Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, solicitând să se dispună obligarea pârâtei:
I. la restituirea sumelor reţinute din pensiile reclamanţilor începând cu luna ianuarie 2024, reţineri efectuate în aplicarea diferenţei dintre cota de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023 şi cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligaţiei principale.
II. În subsidiar:
- la emiterea unei decizii conform art. 213 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 în cadrul căreia să fie calculată pensia contributivă cu luarea în considerare a vechimii noastre în muncă şi a unui stagiu complet de cotizare calculat conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022 şi
- la calcularea în mod corespunzător a impozitului aferent conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal şi la restituirea diferenţelor de pensie reţinute nelegal, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatorii, începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant până la executarea integrală a obligaţiei principale.
În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) cu trimitere la art. 6, 13, 36, 61-64 din Legea nr. 24/2000, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 847/11.04.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia Conflcite de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere că actul administrativ considerat vătămător este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, observând şi domiciliile reclamanţilor, ce se află în raza Curţii de Apel Craiova, reţinând că, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea de faţă este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin decizia nr. 201 din data de 16 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că cererea reclamanţilor nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel, instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea.
A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate ca şi cauză a acţiunii.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
În speţă, reclamanţii au calitatea de procurori pensionari, susţinând că sunt vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, care a fost pus în aplicare începând cu data de 01.01.2024, prin care s-a stabilit modul de calcul al impozitului asupra veniturilor din pensii, aplicând cote progresive în funcţie de nivelul părţii contributive, respectiv necontributive prin raportare la câştigul salarial mediu net şi câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. …
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în înlăturarea efectelor actului administrativ considerat vătămător, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Reţine Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Reţine Înalta Curte că obiectul acţunii că obiectul nu este reprezentat de pretenţii rezultate dintr-un conflict de asigurări sociale, ci de un raport juridic reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.