Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2023 sub nr. de dosar x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, obligarea pârâţilor Guvernul României,Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin reprezentant legal, la soluţionarea integrală efectivă şi punctuală a plângerilor prealabile adresate (inclusiv a plângerilor nr. RP 353/13.01.2023, nr. RP 352/16.01.2023, nr. RP 654/08.03.2023, cu consecinţa comunicării modalităţii de calcul al sumelor privind CASS reţinut pentru anul 2022, restituirea acestora ca fiind sume nedatorate faţă de art. 1341 noul C. civ., sancţionarea funcţionarilor vinovaţi de refuzul soluţionarii plângerilor prealabile şi a celui care a semnat fără nume şi prenume); acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 100.000 RON pentru fiecare reclamant în parte şi plata tuturor cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
Prin cererea din data de 18.10.2023, reclamanţii au cerut extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale in cuantum de 100000 RON pentru fiecare reclamant.
În pricina iniţială - obiect al ds. x/2023 - înainte de disjungere - primul termen de judecata la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe sesizate a fost 16.10.2023, legala citare a fost reţinută chiar în încheierea de şedinţă corespunzătoare, prin care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale pentru capătul de cerere privind pe reclamantul C. şi, printre altele a fost prorogată: pronunţarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepţiei necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi discutarea excepţiei necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naţionale stabilindu-se termen de judecata la 11.12.2023.
Potrivit încheierii date în şedinţa de la al doilea termen de judecată - 11 decembrie 2023, cu procedura legal îndeplinită si cu taxa judiciara de timbru achitată, pronunţarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepţiei necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi discutarea excepţiei necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naţionale au fost prorogate din nou, stabilindu-se un nou termen la 15 ianuarie 2024 pentru verificarea calităţii de reprezentant legal.
La termenul al treilea de judecată - 15 ianuarie 2023, cu procedura legal îndeplinită, judecătorul a pus în discuţie, printre altele, verificarea competenţei potrivit art. 131 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale pentru reclamantul C., invocată din oficiu, reţinând cauza în pronunţare pe excepţie, pronunţare pe care a amânat-o pentru 29.01.2024.
La data de 29.01.2024 prin încheiere pronunţată în dosarul nr. x/2023 Curtea a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal în ceea ce priveşte semnatarul întâmpinării formulate de pârâtul MAPN şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional, a consilierului juridic, cu privire la pârâtul MAPN, ca neîntemeiate. A admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal în ceea ce priveşte semnatarul întâmpinării formulate de pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAPN şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional, a consilierului juridic, cu privire la pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAPN şi a anulat întâmpinarea depusă de aceasta. De asemenea, Curtea a disjuns cererile formulate de către reclamanţii B. şi C., formându-se noi dosare (nr. x/2024, respectiv nr. x/2024).
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 112/2024 din 29 ianuarie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C. şi D. în favoarea Curţii de Apel Bacău, unde dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a sub acelaşi nr. x/2024.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale, Curtea a constatat incidenţa art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul C. are domiciliul în Piatra Neamţ, astfel încât competenţa teritorială aparţine Curţii de Apel Bacău. În speţă, nu are relevanţă sediul D., în condiţiile în care petiţia la care reclamantului nu i s-a răspuns a fost formulată doar de el, astfel că Asociaţia nu valorifică un drept propriu în proces, sprijinind numai poziţia reclamantului.
2.2. Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 81/2024 din 28 mai 2024 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata acţiunii promovată de reclamanţii C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a înaintat dosarul nr. x/2024, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru regulator de competenţă.
S-a reţinut că art. 131 C. proc. civ. statuează că, în ceea ce priveşte necompetenţa teritorială de ordine publică, dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. În acest sens a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele Decizei nr. 31/2019.
În speţă, se află în ipoteza sesizării unei instanţe necompetente teritorial-Curtea de Apel Bucureşti care, deşi a invocat din oficiu, la primul termen de judecata în care părţile au fost legal citate, excepţia necompetenţa teritoriale (exclusiv) a soluţionat-o abia la cel de-al treilea termen de judecată, odată cu necompetenţa materială, cu nesocotirea chiar şi a normei derogatorii prev. la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. (incidenta pentru identitate de raţiune), deşi la al doilea termen procedura era legal îndeplinită şi taxa judiciară de timbru plătită.
A conchis astfel că, în condiţiile în care necompetenţa teritorială nu a fost soluţionată în condiţiile art. 131 C. proc. civ., prima instanţă a devenit competentă cu soluţionarea litigiului.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie momentul până la care putea fi soluţionată excepţia necompetenţei teritoriale invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi cu taxa de timbru legal achitată.
Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
De asemenea, conform art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Înalta Curte constată că, deşi excepţia a fost legal invocată de către Curtea de Apel Bucureşti, prima instanţă investită nu a respectat momentul până la care se putea pronunţa asupra ei.
Din actele şi lucrările dosarului iniţial nr. x/2023 - anterior disjungerii -rezultă că, în faţa Curţii de Apel Bucureşti primul termen de judecată, din 16 octombrie 2023, a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. Prin încheierea de şedinţă de la acea dată judecătorul cauzei a invocat excepţia necompetenţei teritoriale pentru capătul de cerere privind pe reclamantul C. şi, printre altele a prorogat: pronunţarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepţiei necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi discutarea excepţiei necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naţionale stabilindu-se termen de judecata la 11.12.2023.
Potrivit încheierii date în şedinţa de la al doilea termen de judecată - 11 decembrie 2023, discutarea excepţiei necompetentei teritoriale a fost prorogată din nou, stabilindu-se un nou termen la 15 ianuarie 2024 pentru verificarea calităţii de reprezentant legal fără legătură cu excepţia invocată.
La termenul al treilea de judecată - 15 ianuarie 2023, cu procedura legal îndeplinită, judecătorul a pus în discuţie, printre altele, verificarea competenţei potrivit art. 131 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale pentru reclamantul C., invocată din oficiu, reţinând cauza în pronunţare pe excepţii, dar a amânat din nou pronunţarea la data de 29.01.2024.
La data de 29.01.2024 prin încheiere pronunţată în dosarul nr. x/2023 Curtea a soluţionat diferite excepţii vizând calitatea de reprezentant a instituţiilor pârâte a semnatarilor întâmpinărilor şi a disjuns cererile formulate de către reclamanţii B. şi C., formându-se noi dosare (nr. x/2024, respectiv nr. x/2024). Abia
Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale a fost soluţionată de către Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 112/2024 abia la data de 29 ianuarie 2024, în dosarul nr. x/2024, fără ca amânările succesive din perioada 16 octombrie 2023 - 29 ianuarie 2024 să aibă legătură şi să fi administrat probe suplimentare pentru lămurirea acesteia, încălcând dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul poate va acorda un singur termen dacă constată că sunt necesare pentru stabilirea competenţei lămuriri ori probe suplimentare.
În cauza pendinte Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia necompentenţei teritoriale la data de 16 octombrie 2023 şi s-a pronunţat asupra excepţiei la data de 29 ianuarie 2024 cu încălcarea prevederilor de strictă interpretare în materie, astfel că soluţionarea cauzei rămâne dobândită acestei instanţe, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă acţiunea ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.
O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
Dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost soluţionată de prima instanţă învestită, Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., rămânând competentă a judeca pricina.
În concluzie, soluţionarea cu întârziere a excepţiei necompetenţei teritoriale cu depăşirea termenulului stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepţii cu nerespectarea termenului legal, are ca efect consolidarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei învestite iniţial prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale, Secretariatul General al Guvernului, Guvernul României, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 octombrie 2024.