Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 21.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat anularea certificatului seria x.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 47 din 8 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că litigiul dedus reprezintă o acţiune în contencios administrativ prin care o autoritate centrală urmăreşte obţinerea anulării unor acte administrative pe care le-a emis anterior şi care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Astfel, constatând că actul administrativ a cărui anulare se solicită în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a fost emis de o autoritate centrală, a considerat că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar, întrucât pârâtul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, ar reveni secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe competenţa de a soluţiona cauza.
2.2. Prin sentinţa nr. 185 din 16 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
A reţinut instanţa că nu îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cauzei, întrucât litigiul de faţă este legat de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, respectiv obiectul acţiunii constă în cererea de anulare a certificatului seria x emis de Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin care a fost confirmată pârâtului calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - luptător cu rol determinant. În concluzie, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de competenţă materială stabilită prin Legea nr. 554/2004.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de legea incidentă în determinarea acesteia.
Înalta Curte reţine că obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 în contradictoriu cu pârâtul A., prin care reclamantul a solicitat anularea certificatului de luptător cu rol determinant emis pe numele pârâtului.
În susţinerea solicitării de anulare a acestui certificat, reclamantul a invocat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că o condiţie care trebuie îndeplinită în mod obligatoriu pentru deţinerea certificatelor de Luptător cu Rol Determinant este cea a deţinerii titlului de revoluţionar, emis prin Decret al Preşedintelui României, arătând că pârâtul nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă de obligare a instituţiei reclamante la acordarea certificatului de luptător cu rol determinant.
Totodată, reclamantul a evocat, drept motiv de nelegalitate a certificatului de Luptător cu Rol Determinant atacat, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, întrucât în oraşul Târgovişte nu au existat persoane rănite, ucise sau reţinute până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, circumscris cauzei juridice a demersului judiciar, Înalta Curte reţine că litigiul pendinte este legat de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)"
Aşadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorităţii emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În cauza pendinte, însă, se constată incidenţa unei norme speciale, reprezentate de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ce prevăd altfel decât dispoziţiile normei generale, în sensul că:
"Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."
Referirea din textul legal în discuţie la situaţia formulării acţiunii în contradictoriu cu Secretariatul de Stat nu poate fi interpretată în sensul că derogarea de la norma generală de competenţă ar viza doar acţiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, iar nu şi acţiunile formulate de Secretariatul de Stat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, întrucât este de neconceput ca, în situaţia în care se schimbă calitatea părţilor, aceeaşi categorie de litigii să fie soluţionate de instanţe de grad diferit, în condiţiile în care soluţionarea litigiului vizează verificarea respectării aceloraşi dispoziţii legale.
Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin art. V din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 a fost cel evidenţiat în titlul său, mai precis degrevarea instanţelor judecătoreşti. În acest scop, prin textul sus indicat, a fost instituită o derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine tribunalului, ca instanţă de fond de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzelor legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 ce au drept parte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, chiar dacă acestea au calitatea de autoritate publică centrală, raţionamentul neputând fi diferit în funcţie de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.
Totodată, se observă că Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin Legea nr. 242/2021, publicată la data de 8.10.2021, iar potrivit art. II alin. (1), în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Secretariatul de Stat va finaliza verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de către toţi titularii de titluri şi de certificate obţinute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea competenţei prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, legiuitorul a menţinut aceeaşi derogare în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, prin toate modificările aduse actului normativ special din anul 2013 şi până în prezent, motiv pentru care, competenţa de soluţionare a cauzelor revine tribunalului, şi nu curţii de apel, neprezentând nicio relevanţă faptul că este învestită instanţa cu acţiune în anulare a unui certificat, care se pretinde că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, acţiunea în instanţă fiind promovată în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a intrat în circuitul civil, fără a mai putea fi revocat.
În concluzie, Înalta Curte constată că revine tribunalului în a cărui rază teritorială are domiciliul pârâtul competenţa materială de soluţionare a cauzei, date fiind prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
"reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Având în vedere că pârâtul are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi pe pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.