Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din data de 31 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus următoarele:
În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1), art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Suceava sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 emis la data de 24.11.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, inculpatul A. a condus pe drumurile publice, DN2E pe raza localităţii Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică depăşind limita legală (2,32 la mie la ora 01:35 şi respectiv 2,20 la mie la ora 02:35).
Curtea de Apel Suceava, la termenul de judecată din data de 06.03.2024, a admis cererea de judecare în baza procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, ca urmare a declaraţiei autentice depuse de inculpat, prin care acesta a menţionat că recunoaşte în totalitate fapta, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în procedura simplificată, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse.
În urma analizării probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut că la data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:36, organele de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Rădăuţi au fost îndreptate să intervină, urmare a sesizării prin apelarea numărului de urgenţă 112, cu privire la un accident de circulaţie produs pe raza localităţii Vicovu de Jos, jud. Suceava; deplasându-se la locul indicat au identificat autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, care se afla în şanţul din partea stângă a direcţiei de deplasare, respectiv dinspre comuna Putna spre comuna Vicovu de Jos, şi au constatat că din accident a rezultat avarierea autoturismului şi distrugerea unui indicator rutier.
Prima instanţă a mai reţinut şi că, la sosirea lucrătorilor de poliţie, conducătorul auto fusese preluat de o ambulanţă, însă după examinarea medicală, acesta a refuzat să fie transportat la spital, însă, deoarece emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie în aerul expirat de 0,99 mg./l alcool pur, motiv pentru care a fost condus la Spitalul municipal Rădăuţi, unde, cu acordul său, la interval de o oră i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În urma analizei acestora s-a stabilit că la ora 01:35, inculpatul A. avea în sânge o concentraţie alcoolică de 2,32 gr.‰, iar la ora 02:35 o alcoolemie de 2,20 gr. ‰ (conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1197/06.07.2023 eliberat de SML Suceava).
Curtea a reţinut că săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, dovada testării cu aparatul etilotest, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, declaraţie de consimţământ, procesul-verbal de păstrare a probelor biologice, buletin de analiză toxicologică nr. x, adresa nr. x/16.10.2023 emisă de Unitatea militară 0572 Bucureşti, declaraţia martorului C., înscrisuri, declaraţiile inculpatului A., toate coroborate cu declaraţia autentică a inculpatului din data de 16.02.2024.
Ca urmare a situaţiei de fapt astfel reţinută, Curtea a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localităţii Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală (2,32 gr. la mie la ora 01:35 şi respectiv 2,20 gr. la mie la ora 02:35), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., faptul că inculpatul a solicitat judecata în procedură simplificată, beneficiind de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
În ceea ce priveşte circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, Curtea a reţinut faptul că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice în condiţiile în care a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie foarte mare de până la 2,32 gr.‰, alcool în sânge, împrejurare de natură a cauza inculpatului dificultăţi în manevrarea, în condiţii de siguranţă, a autoturismului pe care îl conducea, producând astfel un accident de circulaţie din care a rezultat avarierea autoturismului şi distrugerea unui indicator rutier.
Privitor la împrejurările săvârşirii faptei, Curtea a reţinut că inculpatul a condus pe o distanţă relativ mică, la o oră la care traficul este redus.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a avut în vedere faptul că în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare şi a recunoscut comiterea faptei, demonstrând astfel că înţelege consecinţele faptei sale şi le regretă, existând posibilităţi de îndreptare a conduitei sale. De asemenea, din actele dosarului a rezultat faptul că acesta este căsătorit, are studii superioare, are vârsta de 50 de ani, are ocupaţia de avocat şi nu are antecedente penale.
În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, Curtea a apreciat că în cauză se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea de 1 an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, această pedeapsă fiind o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, fiind suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al sancţiunii, respectiv pentru îndreptarea şi resocializarea viitoare a inculpatului.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, Curtea a considerat că faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în condiţiile art. 83 din C. pen., având în vedere că inculpatul este infractor primar, iar prin aplicarea acestor dispoziţii legale acesta va fi atenţionat asupra conduitei sale viitoare şi asupra gravităţii comiterii unor fapte de acelaşi gen. Curtea a apreciat că prin respectarea de către inculpat, timp de 2 ani pe perioada termenului de supraveghere, a obligaţiilor ce vor fi impuse de către instanţă, există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.
*****
Împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin apelul declarat parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 91 şi următoarele din C. pen.
S-a menţionat că sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Suceava este netemeinică, întrucât soluţia de amânare a aplicării pedepsei la care s-a oprit instanţa este nejustificat de blândă în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, care a condus un autoturism pe un drum public cu trafic deloc de neglijat, având în sânge o îmbibaţie alcoolică foarte ridicată, de 2,32 gr.‰, alcool în sânge, reflexele fotomotor şi de acomodare diminuate şi care a produs un accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismului şi distrugerea unui indicator rutier.
Parchetul a criticat faptul că prima instanţă a dat o prea mare valenţă circumstanţelor personale ale inculpatului în detrimentul celor prevăzute de art. 74 din C. pen. şi, în opinia sa, împotriva inculpatului trebuia pronunţată o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii, iar mai apoi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen. faţă de circumstanţele persoanel ale acestuia. S-a arătat că argumentele reţinute de prima instanţă pentru soluţia de amânare a aplicării pedepsei, respectiv atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei, faptul că inculpatul este căsătorit, are studii superioare, are 50 de ani, ocupaţia de avocat şi nu are antecedente penale, nu justifică în mod singular blândeţea pedepsei. S-a precizat că lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate, recunoaşterea faptei este o conduită ce a dus la judecarea cauzei în baza procedurii simplificate şi la reducerea pedepsei cu 1/3, iar calitatea de avocat nu este de natură să conducă la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea şi amânarea aplicării acesteia este îndestulătoare faţă de ansamblul celorlalte aspecte şi nu atrage per se anumite privilegii în raport cu ceilalţi cetăţeni.
A mai arătat parchetul că valorile sociale protejate prin norma prevăzută în art. 336 din C. pen., respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, sunt cu atât mai importante cu cât protejează întreaga colectivitate şi nu doar o singură persoană, iar obligaţiile pentru protejarea celorlalţi participanţi la trafic, unite cu valorile alcoolemiei, imprimă faptei o gravitate sporită.
De asemenea, parchetul a opinat că faptele de conducere sub influenţa alcoolului constituie un pericol direct şi imediat la adresa sănătăţii şi integrităţii corporale atât a persoanei care se angajează într-o asemenea activitate ilicită, cât şi a celorlalţi participanţi la trafic, iar de multe ori consumul de băuturi alcoolice a dus la declanşarea unor accidente rutiere grave ce au avut ca urmare vătămarea sau uciderea unor persoane.
S-a învederat că, dacă valoarea alcoolemiei inculpatului ar fi intrat în sfera sancţiunilor contravenţionale, acesta ar fi trebuit să plătească amenda contravenţională aplicată drept sancţiune principală, iar drept sancţiune complementară ar fi avut suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de timp şi, privită din această perspectivă, soluţia primei instanţe, pentru o faptă penală, este mai blândă decât soluţia la care s-ar fi ajuns pentru o faptă din sfera ilicitului contravenţional.
Prin memoriu depus la dosar, inculpatul A. a solicitat respingerea apelului declarat de parchet, considerând soluţia primei instanţe ca legală şi temeinică şi arătând că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată constituie doar un accident, doearece timp de 30 de ani de când are permis de conducere a comis doar câteva abateri contravenţionale minore, exemplificate în cazierul rutier aflat la dosar. A menţionat că prin natura meseriei cunoaşte şi conştientizează gradul de pericol social al faptei comise, cunoaşte consecinţele, nu obişnuieşte să consume băuturi alcoolice şi mai ales să conducă autovehicule sub influenţa acestora, a avut o viaţă sportivă, calculată şi nu îşi explică conduita sa.
Inculpatul a mai arătat că a avut un comportament bun în familie şi societate, s-a bucurat de aprecierea colegilor pe plan profesional, iar în perioada 2009-2013 a făcut parte din Consiliul Baroului Suceava, fiind angrenat şi în diverse programe de pregătire profesională. A solicitat ca instanţa de apel să aibă în vedere criteriile stabilite de art. 74 din C. pen., faptul că a avut o poziţie procesuală sinceră, a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii şi este la primul conflict cu legea penală.
Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2024, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
*****
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat este nefondat în raport de considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe constă în "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge."
Se observă că prima instanţă, printr-o justă evaluare şi interpretare a probelor administrate, potrivit art. 103 din C. proc. pen., în mod corect a stabilit că inculpatul, în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localităţii Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, rezultatul buletinului de analiză toxicologică indicând 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 01:35, prima testare şi respectiv 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 02:35, cea de-a doua testare.
Starea de fapt materializată de prima instanţă a rezultat din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, dovada testării cu aparatul etilotest, proces-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, buletin de analiză toxicologică nr. x, declaraţia martorului C. şi declaraţiile inculpatului A. .
Înalta Curte constată că probatoriul confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecăţii există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracţiune de legea penală şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat, instanţa de control judiciar însuşindu-şi în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunea dedusă judecăţii. De altfel, inculpatul însuşi a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriul parchetului, solicitând aplicarea procedurii simplificate şi însuşindu-şi toate probele administrate în cauză.
Înalta Curte mai reţine că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt, nici încadrarea juridică dată faptei, neexistând aspecte de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu aceste elemente. Mai mult, inculpatul a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.
Prin urmare, analiza criticilor şi cererilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava va avea ca punct de plecare faptul că vinovăţia inculpatului a fost stabilită cu caracter de certitudine sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 02.07.2023, în jurul orelor 00:30, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv DN 2E pe raza localităţii Vicovu de Jos, jud. Suceava, autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, rezultatul buletinului de analiză toxicologică indicând 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 01:35, prima testare şi respectiv 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge la ora 02:35, cea de-a doua testare.
Se constată că prima instanţă a stabilit în sarcina inculpatului pedepsa de 1 an şi 6 luni închisoarea şi a dispus amânarea aplicării acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a sentinţei, însoţită de obligaţiile şi măsurile de supraveghere prevăzute de lege.
Prin apelul declarat, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 91 şi următoarele din C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanţă nu se impune a fi modificată, ea reflectând gradul de pericol social concret al faptei inculpatului şi fiind suficientă pentru a preîntâmpina reiterarea unor fapte similare de către inculpat.
În cadrul analizei, Înalta Curte subliniază că pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.
Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul său reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea făptuitorului, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă. Aşadar, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, care rămâne totuşi în centrul procesului de individualizare, dar şi cu periculozitatea infractorului şi cu şansele de reeducare pe care o prezintă.
În concret, Înalta Curte constată că infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este sancţionată de legiuitor cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, iar ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. limitele speciale de pedeapsă cu închisoarea devin de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni. Or, prima instanţă i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special.
Înalta Curte reţine că atât categoria pedepsei principale - închisoarea, cât şi durata acesteia - un an şi şase luni, dar şi soluţia amânării aplicării acesteia sunt justificate nu doar de circumstanţele personale ale inculpatului, cum se susţine în motivele de apel, ci şi de circumstanţele concrete ale săvârşirii infracţiunii.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa de un an şi şase luni închisoare a fost just individualizată în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., prima instanţă dând valenţă tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 lit. a) - g) din C. pen. la alegerea pedepsei alternative, precum şi la stabilirea duratei acesteia.
În continuare, analizând condiţiile amânării aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt pe deplin incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 83 din C. pen. "(1) Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor."
Înalta Curte nu apreciază ca fiind întemeiat motivul de apel al parchetului, care a susţinut că, faţă de criteriile de individualizare menţionate la art. 74 alin. (1) din C. pen. şi circumstanţele comiterii faptei, prin raportare la gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului - 2,32 gr. ‰ alcool pur în sânge prima probă şi 2,20 gr. ‰ alcool pur în sânge cea de-a doua probă - se impunea condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Aceasta deoarece, în ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că sunt îndeplinite toate condiţiile art. 83 din C. pen.
Astfel, pedeapsa stabilită nu este mai mare de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, se desprinde întemeiat concluzia că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
În legătură cu această condiţie se observă că inculpatul are 50 de ani, nu prezintă antecedente penale şi a colaborat cu organele judiciare imediat după comiterea faptei, apoi şi-a asumat comiterea acesteia, după care a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere pe tot parcursul urmăririi penale şi al judecării cauzei.
Din înscrisurile în circumstanţiere depuse rezultă că inculpatul este o persoană foarte bine integrată social şi familial, cei care îl cunosc caracterizându-l ca fiind o persoană serioasă, conştiincioasă, muncitoare, cu preocupări în sensul pregătirii şi perfecţionării profesionale, dând dovadă de corectitudine, răbdare, punctualitate şi de capacitatea de a acţiona în condiţii de stres.
La dosarul cauzei a fost depus şi un istoric al sancţiunilor contravenţionale aplicate inculpatului pentru perioada de dinaintea săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, respectiv 04.08.2018-04.08.2023 din care se observă că acesta are câteva sancţiuni contravenţionale pentru nefolosirea centurii de siguranţă, a căştii şi pentru depăşirea vitezei cu limite între 21-50 km/h.
Având în vedere şi conduita inculpatului care şi-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei, se poate reţine că acesta a înţeles pe deplin consecinţele acţiunii sale, fapta comisă putând fi apreciată, în raport de datele cauzei, ca fiind un incident izolat în conduita sa.
În altă ordine de idei, instanţa de apel reţine că înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea criteriilor generale de individualizare şi realizarea scopului sancţiunii penale. Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia hotărârii este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei, precum şi persoana inculpatului, aspecte ce se identifică şi în sentinţa penală apelată în prezenta cauză.
În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este nefondat.
La examinarea cauzei din oficiu în apel nu s-au constatat aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare de către instanţă.
În consecinţă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 31.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Cheltuieli judiciare ocazionate de prezenta cale de atac rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.