Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea/F din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), în baza art. 278 C. proc. pen.., a fost admisă cererea formulată de petenta A. şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 131/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016 în sensul că: se va citi "se anulează copia falsificată a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.", în loc de "se anulează contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.". S-a dispus ca îndreptarea să fie efectuată în ambele exemplare originale ale minutei şi sentinţei penale nr. 131/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
La 18.03.2024, a fost înregistrată, sub nr. x/2024, cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2016, în sensul menţionării în mod expres că se dispune anularea copiei falsificate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii nr. 132 din data de 19.01.2007 a B.N.P.A. B..
Petenta a arătat că a formulat cererea în vederea îndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina sa de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 31.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Aceasta a precizat că a avut calitatea de parte civilă în: a) dosarul penal nr. x/2012, soluţionat prin sentinţa penală nr. 74/F/22.04.2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, soluţie modificată prin decizia penală nr. 447/A/03.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la latura penală; b) din dosarul nr. x/2012 s-a format, prin disjungere, dosarul penal nr. x/2015 pentru judecarea inculpaţilor ce nu au folosit procedura abreviată; cauza nr. 1988/2/2015 s-a soluţionat prin sentinţa penală nr. 100/23.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 431/A/3.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind respinse apelurile); c) din dosarul nr. x/2015 s-a format, prin disjungere, dosarul penal nr. x/2016, soluţionat definitiv prin sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 de către Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la latura penală.
Petenta A. a menţionat că procedurile penale s-au finalizat prin recunoaşterea dreptului său de proprietate, aspect statuat cu putere de lucru judecat şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018, care a reţinut că partea civilă A. este şi a fost încă de la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii nr. 132 din 19.01.2007 a B., Secula-Dan Tătaru, proprietarul imobilului în discuţie, situat în municipiul Bucureşti.
Astfel, prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 pronunţată în dosarul x/2016, s-a statuat cu putere de lucru judecat că: "În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta (n.a. A.) rămâne proprietara imobilului respectiv.
Şi în acest caz, între respectarea dreptului de proprietate şi buna-credinţă a dobânditorului ulterior instanţa trebuie să protejeze dreptul de proprietate.
Deoarece dreptul de proprietate al apelantei (n.a. A.) nici nu a ieşit în mod valabil din patrimoniul acesteia putem spune că nici nu l-a pierdut vreodată."
Petenta a mai arătat că, în urma pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a adresat O.C.P.I. Bucureşti pentru rectificarea cărţii funciare în acord cu cele statuate prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018, dar a întâmpinat dificultăţi în finalizarea demersurilor sale, solicitându-i-se să prezinte o nouă hotărâre judecătorească, având ca obiect "rectificare carte funciară".
Drept urmare, a promovat cerere de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect "acţiune în constatare + rectificare carte funciară nr. x" pentru a reflecta situaţia reală a imobilului, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea fiind înregistrată sub nr. x/2021.
Lecturând decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (în cadrul dosarului nr. x/2021) a apreciat că este necesară parcurgerea unor demersuri suplimentare pentru îndreptarea erorilor materiale constatate prin decizia pronunţată de instanţa supremă, aspecte care sunt consemnate în încheierea din 31.05.2023, anexată cererii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
În probaţiune, petenta a depus încheierea din 31.05.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021.
Examinând cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de petenta A., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Potrivit art. 278 C. proc. pen.., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. (...) Despre îndreptarea efectuată, organul judiciar după caz, întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se menţiune şi la sfârşitul actului corectat.
Instituţia îndreptării erorii materiale şi-a găsit aplicare în practica judiciară în scopul remedierii acelor greşeli materiale care s-au strecurat în dispozitiv/hotărâre cu prilejul redactării ei.
S-a constatat că prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2016, la pagina 312 (respectiv fila x verso dosar nr. x/2016), s-au reţinut următoarele: Susţinerea apelantei în sensul că din considerentele instanţei de fond nu rezultă dacă este vorba de contractul original ori de copia falsificată de inculpaţi sunt corecte, însă nu poate duce la desfiinţarea parţială a sentinţei fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială a instanţei de fond care a uitat să menţioneze că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului autentificat sub nr. x din 19.01.2007 a BNPA "B." - aşa cum s-a anulat şi în celelalte situaţii similare (a se vedea, de exemplu, fapta descrisă la pct. 11 din starea de fapt).
Nu este vorba de o eroare de judecată, instanţa de fond nu a fost învestită şi nu a analizat operaţiunea dobândirii dreptului de proprietate de către apelanta A. (şi nici nu avea de ce), astfel că referirea la faptul că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului este îndreptabil prin procedura erorii materiale.
În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta rămâne proprietara imobilului respectiv.
Aşadar, fiind vorba de o eroare materială evidentă, în baza art. 278 C. proc. pen.., a fost admisă cererea formulată de petenta A. şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 131/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016 în sensul că se va citi "se anulează copia falsificată a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B." în loc de "se anulează contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.".
Împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), a declarat apel D..
Prin memoriul depus la dosar, apelantul D. a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului şi, pe fond, admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Referitor la solicitarea privind repunerea în termenul de declarare a apelului, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) C. proc. pen.., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. Sub acest aspect, apelantul a învederat că nu i-a fost comunicată încheierea apelată şi nici nu a fost citat în cauză. Prima oară când a aflat de încheierea apelată a fost la 09 septembrie 2024, când a avut loc judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii de suspendare din dosarul nr. x/2021 pronuntată la 15 februarie 2024, iar apărătorul acesteia, în cadrul administrării probei cu înscrisuri, a depus, în copie, încheierea apelată.
S-a învederat că apelul a fost declarat în termen de 10 zile de la data luării la cunostinţă (09 septembrie 2024) de existenţa încheierii apelate, fiind formulat la 19 septembrie 2024, apreciindu-se, astfel, că este îndeplinită prima condiţie de admisibilitate.
Cu privire la condiţia cauzei întârzierii declarării apelului în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, apelantul a arătat că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că nu i-a fost comunicată hotărârea, astfel cum se poate observa din actele dosarului nr. x/2024
Faţă de cele expuse, s-a solicitat să se constate că sunt îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate a declarării apelului peste termen, motiv pentru se impune repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva încheierii penale/F pronunţată din 04 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2024.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că, astfel cum rezultă din actele dosarului în care a fost pronunţată încheierea apelată, pentru petenta A. a răspuns apărătorul ales, avocat E., consemnându-se că procedură de citare este legal îndeplinită.
În considerarea dispoziţiilor art. 278 alin. (2) C. proc. pen.., în vederea îndreptării erorii, părţile pot fi chemate spre a da lămuriri, însă Curtea de Apel Bucureşti nu a citat toate părţile care au luat parte la judecata în fond şi apel a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, alegând, în mod imparţial, să o citeze doar pe petenta A., deşi obiectul cererii îl privea şi pe apelant, producând efecte diametral opuse faţă de starea de fapt şi de drept reţinută în cele două faze de judecată ale dosarului mai sus menţionat, motiv pentru care s-a apreciat că se impune admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Raportat la obiectul cererii privind îndreptarea erorii materiale, precum şi faţă de natura juridică a acestei proceduri, apelantul a învederat că prin cererea formulată de petenta A. se tinde la soluţionarea în fond a cauzei. Or, prin utilizarea acestui mijloc procesual nu se poate ajunge la modificarea dispoziţiilor hotărârii definitive care au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind vorba de o eroare materială câtă vreme sentinţa penală nr. 100/2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă prin neapelare, iar sentinţa penală nr. 74/2015, pronunţată în dosarul penal nr. x/2012, a rămas definitivă tot prin neapelare.
Spre deosebire de erorile de judecată, erorile materiale sunt simple omisiuni sau greşeli strecurate cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale, astfel că ele pot fi îndreptate de instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească, însă în prezenta cauză nu ne aflăm în prezenta unei simple omisiuni.
În situaţia în care în hotărârea judecătorească există erori de judecată, nu simple greşeli minore, strecurate cu ocazia redactării hotărârii, partea nemulţumită de raţionamentul instanţei de judecată cuprins în considerente sau de soluţia pronunţată, trebuie să urmeze căile de atac deschise de lege.
Dimpotrivă, în situaţia în care hotărârea este afectată de o mică eroare, de redactare, ce nu afectează însă spiritul hotărârii judecătoreşti şi soluţia pronunţată, partea ce sesizează o astfel de eroare se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea, în vederea îndreptării erorii materiale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. si art. 6 paragraful 1 C.E.D.O., apelantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru asigurarea achitabilităţii procedurii, prin citarea legală a tuturor părţilor ce au legătura cu săvârşirea infracţiunii pentru care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale.
La momentul dezbaterilor, apărătorul ales al apelantului D. a precizat că nu poate fi vorba de o repunere în termenul de apel, având în vedere dispoziţiile art. 410 alin. (3) şi art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., întrucât calea de atac a fost declarată în termen de 10 zile de la momentul luării la cunoştinţă de încheierea atacată, iar partea justifică un interes în cauză. S-a învederat că partea nu a beneficiat de apărare calificată în cauză, neavând cunoştinţă de existenţa acesteia întrucât nu a fost citată.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că se impune admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru următoarele motive:
Preliminar, referitor la termenul privind declararea prezentei căi de atac, instanţa reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 408 C. proc. pen.., "(1) sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor."
Art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., prevede că poate declara apel orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare, iar potrivit art. 410 alin. (3) C. proc. pen.., pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile şi curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea.
Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în care a fost pronunţată încheierea apelată, s-a procedat doar la citarea petentei A., care a fost reprezentată de apărător ales la termenul din 04 aprilie 2024 şi i-a fost comunicată acesteia încheierea prin care s-a soluţionat cererea privind îndreptarea erorii materiale.
Drept urmare, în condiţiile în care petentul D. nu a fost citat în cauză şi nu i s-a comunicat încheierea/F din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), acesta neavând, astfel, cunoştinţă de existenţa cererii privind îndreptarea unei erori materiale formulată de petenta A., Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
În continuare, instanţa constată că apelantul D. justifică un interes în soluţionarea cererii privind îndreptarea unei erori materiale formulată de petenta A., cele dispuse prin încheierea apelată producând efecte şi cu privire la apelant.
Referitor la interesul apelantului D., sunt avute în vedere următoarele considerente ale deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016:
"Apelanta A. nu este parte vătămată în prezenta cauză ca urmare a comiterii împotriva sa, în mod direct, a infracţiunii de înşelăciune - parte vătămată în acest caz fiind D., cumpărătorul imobilului - apelanta fiind afectată numai de comiterea infracţiunilor de fals (falsificarea actelor de identitate), prezentare sub identitate falsă, participaţie improprie la fals intelectual (inducerea în eroare a notarului public cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07.03.2008 încheiat la BNP "F.").
Ca atare, restabilirea situaţiei anterioare în cazul apelantei A. constă în anularea documentelor falsificate în care s-au folosit în mod ilicit datele sale personale, lucru care s-a şi realizat.
Restabilirea situaţiei anterioare în cazul apelantei nu trebuie confundată cu restituirea bunului în natură.
Dreptul de proprietate al apelantei nu este şi nu poate fi afectat iar referirea sentinţei în sensul anulării "contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii cu nr. 132 din 19.01.2007 a BNPA "B." " respectiv a contractului prin care A. a devenit proprietară, este înţeleasă de către instanţa de apel numai în sensul anulării exemplarului falsificat de inculpaţi după acest contract.
Susţinerea apelantei în sensul că din considerentele instanţei de fond nu rezultă dacă este vorba de contractul original ori de copia falsificată de inculpaţi sunt corectă însă nu poate duce la desfiinţarea parţială a sentinţei fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială a instanţei de fond care a uitat să menţioneze că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului autentificat sub nr. x din 19.01.2007 a BNPA "B., - aşa cum s-a anulat şi în celelalte situaţii similare (a se vedea, de exemplu, fapta descrisă la pct. 11 din starea de fapt)
Nu este vorba de o eroare de judecată, instanţa de fond nu a fost investită şi nu a analizat operaţiunea dobândirii dreptului de proprietate de către apelanta A. (şi nici nu avea de ce), astfel că referirea la faptul că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului este îndreptabil prin procedura erorii materiale.
În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta rămâne proprietara imobilului respectiv.
Şi în acest caz, între respectarea dreptului de proprietate şi buna-credinţă a dobânditorului ulterior instanţa trebuie să protejeze dreptul de proprietate."
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca la soluţionarea cererii privind îndreptarea erorii materiale formulată de petenta A. să se procedeze şi la citarea lui D., în vederea respectării, în privinţa acestuia din urmă, atât a dreptului la un proces echitabil din perspectiva dreptului la apărare, cât şi a dublului grad de jurisdicţie care impune o verificare de către instanţa de control judiciar a legalităţii şi temeiniciei unei soluţii pronunţate de prima instanţă.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite apelul formulat de apelantul D. împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), va desfiinţa încheierea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de apelantul D. împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024).
Desfiinţează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2024.