Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, Parohia Reformată Ceuaşu de Câmpie, reprezentată de preot paroh A., în contradictoriu cu Guvernul României-Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 9686 din 29 iulie 2021 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând:
- anularea deciziei atacate;
- constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri;
- obligarea pârâtei în principal la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru întregul imobil situat administrativ în prezent în Ceauşu de Câmpie nr. 132 (fost 150) jud. Mureş, înscris iniţial în Cartea funciară nr. x Ceauşu de Câmpie nr. topo x transcris apoi în Cartea funciară nr. x - casă şi curte, la data preluării suprafaţa fiind de 2315 mp. (643 Stj), iar în prezent de 332 şi de a înainta această decizie împreună cu documentaţia aferentă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înfiinţată potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sau Comisiei Naţionale pentru Compensarea imobilelor;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 132 din 16 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă.
A anulat actul administrativ emis de pârât, respectiv Decizia nr. 9686/29.07.2021 şi a obligat pârâtul la emiterea deciziei motivate privind propunerea pârâtului a acordării măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile şi de entitatea stabilite prin legea specială, pentru imobilul situat în localitatea Ceuaşu de Câmpie, judeţ Mureş, fost număr administrativ nr. 150 judeţ Mureş, înscris iniţial în Cartea Funciară nr. x Ceuaşu de Câmpie nr. topo x şi transcris în Cartea Funciară nr. x Ceuaşu de Câmpie - casă şi curte intravilan - în suprafaţă de 2282 mp (643 stânjeni),
A obligat pârâtul de a înainta decizia motivată cu propunerea acordării măsurilor reparatorii în echivalent entităţii stabilite prin legea specială, în condiţiile prevăzute de această lege.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata sumei de 2.500 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată constând în costul parţial al expertizei judiciare topografice dispuse şi efectuate în cauză.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 132 din 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului, se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, întrucât bunul imobil în discuţie nu a aparţinut intimatei-reclamante Parohia Reformată Ceuaşu de Câmpie, ci Şcolii Reformate Evanghelice din Ceuaşu de Câmpie, persoană juridică distinctă de solicitanta cererii de retrocedare.
Recurenta-pârâtă susţine că potrivit foii A a Cărţii funciare nr. x a localităţii Ceuaşu de Câmpie, este menţionată Şcoala Reformată ca proprietar al imobilelor identificate cu nr. top x, însă nu este menţionat nr. top x, imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.
În Monitorul Oficial nr. 177/03.08.1948, la momentul preluării, figurează "Şcoala reformată din Ceuaşul de Câmpie, cu 3 imobile şi întreaga avere conform inventarului jurnal".
Din întreaga economie a O.U.G. nr. 94/2000 republicată, reiese că pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare a unor măsuri compensatorii, este necesar să se facă dovada atât a existenţei dreptului de proprietate al solicitantului la data preluării abuzive, cât şi a preluării abuzive de către statul român.
Din adresa nr. x/2020, emisă de Primăria comunei Ceuaşu de Câmpie, judeţul Mureş, reiese că imobilul identificat cu nr. top x se află în proprietatea unor persoane fizice, cu destinaţia de casă de locuit.
Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, instanţa de fond a aplicat greşit disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât instanţa de judecată nu poate să dispună obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, având în vedere disp. art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
Comisia specială de retrocedare emite o decizie prin care face doar o propunere de acordare de măsuri compensatorii ce se trimite Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor care validează/invalidează propunerea.
Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă solicită exonerarea sau reducerea sumei pentru a se proteja bugetul de stat.
4. Apărările formulate
Intimata-reclamantă Parohia Reformată Ceuaşu de Câmpie a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamant, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Reclamanta Parohia Reformată Ceuaşu de Câmpie a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante Preliminar, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtă a fost declarat în termen, astfel că va respinge excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată prin întâmpinare.
În acest sens, instanţa de control reţine că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la 11.12.2023, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 27.12.2023, iar recursul a fost formulat la 20.12.2023, în termenul legal, astfel cum rezultă din borderoul de expediere - dosar.
Pe fondul căii de atac, analizându-se motivele de casare, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, se restituie în natură acele imobile preluate în mod abuziv cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2.
Dispoziţia legală sus-menţionată prevede astfel că se retrocedează bunurile imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate abuziv de statul român, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 şi se află în prezent în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice prevăzute expres în ordonanţă, la art. 2.
Intimata-reclamantă a solicitat Comisiei speciale de retrocedare acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din Ceuaşu de Câmpie nr. 132 (fost 150), judeţul Mureş, înscris iniţial în CF nr. x, nr. top x, transmis ulterior în CF nr. x - casă şi curte, 2315 m.p. la data preluării, în prezent 332 m.p.
Imobilul se găseşte în proprietatea unei persoane fizice, cu destinaţia de casă de locuit, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1979.
Prin decizia administrativă atacată a fost respinsă cererea de retrocedare, motivându-se lipsa dovezii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului.
Înalta Curte reţine faptul că anterior naţionalizării imobilului prin Decretul nr. 176/1948, în cuprinsul CF nr. x figura casă şi curte, proprietară Şcoala Reformată din Ceuaşu.
Înscrierea în Cartea funciară are efect constitutiv de drepturi, potrivit D-L nr. 115/1938 şi dovedeşte existenţa şi întinderea dreptului, precum şi cine este titularul dreptului respectiv.
În atare situaţie, intimata-reclamantă urma să produsă dovezi din care să rezulte că proprietarul tabular nu este o persoană distinctă de structura cultului religios care cere retrocedarea, ci dimpotrivă, este creată de aceasta, iar înscrierea Şcolii ca proprietar tabular ar fi fost menită să indice apartenenţa imobilului la patrimoniul Parohiei Reformate Ceuaşu de Câmpie.
Intimata-reclamantă nu a produs astfel de mijloace de probă directe, prin urmare, prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, bunul imobil a cărui retrocedare s-a cerut nu face parte din categoria celor prevăzute de ordonanţă.
Soluţia instanţei de recurs este în acord cu Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 21/13.11.2023, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 1160/21.12.2023, prin care s-a stabilit, în interpretarea disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 32-34 din D-L nr. 115/1978 că sintagma "imobile care au aparţinut cultelor religioase" are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale cultului religios, iar nu şi patrimoniul unor aşezăminte distincte, înscrise în Cartea funciară ca proprietari tabulari.
Aceeaşi decizie, în interpretarea disp. art. 4 alin. (2)-(5) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 32-34 din D-L nr. 115/1938 a stabilit că o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un aşezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectaţiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situaţia juridică pretinsă.
În cauza de faţă este incidentă şi Decizia ICCJ - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 12/2024, publicată în M. Of. partea I, nr. 678/15.07.2024, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a disp. art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în sensul că numai titularii cererilor de retrocedare ale căror imobile, ce fac obiectul ordonanţei de urgenţă, au fost înstrăinate legal după data de 22.12.1989 pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit art. 5 alin. (5) din acest act normativ.
Din actele dosarului reiese că imobilul se află în proprietatea unei persoane fizice din anul 1979, astfel că cererea de retrocedare este neîntemeiată şi din acest punct de vedere.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, urmează să se respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 132 din 16 octombrie 2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Reformată Ceuaşu de Câmpie.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.