Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 13.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care au solicitat următoarele:
1. Obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziei de pensie, calculate în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unei noi decizii din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării şi până la data emiterii unei noi decizii de pensie emisă în mod legal, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră nelegal aplicată în decizia de pensie şi neconstituţională în ansamblul ei (în special art. VII) (asemeni art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018)
2. Obligarea pârâtei să efectueze operaţiunea administrativă de revizuire/actualizare (inclusiv în evidenţele sale) a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. NR. 59/2017 (neconstituţională) în ansamblul său (în special art. VII) şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) de la data naşterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecată.
3. Obligarea pârâtei să le restituie sumele reţinute din pensie la care erau îndreptăţiţi conform Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cât şi prin creşterea cuantumului, prin aplicarea prevederilor actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) dacă nu interveneau modificările aduse neconstituţional de către O.U.G. nr. 59/2017 şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018 asupra prevederilor de la art. 60, din Legea 223/2015 (forma iniţială nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 si art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018) de la data naşterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentului dosar.
4. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, pe toată perioada de referinţă.
5. Să fie admisă cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său (în special art. VII) şi a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 (care repetă art. VII din O.U.G. nr. 59/2017)
6. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 513 din 19 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanţa, secţia a I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii considerându-se vătămaţi în drepturile şi interesele legitime prin adoptarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act normativ apreciat ca fiind neconstituţional, astfel că este competentă a soluţiona cauza instanţa de contencios administrativ.
2.2. Prin sentinţa nr. 221 din 20 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamanţi, a declinat cauza privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi pe pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că reclamanţii au înţeles să învestească instanţa de asigurări sociale cu o acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 223/2015, în contradictoriu cu emitentul actelor contestate, respectiv deciziile de pensie emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând în mod expres, în principal, anularea acestora şi recalcularea pensiilor militare.
De asemenea, reclamanţii au precizat în mod clar că nu au urmărit învestirea instanţei de contencios administrativ în baza prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, nefiind chemat în judecată, în calitate de pârât, emitentul ordonanţelor, respectiv Guvernul României.
Curtea de apel a reţinut faptul că acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată, nu se circumscrie unei acţiuni împotriva ordonanţelor Guvernului, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât conform prevederilor art. 9 alin. (5), "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".
În ceea ce priveşte împrejurarea că reclamanţii au înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, s-a reţinut că aceasta susţine numai unele dintre motivele pentru care deciziile de pensie sunt considerate nelegale, reclamanţii susţinând şi abrogarea implică a unor dispoziţii în baza cărora au fost calculate pensiile astfel contestate.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În prezenta cauză, reclamanţii au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă şi calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii şi până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei.
Or, decizia de pensie emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c).) din Legea nr. 554/2004 şi nu implică contenciosul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f).) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre o jurisdicţie specială distinctă.
Reclamanţii au indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, O.U.G. nr. 13/2011.
Mai mult decât atât, prin notele scrise depuse în faţa curţii de apel, reclamanţii au precizat că nu au invocat, ca temei al cererii de chemare în judecată în acest dosar, prevederi din Legea 554/2004, ci prevederi din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, solicitând în acest sens admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acţiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, normele speciale reţinute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamanţii solicită să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanţei Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne.
De asemenea, doar împrejurarea că reclamanţii au înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepţie de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanţe de judecată.
Înalta Curte constată că reclamanţii au învestit instanţa de litigii de muncă şi asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestaţii sociale, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanţei competente, prevederile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale" şi ale art. 103 din aceeaşi lege, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Dând astfel eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Constanţa.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.