Conflict negativ de competenţă. Acţiune în anularea actului juridic administrativ de retragere a avizului de securitate şi a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate. Natura juridică a litigiului
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței
Index alfabetic: Conflict negativ
- Acţiune în anulare act administrativ
- Autoritate publică centrală
- Competenţă materială
- Litigiu de contencios administrativ
C. proc. civ., art. 135 alin. (1), alin. (4)
H.G. nr. 585/2002
Legea nr. 182/2002, art. 9 lit. d)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1), alin. (3)
În cazul cererii prin care se solicită anularea unui act administrativ constând în retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, emisă de o autoritate publică centrală în calitate de autoritate desemnată de securitate potrivit Standardelor Naționale pentru protecția informațiilor clasificate în România, competenţa materială este determinată de criteriul rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis de conducătorul unei autorităţi publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2202 din 26 noiembrie 2024
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.07.2022, sub nr. x/3/2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații (S.R.I.), anularea actului juridic administrativ emis de S.R.I. în data de 03.05.2022 (necomunicat, aflat în posesia S.R.I.) de retragere a avizului de securitate nr. (...) din 19.04.2021 și a autorizației de acces cu nr. (...) din 19.04.2021 (ambele aflate în posesia S.R.I.) în baza cărora avea acces la informații clasificate; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic administrativ de retragere menționat - reîncadrarea pe postul deținut în cadrul S.R.I. (necomunicat, aflat în posesia S.R.I.); obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85 din Legea nr. 80/1995 și art. 76, art. 1 și art. 278 C. muncii, art. 453 C. proc. civ. și, în subsidiar, art. 76, art. 77, art. 278 C. muncii, art. 1326 C. civ., art. 211 și art. 216 din Legea nr. 62/2011 și art. 184 și art. 154 C. proc. civ., precum și în baza Legii nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002.
Prin sentința civilă nr. 7034 din 22 decembrie 2022, Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secțiile de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în data de 1 februarie 2023, sub nr. x/3/2022.
Prin sentinţa civilă nr. 845/2023 din 11 mai 2023, Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu și a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această soluție, instanţa, în urma interpretării dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, a considerat că retragerea avizului de securitate şi a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate nu reprezintă sancţiuni disciplinare aplicate cadrului militar, ci măsuri specifice de protecţie a informaţiilor clasificate (luate în scop de prevenire/împiedicare a divulgării acestor informaţii) reglementate de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.
Concluzionând că litigiul pendinte nu are ca obiect contestarea unor sancţiuni disciplinare aplicate reclamantului cadru militar, a reținut că nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 3511, 3512 şi 3514 din Legea nr. 80/1995 (care stabilesc competenţa instanţei de contencios administrativ).
Plecând de la considerentele deciziei RIL nr. 19/2021, pe care le-a redat, curtea de apel a reținut că, ori de câte ori litigiul priveşte raporturile de serviciu ale personalului militar şi nu există dispoziţii speciale referitoare la competenţa instanţelor de a soluţiona litigiul respectiv (cum sunt dispoziţiile speciale ale art. 3511, 3512 şi 3514 din Legea nr. 80/1995), competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.
S-a mai reținut că pentru a fi stabilită în mod corect competenţa materială a instanţei de judecată nu este suficientă calificarea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate ca fiind act administrativ, ci trebuie ţinut cont şi de faptul că între actul de acordare/retragere a autorizației de acces la informaţii clasificate şi raportul de serviciu al reclamantului cadru militar este o legătură indisolubilă.
Întrucât prezentul litigiu priveşte raportul de serviciu al reclamantului cadru militar, reţinând că actul de retragere contestat [retragerea avizului de securitate nr. (...) din 19.04.2021 și a autorizației de acces cu nr. (...) din 19.04.2021] a fost emis în virtutea existenţei raportului de serviciu al reclamantului cadru militar şi este indisolubil legat de acest raport de serviciu, Curtea, faţă de considerentele obligatorii ale Deciziei ÎCCJ RIL nr. 19/2021 şi de prevederile art. 382 lit. h) C. adm., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ și fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 4923 din 26 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepţia necompetenței materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea acestei sentinţe, instanța a reținut că obiectul acțiunii introductive îl reprezintă anularea actului juridic emis de pârâtul S.R.I. în data de 03.05.2022, respectiv a Ordinului de trecere în rezervă ca urmare a retragerii avizului de securitate nr. (...) din 19.04.2021 și a autorizației de acces cu nr. (...) din 19.04.2021, în baza cărora reclamantul avea acces la informații clasificate.
A evidențiat că Legea nr. 80/2015 privind statutul cadrelor militare, aplicabilă reclamantului în considerarea calității de cadru militar, nu conține prevederi speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigii precum cel pendinte.
Astfel, evocând dispozițiile art. 536 C. adm. și având în vedere că în prezentul litigiu se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, nu în calitate de angajator, ci în calitate de autoritate desemnată de securitate potrivit Standardelor Naționale pentru protecția informațiilor clasificate în România aprobate prin H.G. nr. 585/2002, iar retragerea autorizației de acces la informații clasificate este un act administrativ prevăzut de art. 9 lit. d) din Legea nr. 182/2002 ca o măsură de protecție a informațiilor clasificate, tribunalul a apreciat că instanța competentă este Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ și fiscal prin raportare la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă la data de 25 octombrie 2024.
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reține următoarele:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competenţă materială procesuală poartă asupra naturii obiectului cauzei, instanţele declinându-şi competenţa, ca urmare a calificării acestuia drept conflict de muncă sau litigiu din sfera contenciosului administrativ.
Pentru a dezlega natura pricinii, Înalta Curte reţine că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații (S.R.I.) anularea actului juridic administrativ emis de S.R.I. în data de 03.05.2022 (necomunicat, aflat în posesia S.R.I.) de retragere a avizului de securitate nr. (...) din 19.04.2021 și a autorizației de acces cu nr. (...) din 19.04.2021 (ambele aflate în posesia S.R.I.) în baza cărora avea acces la informații clasificate; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic administrativ de retragere menționat, respectiv reîncadrarea pe postul deținut în cadrul S.R.I. (necomunicat, aflat în posesia S.R.I.); obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, reclamantul a arătat că a deținut autorizații de acces la informații clasificate din anul 2006, de la absolvirea academiei militare potrivit diplomei de licență seria Y nr. 0000588, până în mai 2012 și din mai 2012 până la data de 3.05.2022, data emiterii deciziei/hotărârii de retragere a accesului la informații clasificate, act ce nu i-a fost comunicat, ceea ce a condus la trecerea sa în rezervă.
În ceea ce priveşte competenţa materială procesuală, Înalta Curte reţine că, prin natura sa, cererea reclamantului prin care acesta tinde la cercetarea legalităţii unor acte administrative individuale, respectiv retragerea avizului de securitate nr. (...) din 19.04.2021 și a autorizației de acces cu nr. (...) din 19.04.2021, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de actele contestate.
În cauză, nu este incidentă Decizia RIL nr. 19/2021, întrucât aceasta se referă la cauzele având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora. Or, în prezenta cauză, se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, nu în calitate de angajator, ci în calitate de autoritate desemnată de securitate potrivit Standardelor Naționale pentru protecția informațiilor clasificate în România aprobate prin H.G. nr. 585/2002, iar retragerea autorizației de acces la informații clasificate este un act administrativ prevăzut de art. 9 lit. d) din Legea nr. 182/2002 ca o măsură de protecție a informațiilor clasificate, fără a reprezenta o sancţiune de natură disciplinară sau contravenţională.
Pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cazul de faţă, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii căreia i se reproşează refuzul nejustificat de soluţionare a unor cereri ce vizează modificarea unui act administrativ normativ şi emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ [în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004] emis de conducătorul unei autorităţi publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material și teritorial să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Bucureşti).
În consecință, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, căreia i s-a trimis dosarul spre soluționare.