Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la 28.02.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Prim-ministrul României şi Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate solicitând anularea Deciziei Prim-ministrului nr. 498/2021, ca fiind nelegală şi netemeinică; obligarea pârâtului Prim-ministrul României la emiterea unei noi decizii prin care reclamantul să fie reintegrat în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate; obligarea pârâţilor la plata salariului net ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la data revocării sale abuzive din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate şi până la data reintegrării efective în aceeaşi funcţie, cu obligaţia pârâtelor de a suporta toate taxele, impozitele şi contribuţiile aferente acestor drepturi, către stat; obligarea pârâtelor la acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit de reclamant, urmare directă a revocării sale intempestive şi abuzive din funcţie şi mai ales a asocierii persoanei sale cu persoana vinovată de izbucnirea incendiului la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa şi a măsurii de revocare cu o sancţiune aplicată din acelaşi motiv, estimat de reclamant la suma de 100 000 Euro (contravaloarea în RON la data efectuării plăţii); obligarea pârâtelor la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. În subsidiar, s-a solicitat: anularea Deciziei Prim-ministrului nr. 498/2021, ca fiind nelegală şi netemeinică; obligarea pârâţilor la plata sumei de bani ce s-ar fi cuvenit reclamantului pentru toată perioada mandatului reglementată în lege, dacă acesta nu ar fi fost întrerupt nelegal şi abuziv de către Prim-ministru; obligarea pârâtelor la acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit de reclamant, urmare directă a revocării sale intempestive şi abuzive din funcţie; obligarea pârâtelor la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la 1 martie 2023, petenta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate a solicitat lămurirea întinderii şi completarea sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2022, respectiv completarea dispozitivului hotărârii cu soluţia adoptată de instanţă referitoare la capătul subsidiar de cerere nr. x; lămurirea întinderii şi a modalităţii de aplicare a dispozitivului hotărârii referitor la obligarea "pârâţilor la 4350 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, în limita pretenţiilor admise".
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2301 din 6 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, ca nefondată.
A fost admisă în parte cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Prim-ministrul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Autoritatea Naţională de Management al calităţii în Sănătate.
A fost anulată Decizia Prim-ministrului nr. 498/01.10.2021.
A fost obligat pârâtul la emiterea unei decizii de reintegrare în funcţie a reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu plata salariului net cuvenit de la data revocării din funcţie şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata tuturor taxelor şi contribuţiilor aferente acestui salariu lunar.
A fost respinsă, în rest, cererea, ca neîntemeiată.
Au fost obligaţi pârâţii la 4350 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, în limita pretenţiilor admise.
Prin sentinţa nr. 849 din 12 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de lămurire şi completare a sentinţei civile nr. 2301 din 6 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, formulată de pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, în cauza privind cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Prim-ministrul României şi Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, ca neîntemeiată.
3. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2022, au formulat recurs pârâţii Prim-ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate.
3.1. Pârâtul Prim-ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, după caz, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, fie rejudecarea litigiului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului, referitor la criticile de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine expunerea unor motive străine de natura cauzei şi neanalizarea apărărilor reale şi esenţiale formulate în cauză.
Ceea ce s-a susţinut prin întâmpinare este faptul că funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate este o funcţie de demnitate publică, iar actul de revocare este scutit de la motivarea în fapt specifică unui act administrativ.
În speţă, este aplicabilă Decizia CCR nr. 459/2014, pronunţată într-un caz similar ce privea un decret prezidenţial, de unde rezultă că ocuparea, prin numire, a postului este o decizie de oportunitate, existând o distincţie între funcţiile de demnitate publică şi funcţiile publice.
Instanţa de fond nu a adus niciun argument prin care să admită ori să înlăture aceste susţineri, conform disp. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., astfel că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
În cadrul motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că soluţia primei instanţe asupra cererii de anulare a Deciziei Prim-ministrului României nr. 498/01.10.2021 este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale indicate în motivarea acţiunii de intimatul-reclamant.
Pentru eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant au fost indicate ca temei de drept, disp. art. 29 şi art. 31 lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 13 alin. (1) şi alin. (4) lit. e) din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate.
Funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat al ANMCS, este o funcţie de demnitate publică, iar numirea şi eliberarea din funcţie se face prin decizie a Prim-ministrului României.
Instanţa de fond ajunge la concluzia greşită că decizia de numire în funcţia de demnitate publică ar trebui să fie motivată în fapt, deşi este un act administrativ ce are caracter politic.
În speţă, legiuitorul nu a instituit condiţii legale cu privire la oportunitatea ocupării funcţiei de către persoana numită, astfel că atât la momentul numirii, cât şi la cel al eliberării din funcţie să poată fi realizată o motivare din această perspectivă, care ulterior, să poată face obiectul unei verificări din partea instanţelor de contencios administrativ.
Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, recurentul-pârât consideră că din reglementarea cuprinsă la art. 13 din Legea nr. 185/2017, rezultă expres că numirea şi eliberarea din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al ANMCS, reprezintă o prerogativă absolută acordată de lege, decizia atacată este motivată în drept, iar cerinţa motivării în fapt nu este impusă de lege.
Astfel, oportunitatea ca o componentă a legalităţii activităţii subiectelor de drept care realizează administraţia publică şi a personalului acestora, nu poate fi cenzurată/anulată de către instanţa de judecată atât timp cât asupra ei s-a apreciat cu respectarea competenţelor şi în limitele normelor legale incidente.
De asemenea, nu poate fi reţinut nici faptul că decizia de revocare a fost emisă cu exces de putere, deoarece dreptul de apreciere a fost exercitat cu respectarea limitelor competenţei prevăzute de lege.
În privinţa demnitarilor, încrederea ce duce la desemnarea lor într-o funcţie de demnitate publică se formează pe criterii politice, acelaşi principiu fiind aplicabil şi cu ocazia revocării din funcţie.
3.2. Pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate Fiscală prin cererea de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.
În subsidiar, a solicitat respingerea capătului principal de cerere nr. x, admiterea capătului subsidiar de cerere nr. x formulat de reclamant şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei referitor la capătul de cerere nr. x privind daunele morale.
În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă susţine nelegalitatea sentinţei atacate prin prisma aplicării greşite a normelor de drept material şi a ignorării motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.
În legătură cu nearătarea motivelor de fapt şi de drept pentru care a fost înlăturat capătul subsidiar de cerere nr. x, respectiv obligarea părţilor la plata sumei de bani ce s-ar fi cuvenit reclamantului pentru toată perioada mandatului reglementată de lege, dacă acesta nu ar fi fost întrerupt nelegal şi abuziv prin decizie.
Prin acţiunea introductivă, s-a solicitat reintegrarea în funcţie şi plata sumelor de bani cuvenite, însă prima instanţă nu a arătat motivele pentru care a admis capătul principal de cerere nr. x (reintegrarea reclamantului) şi a respins capătul subsidiar de cerere nr. x, împrejurarea fiind de natură să cauzeze un nou litigiu împotriva instituţiei.
În susţinerea imposibilităţii reintegrării intimatului-reclamant se susţine nevoia de continuitate şi stabilitate a activităţii instituţiei.
O altă critică are în vedere calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte cu privire la capătul de cerere nr. x din cererea introductivă, obligarea pârâtelor la acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit de reclamant, urmare directă a revocării intempestive şi abuzive din funcţie şi mai ales a asocierii persoanei sale cu persoana vinovată de izbucnirea incendiului la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa şi a măsurii de revocare cu o sancţiune aplicată din acelaşi motiv, estimat de reclamant la suma de 100.000 euro (contravaloare în RON la data efectuării plăţii).
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte a fost respinsă cu aplicarea greşită a disp. art. 1357 alin. (1) C. civ., ignorându-se condiţiile săvârşirii unei fapte ilicite şi săvârşirea faptei cu vinovăţie şi cu neobservarea disp. art. 13 alin. (5) lit. n) din Legea nr. 185/2017.
Temeiul pretinsului prejudiciu, "nedelimitarea" şi "atitudinea" nu poate fi reţinut, preşedintele reprezintă ANMCS în raporturile cu ministerele şi cu celelalte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.
Astfel, când încă era preşedinte, reclamantul nu a înţeles să emită un comunicat de presă sau să facă declaraţii prin care să conteste declaraţiile Prim-ministrului, atât în numele instituţiei al cărei reprezentant era, cât şi în calitatea sa de preşedinte.
3.3. Împotriva sentinţei nr. 849 din 12 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2022, a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2023.
Prin încheierea din 21 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2023, s-a dispus scoaterea dosarului de pe rolul completului de judecată C2 şi înaintarea către completul de judecată C3 în vederea soluţionării.
Pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre judecare primei instanţe.
În motivarea recursului, a arătat că sentinţa civilă nr. 849/12.05.2022 este pronunţată cu aplicarea greşită a disp. art. 1443 C. civ., art. 31 lit. a) Codul administrativ, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 185/2017 şi art. 443 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond restrânge aplicabilitatea disp. art. 443 alin. (1) C. proc. civ., doar la cazul în care există contradicţii în cadrul dispozitivului.
În cuprinsul sentinţei se regăsesc erori referitoare la speţa analizată, respectiv cu privire la poziţia procesuală a pârâtei şi la părţile în proces.
4. Apărările intimaţilor. Recursul incident. Cererea de intervenţie accesorie
4.1. Reclamantul A. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de pârâţi împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
4.2. Reclamantul A. a formulat recurs incident, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate în sensul trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea capătului de cerere din acţiune privind obligarea pârâtelor la acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit de reclamant urmare a revocării sale din funcţie şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea recursului, recurentul-reclamant susţine nemotivarea soluţiei de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale.
Deşi prima instanţă recunoaşte că există un prejudiciu moral suferit de reclamant atât prin emiterea actului administrativ contestat, cât şi prin declaraţiile făcute în presă de Prim-ministrul României de la acea dată, consideră fără nicio motivare, că acesta ar fi integral acoperit prin soluţia de reintegrare a reclamantului.
Judecătorul fondului nu a făcut referire în concret la probele administrate în cauză, ci doar le-a enumerat şi nu a răspuns la toate pretenţiile formulate de partea interesată.
Din perspectiva motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pctr. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant consideră că instanţa de fond nu a analizat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 116/21.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, definitivă prin decizia civilă nr. 787/25.02.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care pentru o altă persoană care fusese revocată din aceeaşi funcţie de preşedinte al ANMCS, prin decizie nemotivată, s-a reţinut cu putere de lucru judecat, că este îndreptăţită să primească de la pârâţi pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial şi despăgubiri morale în bani, apreciindu-se că simpla repunere în funcţie nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit.
În lipsa motivării legale a soluţiei de respingere a cererii de acordare a daunelor morale nu pot fi cunoscute criteriile avute în vedere de instanţă la cuantificarea prejudiciului, dacă s-a ţinut seama de importanţa valorilor morale lezate sau de durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan psihic şi profesional.
Atingerea adusă imaginii, reputaţiei şi probităţii profesionale a reclamantului prin afirmaţiile făcute de Prim-ministrul României nu poate fi considerată a fi pe deplin reparată de repunerea în funcţie, decât prin încălcarea textelor de lege incidente, art. 72 şi art. 1381 C. civ., fiind incident în cauză şi motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4.3. Recurentul-pârât Prim-ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului a formulat întâmpinare la recursul incident, invocând excepţia netimbrării recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4.4. Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
4.5. Recurentul-pârât Prim-ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022, solicitând respingerea parţială a recursului, respectiv susţinerile de la punctul II, pagina 4 din cererea de recurs
4.6. Petentul B., preşedinte al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, solicitând admiterea cererii de intervenţie accesorie şi, pe cale de consecinţă, în principal, admiterea recursului formulat de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată. În subsidiar, să se constate că, la acest moment, nu mai este posibilă reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi să se dispună în consecinţă.
4.7. Reclamantul A. a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei nr. 849 din 12 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare:
1. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Prim-ministrul României, prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 2301/06.12.2022
Prima critică, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii, motive de fapt şi de drept care sunt străine de natura cauzei, este nefondată.
Prima instanţă a pornit în demersul ce vizează motivarea sentinţei pronunţate chiar de la conţinutul actului atacat şi a evidenţiat dispoziţiile legale pe care acesta se întemeiază.
Expunerea argumentelor este clară, de asemenea, şi concluzia la care judecătorul a ajuns, respectiv faptul că actul atacat nu este exceptat de la condiţia legalităţii actelor administrative, în sensul obligativităţii motivării acestora.
Împrejurarea că instanţa de fond nu a arătat în mod expres că funcţia din care a fost revocat reclamantul este o funcţie de demnitate publică şi că un astfel de act este scutit de la motivarea în fapt specifică unui act administrativ nu afectează considerentele expuse, din moment ce obiectul analizei l-a constituit tocmai clarificarea necesităţii motivării actului atacat.
Înalta Curte constată că este nefondată şi cea de-a doua critică, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Decizia Prim-ministrului nr. 498/2021 s-a întemeiat pe disp. art. 13 alin. (1) şi alin. (4) lit. e) din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate.
Recurentul-pârât consideră că aceste dispoziţii legale au fost interpretate şi aplicate greşit de către prima instanţă.
Potrivit disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 185/2017, preşedintele ANMCS are rang de secretar de stat şi este numit pentru un mandat de 5 ani, prin decizie a Prim-ministrului.
Conform disp. art. 13 alin. (4) lit. a)-e) din Legea nr. 185/2017, mandatul preşedintelui încetează înainte de termen în următoarele situaţii: demisie; condamnare stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă; imposibilitatea exercitării atribuţiilor legale pe o perioadă de minimum 90 zile; deces; alte situaţii prevăzute de lege.
Actul administrativ atacat a fost întemeiat pe disp. art. 13 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 185/2017, în sensul că mandatul preşedintelui ANMCS încetează, prin decizie a Prim-ministrului în "alte situaţii prevăzute de lege".
În motivarea în fapt a actului administrativ, autoritatea publică emitentă avea obligaţia de a arăta în concret care sunt acele situaţii prevăzute de lege ce au condus la încetarea mandatului, pentru a se putea exercita efectiv dreptul la apărare, în sens contrar, sancţiunea fiind anularea actului administrativ pentru nemotivare.
Dreptul la apărare este un drept fundamental, prevăzut la art. 24 din Constituţia României, este garantat de către stat, iar autorităţile publice emitente ale unui act administrativ, cum este cazul în speţă, au obligaţia să se abţină de la orice acţiune care ar putea limita posibilităţile unei persoanei de a se apăra în instanţă.
A se admite că în conţinutul actului administrativ este suficientă doar indicarea temeiului de drept, fără arătarea motivelor de fapt care au stat la baza emiterii acestuia, conduce la împiedicarea persoanei în cauză să-şi exercite dreptul la apărare, garanţie pentru realizarea unui echilibru între părţile procesului.
Art. 13 alin. (4) din Legea nr. 185/2017 enumeră cazurile în care mandatul de 5 ani încetează înainte de termen, actul normativ neavând dispoziţii referitoare la "revocare" înainte de termen, fără motivare, la discreţia emitentului actului.
Recurentul-pârât consideră că Decizia Curţii Constituţionale nr. 459/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) Teza I din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât are ca premisă numirea judecătorilor Curţii Constituţionale funcţie de demnitate publică, ca şi în speţa de faţă, statuându-se că actele de numire în funcţii de demnitate publică nu pot fi cenzurate de instanţele de judecată în legătură cu cercetarea motivelor pentru care emitentul actului apelează la o apreciere subiectivă, cum este aceea a "înaltei competenţe profesionale"
Înalta Curte reţine inaplicabilitatea acestei decizii în cazul pendinte, avându-se în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea unui act de încetare a mandatului şi nu de numire în funcţia de preşedinte ANMCS, încetare în privinţa căreia există dispoziţii speciale în Legea nr. 185/2017.
Relevantă este Decizia Curţii Constituţionale nr. 455/2021, invocată prin întâmpinarea recurentului-reclamant, prin care s-a constatat că Hotărârea Parlamentului nr. 36/2021 pentru revocarea doamnei C. din funcţia de Avocat al Poporului este neconstituţională, deşi Parlamentul dispune de o largă marjă de discreţionaritate în desemnarea şi revocarea Avocatului Poporului, el nu poate lua astfel de decizii arbitrar ori exclusiv, în baza unor considerente de natură politică, ci trebuie identificate fapte concrete sau omisiuni în exercitarea atribuţiilor sale.
Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât sunt nefondate, încetarea mandatului preşedintelui ANMCS se poate realiza strict în temeiul dispoziţiilor legale sus-menţionate şi nu pe criterii de oportunitate, neexistând o marjă de apreciere lăsată la discreţia autorităţii emitente a actului, care să permită luarea unei astfel de măsuri fără indicarea motivelor care au fundamentat-o.
2. Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2301/06.12.2022
Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în aprecierea admiterii capătului de cerere privind emiterea unui act administrativ de reintegrare a reclamantului în funcţia de preşedinte ANMCS, Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei este motivată sumar, amintindu-se numai de vătămarea drepturilor părţii în cauză.
Reintegrarea în funcţia deţinută anterior este privită ca o consecinţă a anulării actului administrativ de către instanţa de judecată şi reparare a pagubei suferite.
Reintegrarea în funcţia deţinută nu este un drept absolut, aceasta se analizează ţinându-se seama şi de situaţia concretă a postului ocupat anterior de reclamant.
Înalta Curte va ţine seama că reclamantul a fost numit în această funcţie pentru un mandat de 5 ani, iar la 30.03.2022, prin Decizia Prim-ministrului nr. 237 a fost numită în aceeaşi funcţie, pentru un mandat de 5 ani, o altă persoană al cărei mandat expiră la 30.03.2027.
Din actele dosarului rezultă că ANMCS, prin preşedintele numit a avut şi are în derulare nenumărate proiecte naţionale şi proiecte europene, iar în cazul în care s-ar dispune reintegrarea reclamantului din prezentul dosar, situaţia ar genera alte litigii, legate de încetarea mandatului preşedintelui în funcţie şi plata unor despăgubiri semnificative.
În concluzie, analizarea capătului de cerere privind reintegrarea în funcţie a reclamantului numai prin prisma vătămării drepturilor acestuia şi fără să se ţină seama de interesul public, încalcă prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmând a se constata întrunite motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă.
În ceea ce priveşte inexistenţa motivării pentru respingerea capătului subsidiar de cerere nr. x, critica recurentei nu poate fi reţinută întrucât de vreme ce prima instanţă a admis capătul de cerere referitor la reintegrare şi plata drepturilor băneşti până la reintegrarea efectivă, nu mai era ţinută să se pronunţe asupra capătului de cerere subsidiar prin care reclamantul pretindea o altă modalitate de dezdăunare în cazul în care nu i s-ar fi admis capătul de cerere privind reintegrarea.
Calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte cu privire la capătul de cerere ce priveşte obligaţia pârâtelor la plata unui prejudiciu moral, a fost în mod corect stabilită de judecătorul fondului, în acord cu disp. art. 1357 alin. (1) C. civ., identificându-se atât fapta ilicită, cât şi vinovăţia în săvârşirea acesteia.
Motivele ce privesc analizarea expresiilor "nedelimitare" şi "atitudine" nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece se referă la netemeinicia hotărârii şi nu la nelegalitatea acesteia.
Referitor la invocarea lipsei de interes în susţinerea greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte pentru capătul de cerere nr. x (obligarea părţilor la daune morale), susţinută prin întâmpinare de către reclamant, Înalta Curte constată că, în raport de admiterea recursului în privinţa reintegrării reclamantului, se impune reevaluarea de către prima instanţă a cererii de obligare la daune morale pentru o reparaţie integrală a prejudiciului material şi moral, astfel că recurenta-pârâtă are interes să critice această dispoziţie a primei instanţe.
3. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei nr. 849/12.05.2023
Înalta Curte va ţine seama de faptul că sentinţa nr. 2301/06.12.2022 urmează să fie casată în parte în privinţa daunelor materiale şi morale solicitate de către reclamant, ca urmare a respingerii capătului de cerere privind reintegrarea.
Văzând că în privinţa plăţii daunelor materiale şi a cheltuielilor de judecată, prima instanţă nu a analizat căreia dintre părţi îi incumbă plata acestora şi nici nu a precizat dacă obligaţia e solidară, se constată că este întrunit motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce vizează nemotivarea hotărârii şi nu pct. 8 indicat în cererea de recurs şi urmează a se constata că recursul este fondat, sub consecinţa casării sentinţei atacate.
4. Cu privire la recursul incident formulat de recurentul-reclamant A.
Instanţa de fond a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, motivând că anularea deciziei de revocare şi reintegrarea în funcţie a părţii reprezintă o dezdăunare suficientă din perspectiva prejudiciului moral suferit de acesta.
În calea de atac a recursului, Înalta Curte a admis recursul formulat de pârâta ANMCS cu privire la reintegrarea reclamantului şi a respins această cerere.
Prin urmare, atât motivarea sentinţei cât şi soluţia de reintegrare nu mai pot subzista, fiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., conducând la admiterea recursului părţii şi la casarea sentinţei sub acest aspect.
În ceea ce priveşte nepronunţarea cu privire la puterea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 116/21.10.2024 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 787/25.02.2018, revine instanţei de rejudecare să o aibă în vedere la pronunţarea sentinţei.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, vor fi admise recursurile formulate de pârâta ANMCS împotriva sentinţei nr. 2301/06.12.2022 şi sentinţei nr. 849/12.05.2023 şi recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2301/06.12.2022.
Se va casa, în parte, sentinţa nr. 2301/06.12.2022 şi în totalitate sentinţa nr. 849/12.05.2023.
În rejudecare, se va respinge ca nefondat capătul de cerere privind reintegrarea în funcţie a reclamantului.
Se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în privinţa capetelor de cerere având ca obiect plata daunelor materiale şi morale şi a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în noul context litigios subsecvent reformării sentinţei în privinţa reintegrării în funcţie.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 2301/06.12.2022.
În temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Prim-ministrul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de pârâta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva sentinţei nr. 849 din 12 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa nr. 2301 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, în totalitate, sentinţa nr. 849 din 12 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Rejudecând capătul de cerere privind reintegrarea în funcţie a reclamantului, îl respinge ca nefondat.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect plata daunelor materiale şi morale şi a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul formulat de pârâtul Prim-ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 2301 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.