la data de 30.03.2023, transmiterea on-line a cererii şi a documentelor necesare nereprezentând o depunere a documentelor în senul O.G. nr. 25/2014, aspect menţionat în mod expres pe pagina de start a aplicaţiei "PortalIGI".
În drept, conform art. 28 alin. (1)-(22) din O.G. nr. 25/2014:"(1) Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii. Documentaţia necesară obţinerii avizului de angajare/detaşare poate fi depusă de orice persoană care are calitatea de reprezentant al angajatorului/beneficiarului prestării de servicii, în condiţiile legii. (2) Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a avizului de angajare/detaşare, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Cererea de eliberare a avizului de angajare formulată de angajatorul unui posesor de Carte albastră a Uniunii Europene obţinută într-un alt stat membru se soluţionează în termen de 15 zile de la data primirii. (2^1) În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică solicitantului ce informaţii suplimentare sunt necesare şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile. Termenele prevăzute la alin. (2) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General pentru Imigrări a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informaţiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, cererea poate fi respinsă. (2^2) Soluţionarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se realizează cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii".
Totodată, conform art. 56 alin. (9) din Legea nr. 194/2002:
"(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj".
În analiza legalitătii deciziilor atacate, raportat la motivele susţinute în cererea de chemare în judecată, curtea de apel a stabilit, raportat la dispoziţiile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, că termenul de 90 de zile era expirat, atât la data depunerii cererii (25.04.2023), cât şi la data soluţionării acesteia (18.05.2023).
În ceea ce priveşte data depunerii online cererii, invocată prin plângerea prealabilă şi prin acţiune, a reţinut prima instanţă că prin platforma online reclamanta a obţinut doar programare în vederea depunerii în mod fizic a cererii şi a documentelor aferente, astfel că solicitarea nu producea consecinţele juridice specifice depunerii cererii, în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, astfel cum s-a menţionat expres pe portal.
Din perspectiva criticii nemotivării actelor administrative atacate, prima instanţă a constat legalitatea acestora, împrejurare reţinută şi de instanţa de control judiciar, în condiţiile în care nulitatea deciziilor pentru nemotivare se constituie şi ca un motiv al prezentului recurs.
Înalta Curte constată că fundamentarea în fapt şi în drept a actelor administrative emise în temeiul atribuţiilor legale conferite organelor administraţiei publice, este o componentă esenţială în aprecierea legalităţii acestora, prezumţie în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie, pentru a garanta posibilitatea atacării în justiţie, motivarea conferind actului administrativ transparenţă, fiind esenţială şi sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz. Deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura şi obiectul actului administrativ.
Raportat la conţinutul concret al celor două acte, redat şi de Înalta Curte în partea introductivă a considerentelor, rezultă că acestea cuprind atât temeiurile de drept cât şi aspectele de fapt care au justificat refuzul admiterii cererii, expuse într-o manieră care a permis, atât recurentei să ia cunoştinţă de motivele refuzului pentru a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia (astfel cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată), cât şi instanţei de judecată învestite de persoana care se pretinde vătămată să efectueze controlul jurisdicţional.
Constată Înalta Curte, exceptând aspectele teoretice invocate cu privire la sancţiunea nulităţii în cadrul viciului de nemotivare, caracterul pur formal al criticilor formulate, argumentele din recurs fiind nefondate sub acest aspect.
Însă, analizând interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014 raportat la cele ale art. 56 alin. (9) din Legea nr. 194/2002, având în vedere particularităţile speţei, Înalta Curte constată întemeiate motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea urmând a fi casată, iar acţiunea admisă în parte, pentru motivele expuse în continuare.
Reţine Înalta Curte că problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, asupra căreia s-a oprit şi prima instanţă, o reprezintă împrejurarea dacă încărcarea documentelor prevăzute de legislaţia în vigoare în scopul acordării avizului de muncă, prin intermediul aplicaţiei gestionate de Inspectoratul General pentru Imigrări, respectiv www.x.ro în data de 30.03.2023, căreia i-a fost atribuit numărul de ordine 726209, produce efecte juridice în sensul procedurii prevăzute de art. 28 din O.G. nr. 25/2014.
Cererea înregistrată online a primit un număr de înregistrare valabil în data de 30.03.2023, printr-o procedură internă stabilită de pârât, urmată de analiza documentelor şi programarea solicitantului la o data ulterioară în vederea depunerii în format fizic a documentelor, respectiv la data de 25.04.2023.
Contrar aprecierilor curţii de apel, Înalta Curte constată că solicitarea de prezentare a documentelor în original la sediul pârâtului a fost formulată în considerarea cererii iniţiale care s-a aflat în curs de verificare, neputându-se reţine că este vorba despre o simplă cerere de programare astfel cum susţin intimaţii pârâţi.
Trebuie subliniat şi că legiuitorul prin art. 28 din O.G. nr. 25/2014 nu a instituit obligativitatea depunerii cererilor de acordare a avizului de angajare exclusiv în format fizic, ci a prevăzut necesitatea depunerii cererii la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii. În aceste condiţii, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, în lipsa unei menţiuni exprese a legiuitorului, rezultând că aceasta poate fi depusă şi în format electronic, astfel cum a şi procedat pârâtul.
Argumentele pârâţilor, reţinute şi de prima instanţă, în sensul că doar depunerea în format fizic produce efecte juridice, nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiţionează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia.
Înalta Curte reţine că solicitarea reclamantei a dobândit dată certă la data de 30.03.2023, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., moment la care a fost recepţionată de instituţia recurentă şi a primit număr de înregistrare, în timp ce dreptul de şedere legală pe teritoriul României a expirat la data de 9.04.2023.
A susţinut intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări că la adoptarea O.G. nr. 25/2014 legiuitorul nu a avut în vedere modalitatea de înregistrare online a cererilor, altfel ar fi menţionat expres această posibilitate în cuprinsul art. 28, însă Înalta Curte constată că tocmai caracterul general al normei, care nu precizează nicio modalitate de depunere, denotă intenţia legiuitorului de a permite depunerea cererilor în orice modalitate, atât fizic cât şi prin modalitatea depunerii online.
Totodată, sintagma "30 de zile de la data înregistrării" nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluţionare a cererii curge de la înregistrare, iar în speţă cererea a fost înregistrată la data de 30.03.2023. De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul că legiuitorul a înţeles să dea prevalenţă doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoaşterii de către recurenta-pârâtă a cererii depuse online şi considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanţa de control judiciar.
Nici argumentul intimatului -pârât Inspectoratul General pentru Imigrări în sensul că la accesarea portalului instituţiei, utilizatorii sunt avertizaţi cu privire la împrejurarea că depunerea online a cererii nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 nu poate fi avut în vedere. În acest sens instanţa de recurs reţine că procedura adoptată de pârât a generat în practică confuzii, fiind identificate o serie de litigii cu acelaşi obiect, în care refuzul pârâtului s-a fundamentat pe împrejurarea că ulterior înregistrării online a cererii, dreptul de şedere a solicitantului a expirat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se printr-o serie de decizii de speţă, dintre care amintim deciziile nr. 1332/2023, 2601/2023, sau 3019/2023, pârâtul omiţând să-şi reevalueze practica administrativă conform dezlegărilor date prin aceste hotărâri.
Faţă de aceste considerente, se constată că atât deciziile prin care a fost exprimat refuzul pârâţilor, cât şi sentinţa instanţei de apel au la bază o premisă greşită, respectiv momentul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 28 din O.G. nr. 25/2014, impunându-se casarea sentinţei atacate, respectiv, anularea Deciziilor nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 şi nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023.
Referitor la solicitarea de obligare directă a pârâţilor la emiterea unei decizii de acordare a avizului de angajare solicitat, Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ soluţionează acţiunea în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar potrivit art. 18 alin. (1) din acest act normativ, poate dispune, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea altui înscris sau la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative. În ipoteza anulării în întregime a actului administrativ, va fi obligată autoritatea pârâtă, dacă este cazul, să emită un alt act administrativ.
Având în vedere modul în care este reglementată procedura soluţionării cererilor adresate Inspectoratului General pentru Imigrări, atât timp cât autoritatea publică nu a procedat la o examinare proprie şi efectivă a cererii, reţinând exclusiv că atât la data înregistrării cererii, respectiv 25.04.2023, cât şi la data soluţionării acesteia -18.05.2023, cetăţeanul nepalez B. nu mai beneficia de un drept de şedere legală pe teritoriul României, instanţa nu se poate substitui organului administrativ, apreciind în mod direct asupra îndeplinirii de către recurenta-reclamantă a condiţiilor prevăzute de lege, astfel că va obliga pârâţii la reanalizarea cererii privind eliberarea avizului de angajare în muncă pentru lucrător permanent, conform considerentelor prezentei hotărâri.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta - reclamantă, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa, văzând şi factura depusă în dovedirea acestora de la fila x.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula deciziile emise de intimaţii - pârâţi şi îi va obliga la reanalizarea cererii privind eliberarea avizului de angajare în muncă, conform considerentelor prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 273 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări Bucureşi şi Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Vrancea.
Dispune anularea Deciziilor nr. 966416/SIVN/TVI/18.05.2023 şi nr. 966986/SVIN/TVI/27.06.2023 emise de pârâţi.
Obligă pârâţii la reanalizarea cererii înregistrate cu nr. x/25.04.2023, privind eliberarea avizului de angajare în muncă pentru lucrător permanent pentru cetăţeanul nepalez B., conform considerentelor prezentei hotărâri.
Obligă intimaţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2975 RON, în favoarea recurentei - reclamante.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.