Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.04.2023 pe rolul Judecătoriei Avrig, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 4.165 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului local constând în tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la scadenţă şi până la data plăţii efective.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 110/2024 din data de 3 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Avrig a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Podu Turcului prin Primar, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bacău - Complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a susţinut în esenţă că prejudiciul creat reclamantei s-a născut ca urmare a executării defectuoase a contractului nr. x-192 din 07.11.2019 încheiat cu pârâta şi că potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016:
"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice".
De asemenea, prin Decizia nr. 11 pronunţată la data de 19.06.2023, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."
A mai reţinut că din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că între părţi a fost încheiat un contract de achiziţie publică, iar solicitările deduse judecăţii vizează executarea acestuia, motiv pentru care competenţa materială aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Cum sediul autorităţii contractante se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bacău, a constatat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bacău - Complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 366/2024 din data de 18 septembrie 2024, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că între părţi a intervenit contractul de servicii nr. x din 18.02.2019, având ca obiect executarea de către prestatorul societatea A. S.R.L. pentru beneficiarul-achizitor UAT comuna Podu Turcului, a serviciilor de asistenţă şi suport pentru următoarele aplicaţii: Pachet Informatic B. cu următoarele aplicaţii- Impozite şi Taxe B.; Salarii B.; servicii lunare suport tehnic salvare de date(backup) pentru aplicaţiile B..
Contractul a fost încheiat în baza Legii nr. 98/19.05.2016, prin achiziţie directă, preţul vânzării fiind de 20.400 RON, fără TVA.
În sensul Legii nr. 101/2016, art. 3 alin. (1) lit. a) prevede ca fiind "act al autorităţii contractante - orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziţia directă care intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare".
Aşadar, Legea nr. 101/2016 a exclus expres din câmpul său de aplicare achiziţiile directe şi contractele încheiate în aplicarea acestei proceduri.
Prin urmare, aplicabile devin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar în privinţa competenţei materiale, dat fiind obiectul litigiului - modul de executare al contractului de servicii - cele ale art. 8 alin. (2) din această lege, care prevăd că:
"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun", deci nu a instanţei de contencios administrativ, care soluţionează doar litigiile enunţate de art. 8 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.:
"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".
În speţă, este vorba de un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ, şi nu a unui contract de achiziţii publice, reclamanta solicitând atragerea răspunderii contractuale a pârâtei şi obligarea acesteia la plata de daune.
Întrucât valoarea contractului încheiat între părţi se situează sub limita instituită de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că Judecătoria (ca instanţă civilă de drept comun) este competentă material să soluţioneze prezenta cauză şi să analizeze modul în care părţile şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Avrig, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.165 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului local constând în tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la scadenţă şi până la data plăţii efective.
Cu alte cuvinte, pretenţiile deduse judecăţii vizează executarea unui contract încheiat în baza Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. Ceea ce se urmăreşte, în esenţă, prin demersul judiciar pendinte este recuperarea de către reclamantă a prejudiciului creat bugetului local rezultat din tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, în sumă de 4.165 RON, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.
Pe cale de consecinţă, cauza pendinte priveşte executarea unui contract de achiziţie publică cu încredinţare directă şi vizează recuperarea unui prejudiciu rezultat din executarea contractului, respectiv din tarifarea suplimentară a unui serviciu prestat în baza contractului de achiziţie.
Înalta Curte constată că Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, în temeiul căreia a fost încheiat contractul din speţă, nu conţine norme atributive de competenţă pentru litigiile referitoare la contractele încheiate în baza acestui act normativ.
Este adevărat că asemenea norme se regăsesc doar în Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, respectiv la art. 53 alin. (1), care în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (10.04.2023) prevăd că:
"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."
Însă, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016:
"În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:
a) act al autorităţii contractante - orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziţia directă care intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare".
Prin urmare, textul de lege de mai sus stabileşte în mod expres care sunt actele ce intră în obiectul de reglementare al Legii nr. 101/2016 şi, mai mult, prevede că nu sunt incluse actele ce privesc achiziţia directă, care intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004.
Având în vedere că Legea nr. 101/2016 nu reglementează achiziţiile directe, cum este cea din speţă, competenţa de soluţionare a acestor litigii se stabileşte conform dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, care la art. 8 alin. (2) teza a II-a prevede că:
"(...) Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".
Cu alte cuvinte, competenţa de soluţionare a acestor litigii aparţine instanţelor civile de drept comun, şi nu instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, în vederea stabilirii instanţei de drept comun competente se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".
Cum în speţă, obiectul litigiului este unul evaluabil în bani, respectiv în sumă de 4.165 RON, iar valoarea contractului încheiat prin achiziţie directă era de 20.400 RON, fără TVA, care din punct de vedere valoric se situează sub pragul instituit prin art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Avrig.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Avrig.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului şi pârâta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Avrig.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.