Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2023 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie şi Biroul pentru Imigrări Caraş - Severin, anularea Refuzului de eliberare a avizului de angajare prin schimbarea angajatorului nr. x, emis de MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş - Severin, pentru cetăţeanul srilankez B., paşaport turistic nr. x, şi obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare prin schimbarea angajatorului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 157 din 7 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
A admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraş Severin;
A dispus anularea Deciziei nr. x/BICS/OCA/13.11.2023, emise de pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraş Severin, pe care l-a obligat la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B. (Sri Lanka) posesor al paşaport turistic nr. x;
A obligat pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraş Severin la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A. S.R.L., în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 157 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-pârât Biroul Pentru Imigrări Caras Severin, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 17 alin. (1) şi alin. (4), coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 şi cu art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Arată că la momentul depunerii cererii pentru obţinerea avizului de angajare - schimbare angajator, cetăţeanul srilankez nu mai beneficia de un drept de şedere pe teritoriul României, întrucât raportul de muncă cu ultimul angajator C. S.R.L. îi încetase la data de 10.04.2023, dată de la care reclamanta avea obligaţia ca în decurs de 90 de zile să facă formalităţile necesare pentru identificarea unui alt angajator, care să obţină avizul de muncă pentru cetăţeanul străin, respectiv să-i prelungească dreptul de şedere.
Astfel, la data de 09.10.2023, când cererea a fost depusă la ghişeul structurii, termenul prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 era depăşit.
Susţine că potrivit art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.
De asemenea, condiţiile în care poate fi eliberat avizul de angajare sunt prevăzute la art. 4 din O.G. nr. 25/2014 şi art. 5 din aceeaşi ordonanţă, care stabileşte documentele pe care angajatorul trebuie să le ataşeze cererii de eliberare a avizului de angajare, iar printre acestea se numără şi fişa postului pentru locul de muncă vacant.
În acelaşi sens, invocă dispoziţiile art. 4 şi art. 7 din acelaşi act normativ.
Consideră că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, reţinând în mod greşit că legiuitorul nu a prevăzut o sancţiune pentru persoanele care în termenul de 90 de zile de la încetarea contractului individual de muncă nu au obţinut un nou aviz de muncă, în condiţiile în care legiuitorul a stipulat în mod clar că străinul nu poate fi angajat dacă nu mai are un drept de şedere valabil pe teritoriul ţării, astfel că nu se impune o prelungire a dreptului de şedere, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
Contestă susţinerile intimatei-reclamante în sensul că cererea de acordare a avizului de angajare s-ar fi depus în data de 09.07.2023, în condiţiile în care la această dată, pe aplicaţia sims, nu există nicio cerere înregistrată.
Mai mult, susţine că transmiterea online a cererii şi a documentelor necesare nu reprezintă o depunere a documentelor în sensul prevăzut de O.G. nr. 25/2014.
În speţă, documentele au fost depuse fizic la data de 09.10.2023, iar cererea a primit numărul de înregistrare x.
Precizează că actul administrativ atacat a fost întocmit legal, este temeinic motivat, neexistând vicii de formă sau de fond care să afecteze legalitatea sa.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că Biroul pentru Imigrări a reţinut în mod greşit numărul paşaportului cetăţeanului străin şi că termenul de 90 de zile curge de la data încetării vechiul contract de muncă şi eliberării acordului dat de fostul angajator la data de 11.08.2023, astfel că depunerea cererii la data de 09.10.2023 s-a făcut cu respectarea termenului de 90 de zile.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar soluţia nu a fost recurată, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă este reprezentat de contestaţia împotriva refuzului privind eliberarea avizului de angajare, solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B. (Sri Lanka), emis de către pârât.
Prin sentinţa de fond, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat Decizia nr. x/BICS/OCA/13.11.2023, emisă de pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraş Severin, pe care l-a obligat la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B. (Sri Lanka) posesor al paşaport turistic nr. x.
Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia instanţei de fond, constatând că aceasta este eronată, fiind dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, prin adresa nr. x/13.11.2023, emisă de MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş - Severin, s-a adus la cunoştinţa intimatei-reclamante faptul că, în ceea ce îl priveşte pe cetăţeanul srilankez B., nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (1) şi alin. (4), coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 şi nici prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în condiţiile în care la momentul depunerii cererii pentru obţinerea avizului de angajare - schimbare angajator, cetăţeanul străin nu mai beneficia de un drept de şedere pe teritoriul României, întrucât raportul de muncă cu ultimul angajator a încetat la data de 10 aprilie 2023, trecând mai mult de 90 de zile de la data încetării raportului de muncă, permisul unic nr. x fiind expirat de drept.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente următoarele dispoziţii legale:
Art. 4 din O.G. nr. 25/2014:
(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.
(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...)
f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2) lit. a) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă."
Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România:
"Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere."
Art. 17 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 25/2014:
"(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE. (...)
(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) şi f), după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."
Art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014:
"(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj."
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale de mai sus reiese că recurenta-reclamantă a înregistrat cererea pentru emiterea avizului de muncă al cetăţeanului străin la data de 09.10.2023, sub nr. x.
Însă, la data înregistării acestei cereri, cetăţeanul străin B. nu mai îndeplinea condiţiile de şedere legală pe teritoriul României, întrucât permisul de şedere al acestuia îşi pierduse de drept valabilitatea la data de 09.07.2023, în baza art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condiţiile în care contractul individual de muncă al acestuia, nr. 335 din 26.09.2022, încheiat cu societatea C. S.R.L., încetase la data de 10.04.2023.
Prin urmare, la data înregistrării cererii societăţii intimate - 09.10.2023 - permisul unic de muncă expirase. Corelativ, dreptul de şedere al cetăţeanului străin B. încetase de drept, cu consecinţa neîndeplinirii condiţiilor pentru acordarea avizului de muncă.
Astfel fiind, se constată că la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, cetăţeanul străin nu mai îndeplinea condiţia prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f), coroborat cu art. 11 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Aşadar, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată cu interpretarea greşită a acestor dispoziţii, câtă vreme obţinerea avizului de angajare pentru cetăţenii străini este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor legale, printre acestea regăsindu-se şi aceea ca cererea să fie formulată pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
În consecinţă, se constată că în cauză se impunea respingerea cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetăţeanul străin, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea acestuia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză.
Prin urmare, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 157 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, ca neîntemeiată.
De asemenea, va menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 157 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, ca neîntemeiată.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.