Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1/2024 pronunţată la 04 ianuarie, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerului Sănătăţii Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România, invocată de către aceşti pârâţi, a respins ca nefondată, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii din perspectiva art. 28 din Legea 554/2004 invocată de către pârâta Ministerul Sănătăţii, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare în sarcina pârâţilor invocată de către pârâta Ministerul Sănătăţii, a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii pe calea ordonanţei în materia contenciosului invocată de către pârâta Guvernul României, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., pe calea ordonanţei preşedinţiale în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi a obligat pârâţii să asigure reclamantului A., pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, medicamentul REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1/2024 pronunţată la 4 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul instanţei de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 11 august 2024, conform actului de deces nr. 9003/2024. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 din C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin acţiune putând fi executată doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor părţii decedate.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 1/2024 pronunţate la 4 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 1/2024 pronunţate la 4 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:
Anulează acţiunea pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 octombrie 2024.