Conflict negativ de competenţă. Litigiu privind procedura lichidării societății în participaţiune dizolvate. Competenţă teritorială
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței
Index alfabetic: Conflict negativ
- Acţiune în numirea unui lichidator
- Contract de asociere în participaţiune
- Lichidarea societăţii
- Competenţă teritorială
- Norme de ordine privată
C. proc. civ., art. 107 alin. (1), art. 130 alin. (3), art. 135 alin. (1), (4)
C. civ., art. 1930, art. 1941 alin. (1), 1954
În analiza competenţei, instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, mai precis la obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.
În cazul unei acţiuni întemeiată pe dispoziţiile art. 1930 şi ale art. 1941-1954 C. civ., cu privire la procedura lichidării societăţii, competenţa de soluţionare a acţiunii este reglementată de norma generală de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ, care instituie un caz de competenţă de ordine privată.
Prin urmare, în condițiile în care litigiul nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, instanţa nu poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
I.C.C.J. Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2337 din 12 decembrie 2024
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la 05.09.2023, sub număr dosar x/267/2023, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta - C. S.R.L., în temeiul art. 1930, 1941-1954 C. civ., a solicitat instanței ca, prin încheierea ce se va pronunța, să se dispună:
- numirea în calitate de lichidator al societății în participație dizolvată ca urmare a încetării contractului de asociere în participațiune nr. TM473/21.11.2018, încheiat între asociații A. S.R.L. și C. S.R.L., a practicianului în insolvență D. IPURL cu sediul în București, str. (...), sector 1, și stabilirea remunerației lichidatorului conform ofertei financiare a acestuia;
- obligarea asociaților A. S.R.L. și C. S.R.L. la predarea către lichidator a bunurilor asociației în participațiune dizolvate, împreună cu documentele aferente cheltuielilor și veniturilor obținute pe perioada asocierii, respectiv obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 1942-1954 C. civ.;
- obligarea asociaților societății dizolvate la suportarea în mod solidar a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare stabilite în bilanțul de lichidare întocmit de lichidator.
Prin sentința civilă nr. 1152/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Novaci - Județul Gorj, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, dosarul fiind trimis spre competentă soluționare la Tribunalul Gorj.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că nu există o dispoziție specială care să stabilească în competența judecătoriei soluționarea cererii petentei, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. conform cărora, „tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”. Totodată, a reținut și incidența dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2014.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, Secția a II-a civilă, sub același nr. de dosar.
Prin sentința civilă nr. 44/2024 din 23.04.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă a fost formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., se tinde la soluționarea unei situații juridice ce vizează asocierea în participațiune, respectiv numirea unui lichidator al acesteia, și nu obținerea unei anumite conduite a pârâtei în vederea realizării unui drept.
Această concluzie rezultă și din finalitatea acestui demers, respectiv numirea unui lichidator al asocierii și nu al pârâtei.
A reținut că este evident faptul că o astfel de cerere este necesar a fi formulată în contradictoriu cu asociații contractului de asociere în participațiune, necesitatea rezultând din faptul că asocierea în participațiune este în fapt un contract prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde, fără a putea dobândi însă personalitate juridică și neconstituind față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților.
Or, în condițiile în care cererea este îndreptată în mod evident împotriva unei persoane fără personalitate juridică, chiar dacă este formulată de unul dintre asociați în contradictoriu cu celălalt asociat, competența teritorială este reglementată de dispozițiile art. 110 C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul în care o asemenea entitate are calitatea de pârât, la stabilirea competenței va fi avută în vedere fie regula generală prevăzută de art. 107 C. proc. civ., dacă membrii respectivei entităţi au încredinţat conducerea sau administrarea acesteia unei anumite persoane, în funcţie de domiciliul acelei persoane, ori la art. 112 C. proc. civ., interesând domiciliul oricăruia dintre membrii entităţii.
În cauză, analizând Contractul de asociere nr. TM 473/21.11.2018, a constatat că părțile au stabilit, fără echivoc, faptul că asocierea va fi condusă de Partenerul principal A. S.R.L., care are sediul în circumscripția Tribunalului Bihor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, Secția a II-a civilă, sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 146/LP/2024 din 02.10.2024, Tribunalul Bihor, Secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că litigiul se poartă între foştii parteneri din contractul de asociere în participaţiune nr. TM473/21.11.2018. Reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj (conform fişei ORC depuse la f. 6 dos. Jud. Novaci) în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., în vederea numirii unui lichidator al societăţii în participaţiune dizolvate, respectiv pentru obligarea asociaţilor la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.
S-a reținut că prezentul litigiu nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, cauza urmând regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta. Din punct de vedere al competenţei materiale, litigiul intră în competenţa reziduală de primă instanţă a tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Tribunalul Bihor a reţinut și că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 110 C. proc. civ. deoarece pârâta nu este o entitate fără personalitate juridică.
De asemenea, a reținut că clauza contractuală atributivă de competenţă stipulată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune nr. TM473/21.11.2018 putea fi invocată numai de către pârâta C. S.R.L. pe calea întâmpinării, având în vedere că reglementează o competenţă teritorială de ordine privată. Pârâta nu a înţeles să ridice excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, iar instanţele de judecată nu pot din oficiu să invoce această necompetenţă. Pe cale de consecinţă, prin neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, competenţa a rămas câştigată în favoarea Tribunalul Gorj, instanţă în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu între foştii parteneri din contractul de asociere în participaţiune nr. TM473/21.11.2018, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Gorj, solicitând, în temeiul prevederilor art. 1930 C. civ., respectiv 1941-1954 C. civ., numirea unui lichidator al societăţii în participaţiune dizolvate pentru a fi obligaţi asociaţii la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei dizolvate, împreună cu documentele încheiate pe perioada asocierii.
Prin urmare, stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.
Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1930 şi art. 1941-1954 C. civ., cu privire la procedura lichidării societăţii.
Art. 1941 alin. (1) C. civ. prevede că: „Lichidarea se face, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate sau prin convenţie ulterioară, de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. În caz de neînţelegere, lichidatorul este numit de instanţa judecătorească, la cererea oricăruia dintre asociaţi.”
În condițiile în care în analiza competenţei, instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum le-a înţeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reține că litigiul nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, în speţă fiind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”
Aşadar, Înalta Curte reţine că Tribunalul Gorj nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunii pendinte este reglementată de norma generală de drept comun, care instituie un caz de competenţă de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: „necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii”.
Or, în speţă, pârâta C. S.R.L. nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat, la termenul la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, în raport cu clauza atributivă de competență inserată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune.
De aceea, Tribunalul Gorj rămâne competent să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu.
În considerarea celor arătate, ţinând cont că pârâta are sediul în sat Siseşti, comuna Novaci, judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Gorj, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă.