Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 432 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Gorj.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că, la data de 28 noiembrie 2023, a fost înregistrată pe rolul instanţei contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.
În motivare, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că a achitat prejudiciul precum şi procentul de 20%. În ceea ce priveşte cauza de încetare a procesului penal a solicitat să se aibă în vedere modalitatea greşită în care instanţa de apel a omis să analizeze acest aspect.
Prin încheierea din 16 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., a fost admisă, în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. cu privire la decizia penală nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020. A fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei şi s-a fixat termen pentru soluţionarea fondului contestaţiei la data de 12.04.2024.
Examinând contestaţia în anulare pe fond, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 7 din data de 17 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, s-a constatat legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. si C., ca fiind Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021, publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (378 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor- Agenţia Naţională de Administrare Fiscal.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si E., la plata către partea civilă a sumei 448 678,45 RON, din care 133 975 RON reprezentând impozit pe profit şi 314 703,45 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L., conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si F., la plata către partea civilă a sumei de 219 321,36 RON, din care 65 489 RON reprezintă impozit pe profit şi 153 832,36 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. şi C., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 1137 674.58 RON, din care suma de 339 708 RON reprezintă impozit pe profit si suma de 795 966,58 RON reprezintă TVA, precum si la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
În baza art. art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 C. proc. pen.., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor până la concurenţa sumelor acordate părţii civile.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. şi persoanei juridice inculpate S.C. B. S.R.L. dispus prin ordonanţa din 04.03.2016 pusă în aplicare conform proceselor-verbale din 08.03.2016, până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, o copie a dispozitivului hotărârii s-a dispus să fie trimisă, la data rămânerii definitive, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 25 C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea mai multor înscrisuri, indicate în cuprinsul hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A., S.C. B. S.R.L., E., C. şi de partea civilă Statul Român prin ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.
Prin decizia penală nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.
În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de inculpaţii A., S.C. B. S.R.L., C. şi E., împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, între altele,
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.
S-a constatat recuperat prejudiciul principal în suma de 1.805.674,35 RON, precum şi prejudiciul accesoriu aferent.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa din 04.03.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi respectiv instituite prin sentinţa penală apelată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contraveneau deciziei.
Reţinând finalitatea şi natura juridică a contestaţiei în anulare, Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, a fost promovată contestaţia în anulare, întemeiată pe prevederilor art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen.
Observând textul art. 426 lit. b) C. proc. pen.., s-a arătat că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Conform art. 426 lit. d) C. proc. pen.., se poate formula contestaţie în anulare când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
Curtea a susţinut că nu pot fi primite motivele invocate de contestator, respectiv împrejurarea că a achitat întregul prejudiciu precum şi procentul de 20%, că, în ceea ce priveşte cauza de încetare a procesului penal, instanţa de apel a omis să analizeze acest aspect, că instanţa de apel în mod greşit în cadrul dezbaterilor a pus în vedere părţilor să pună concluzii în sensul de a preciza dacă art. 10 poate fi reţinut în cauză având în vedere modalitatea de achitare a prejudiciului, întrucât la acel moment nu era îndeplinită condiţia achitării procentului de majorare legală.
În acest sens, s-a arătat că, prin decizia penală contestată, respectiv decizia nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, s-au admis apelurile formulate de inculpaţii A., S.C. B. S.R.L., C. şi E., împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020 şi s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, în sensul că, în ceea ce îl priveşte pe contestatorul condamnat A., în baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, constatându-se recuperat prejudiciul principal in suma de 1.805.674,35 RON precum şi prejudiciul accesoriu aferent.
Astfel, inculpatul A., în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un nr. de 378 facturi fiscale, respectiv 130 facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L., 163 facturi fiscale emise de S.C. H. S.R.L., 66 facturi fiscale emise de S.C. I. S.R.L. - şi 19 facturi fiscale emise de S.C. J. S.R.L., fără ca aceste tranzacţii să fi avut la bază operaţiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit şi 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro.
Curtea a constatat că, în fapt, nu au existat elemente care să se circumscrie cazului de contestaţie prev. de art. 426 lit. d) C. proc. pen.., respectiv acela că instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, acesta fiind invocat formal de contestator.
Cu privire la celelalte împrejurări care ţin de soluţionarea fondului cauzei, şi care vizează cazul de contestaţie prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., respectiv că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, Curtea a reţinut că, potrivit deciziei nr. 67 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
În aceeaşi decizie, s-a precizat că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
În speţă, s-a constatat că împrejurările de fapt invocate în cadrul contestaţiei au fost analizate şi menţinute de instanţa de control judiciar în cadrul deciziei atacate.
Împotriva deciziei nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel contestatorul condamnat A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10.06.2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 3, cu termen la data de 23.10.2024, pentru când s-a dispus citarea contestatorului şi asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului.
Examinând apelul declarat de contestatorul condamnat A. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse vreunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 572 din 25.04.2024 prin care, în conformitate cu prevederile art. 432 C. proc. pen.., Curtea de Apel Craiova a procedat la soluţionarea pe fond a unei contestaţii în anulare formulate de aceeaşi parte împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, pe care a respins-o ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen.., pot fi atacate cu apel sentinţele, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 370 alin. (1) C. proc. pen.. prin sentinţe se înţelege acele hotărâri judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate în primă instanţă.
Raportat la aceste norme legale rezultă că împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de apel nu poate fi exercitată calea de atac ordinară a apelului, cu atât mai mult, împotriva unei hotărâri prin care instanţa de apel a soluţionat o cale de atac extraordinară.
Înalta Curte reţine că, în speţă, contestaţia în anulare a fost soluţionată, pe fond, de o instanţă de apel, printr-o decizie, hotărâre împotriva căreia legiuitorul nu a prevăzut o cale ordinară de atac.
Conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Din interpretarea acestor dispoziţii legale, se constată că doar hotărârile pronunţate în urma rejudecării procesului, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare, sunt supuse căilor de atac, situaţie care nu este incidentă în cauză, în ceea ce-l priveşte pe contestatorul condamnat A..
Pentru considerentele expuse, constatând că în speţă contestatorul condamnat A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., îl va respinge, ca inadmisibil.
În temeiul art. conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 180 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 23 octombrie 2024.