Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 12 august 2024, Curtea de apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, l-a condamnat pe inculpatul A., în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor la data de 9.12.2023 în dauna persoanei vătămate B..
Instanţa de fond a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 205 alin. (1), (3) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate la data de 9.12.2023 în dauna persoanei vătămate B..
Instanţa de fond a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.
În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni şi 3 (trei) ani închisoare aplicate în prezenta cauză şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., instanţa a aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.
În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada privării de libertate de la 10.12.2023-zi.
În temeiul art. 399 C. proc. pen., a menţinut măsurii arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul art. 112 lit. b) C. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea cuţitului cu mâner de lemn cu un model reprezentând cap de taur cu o lamă de 20 cm ambalat în plicul nr. 4 şi sigilat cu autocolantul cu inscripţia POLIŢIA ROMÂNĂ, acesta urmând a fi conservat şi păstrat la dosarul cauzei, fiind un corp delict.
În temeiul art. 112 alin. (3) C. pen. raportat la art. 112 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul A. suma de 30.000 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului marca C. cu numărul de şasiu x folosit la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
A dispus restituirea autoturismului marca C. cu numărul de şasiu x către numitul A. la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 2502 C. proc. pen. a extins măsura asiguratorie instituită prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 714/P/2023 din data de 15.12.2023 şi cu privire la suma de 30.000 euro în vederea confiscării speciale.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1628,35 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 628,35 RON aferentă urmăririi penale şi suma de 1000 RON aferentă procedurii de cameră preliminară şi judecăţii (în care sunt incluse şi cheltuielile aferente procedurilor din dosarele asociate).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.03.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. şi pentru infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 09.12.2023, în jurul orei 19:40 inculpatul A. a comis acte de agresiune asupra persoanei vătămate B., prin lovire repetată cu un cuţit cu lama cu lungimea de aproximativ 20 cm şi prin determinarea căderii acesteia, fapte în urma cărora persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol. S-a considerat că fapta întruneşte elementele de tipicitate ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
Totodată, prin actul de sesizare s-a reţinut şi că, la data de 09.12.2023 inculpatul A., a lipsi de libertate persoana vătămată B., după agresiunea comisă asupra acesteia, persoana vătămată fiind împinsă de inculpatul înarmat cu un cuţit şi un cutter în interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x şi fiind transportată cu acesta, timp de 2-3 ore, pe drumuri de pe raza judeţelor Mureş şi Alba, până la ora 22:40, fapta fiind de natură a pune în pericol viaţa persoanei vătămate, care a nu a avut posibilitatea de a beneficia în acest timp de îngrijiri medicale pentru leziunile corporale grave suferite ca urmare a faptelor anterioare ale inculpatului. S-a considerat că fapta întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen.
În susţinerea situaţiei de fapt prezentată anterior au fost indicate următoarele mijloace de probă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş: procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 10.12.2023 de IPJ Alba - Poliţia Municipiului Blaj, însoţit de planşa fotografică; procesul-verbal de vizualizare imagini întocmit la data de 10.12.2023 de IPJ Alba - Poliţia Municipiului Blaj, însoţit de suport optic (DVD)]; înregistrările audio-video efectuate cu dispozitivul "Bodycam", aflate pe suportul optic (DVD) purtând nr. 248420, însoţit de procesul-verbal întocmit la data de 10.12.2023 de IPJ Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale; înregistrările audio-video efectuate cu dispozitivul "Bodycam", aflate pe suportul optic (DVD) purtând nr. 275979, însoţit de procesul-verbal întocmit la data de 10.12.2023 de IPJ Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale; procesul-verbal întocmit la data de 10.12.2023 de IPJ Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale, privind discuţia cu persoana vătămată B., însoţit de suport optic (CD); declaraţiile persoanei vătămate B.; declaraţiile inculpatului A.; declaraţia martorului D.; declaraţia martorului E.; declaraţia martorului F.; raportul de expertiză medico-legală nr. x/13.12.2023 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş privind pe inculpatul A.; raportul de expertiză medico-legală nr. x/13.12.2023 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş privind pe persoana vătămată B.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 400/07.02.2024 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş privind pe inculpatul A.; fişa de constatări preliminare nr. 114/10.12.2023 privind pe persoana vătămată B., întocmită de IML Târgu Mureş; fişa de constatări preliminare nr. 113/10.12.2023 privind pe inculpatul A., întocmită de IML Târgu Mureş.
Prin rezoluţia judecătorului de cameră preliminară, în baza art. 344 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către inculpat a unei copii de pe rechizitoriul întocmit în cauză şi i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi a efectuării urmăririi penale (dovada de comunicare - dosar). S-a emis adresă către părţile civile B. (dovada de comunicare - dosar) şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş (dovada de comunicare dosar) prin care li s-a adus la cunoştinţă obiectul procedurii de cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării oricăror acte de organele de urmărire penală. La împlinirea termenului de 20 de zile acordat în cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost invocate cereri şi excepţii privind legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi nici nu se impun a fi invocate din oficiu.
Prin încheierea penală nr. 15/CP/17.05.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2024, definitivă prin necontestare, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în ce priveşte dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în care s-a emis Rechizitoriul din data de 28.03.2024 privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., fapte comise la data de 09.12.2023 asupra persoanei vătămate B.. S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A.
Pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 13.06.2024, ulterior citirii actului se sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului art. 374 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind judecata în procedura simplificată, respectiv soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri. La acelaşi termen, inculpatul A. a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi solicită ca judecata să aibă loc în formula abreviată a recunoaşterii vinovăţiei. Constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 375 alin. (1) raportat la art. 349 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a admis cererea, astfel că judecarea prezentei cauze a avut loc în procedura specială a recunoaşterii vinovăţiei. Judecarea dosar a avut loc în şedinţă publică, iar în cauză, cu excepţia înscrisurilor depuse în circumstanţiere şi a referatului de evaluare, nu au mai fost administrate probe noi şi nici readministrate probele din cursul urmăririi penale. La termenul din data de 9.08.2024, socotindu-se lămurită în legătură cu chestiunile de fapt şi de drept, instanţa a reţinut cauza în pronunţare, fiind stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţarea hotărârii la data de 12.08.2024, punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi a procurorului urmând a avea loc prin mijlocirea grefei instanţei.
La acelaşi termen s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, formându-se dosarul asociat x/2024
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, ansamblului probator administrat, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul A. şi persoana vătămată B. s-au cunoscut pe reţeaua de socializare G. în luna februarie 2023 şi au avut o relaţie amoroasă, locuind însă separat. Inculpatul locuia în localitatea Iernut, jud. Mureş, iar persoana vătămată în Blaj, jud. Alba. Această relaţie a durat până în luna septembrie 2023, când cei doi nu s-au mai întâlnit.
În data de 09.12.2023, prin intermediul aplicaţie H., inculpatul a contactat-o pe persoana vătămată, încercând să reia relaţia, solicitându-i totodată să se întâlnească "5 minute" în parc, pentru a-i da o "amintire" (a se vedea capturile de ecran după conversaţiile purtate în data de 9.12.2023, depuse la dosar de depuse la dosarul cauzei, în data de 27.12.2023, de martorul D.-fratele persoanei vătămate, conform procesului-verbal întocmit cu acea ocazie (fila nr. x).
După cum rezultă din planşele fotografice în care sunt redate imagini provenind de la sistemul de supraveghere video a spaţiilor publice aparţinând localităţii Blaj, persoana vătămată, conducând autoturismul marca I. având numărul de înmatriculare x, parchează pe locurile special amenajate din parcarea din parcul de lângă primărie, la ora 16:05. Inculpatul A. pleacă din Târgu Mureş cu autoturismul marca C., având numărul de înmatriculare x şi ajunge în acelaşi loc la ora 16:07. Persoana vătămată s-a dat jos din autoturismul său şi a urcat pe autoturismul inculpatului pe scaunul din dreapta faţă. La solicitarea inculpatului, persoana vătămată l-a însoţit până la o benzinărie J. unde a alimentat cu benzină, timp în care B. a rămas în maşină.
Conform declaraţiei persoanei vătămate luată la data de 10.12.2023 la secţia ATI din cadrul Spitalului Judeţean Mureş (declaraţie dată în condiţiile art. 60 C. proc. pen., consemnată în procesul-verbal de la filele x d.u.p. şi filmată - CD-ul aflându-se la fila x d.u.p.) întrucât inculpatul dorea să "povestească" cu persoana vătămată, s-au plimbat cu maşina până în Micăsaşa. Apoi persoana vătămată l-a rugat să o ducă până în Alba Iulia pentru că trebuie să îşi cumpere o pereche de încălţăminte pentru lucru ("După aceea (inculpatul) a zis "Haide să ne plimbăm un pic." Ne-am plimbat până la Micăsaşa. Şi am zis "Hai, te rog, dacă tot vrei să ne plimbăm să mergem până în Alba, că trebuie să îmi cumpăr o pereche de papuci pentru serviciu" - înregistrare minutele 02:51-03:07). Inculpatul a condus autoturismul la ieşirea din localitatea Blaj, până în Cenade, unde a oprit la o parcare situată pe partea opusă a sensului de mers. Acest refugiu/parcare a fost identificat de organele de poliţie ca fiind situat în vecinătatea drumului naţional 14B, la km 32 + 600 m, pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba. (proces-verbal de cercetare la faţa locului filele x d.u.p.) Aici inculpatul şi persoana vătămată au stat o perioadă de aproximativ două ore.
Conform aceleiaşi depoziţii luată pe patul de spital, discuţia dintre cei doi a avut loc într-un mod liniştit şi civilizat. (La întrebarea organului de poliţie dacă discuţia a avut loc într-un mod paşnic, persoana vătămată susţine că "Da. Niciodată nu a zbierat la mine, Niciodată nu m-a jignit. Tot timpul vorbea cu mulţumesc frumos sau îşi cerea scuze de fiecare dată. Mi-a spus că are o perioadă mai grea că are mult de studiu. (…) minutul 04:39-05:06 din înregistrare). Persoana vătămată l-a rugat pe inculpat să o ducă la o farmacie să cumpere medicamente pentru tatăl ei:
"Vorbeam cu el, l-am rugat că se închide la farmacie să mergem să-i cumpăr medicamente lui taică-meu şi pur şi simplu nu conştientiza ce-i spun eu." (înregistrarea de la fila x d.u.p. - minutul 05:45-05:52)
La un moment dat, inculpatul a coborât din maşină şi a mers la portbagaj pentru a căuta ceva. Conform propriilor susţineri, persoana vătămată s-a dat jos din maşină cu intenţia de a merge spre Blaj, întrucât nu era departe iar la orele 20:00 se închidea farmacia din supermarket-ul K.. Inculpatul a mers după ea şi a convins-o să urce din nou în maşină că o va duce el. În maşină, A. a scos cuţitul din geacă din buzunarul de la piept şi a lovit-o cu cuţitul pe B. (minutul 08:12 din înregistrare). Inculpatul i-a spus că o omoară şi apoi se va sinucide. ("Te omor!" "De ce?" "Prima dată tre’ sa te omor pe tine ca apoi să mă omor pe mine" - minutul 08:40-08:50) Persoana vătămată a parat cu mâna stângă prima lovitură şi a reuşit să iasă din maşină. A urmat o luptă în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul. B. a reuşit să iasă din maşină şi să strige la maşinile care treceau pe drum, însă nu a fost observată. Inculpatul i-a pus piedică persoanei vătămate care a căzut şi a aplicat şi o lovitură în spate. Persoana vătămată şi-a pierdut conştienţa, iar inculpatul a urcat-o în autoturism.
Conform raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 5363/A/437 din 13.12.2023 întocmit de IML Târgu-Mureş, în urma agresiunii comise asupra sa de inculpatul A., persoana vătămată B. a suferit următoarele leziuni traumatice: plăgi înjunghiate - tăiate multiple (8) de gambă dreaptă, toracal anterior şi posterior respectiv abdominal, unele penetrante în cavitatea toracică cu pneumotorace bilateral, altele în cavitatea abdominală cu leziune transfixiantă de cec, ileon, mezocolon sigmoid şi penetrantă în mezorect, care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp tăietor - înţepător (posibil cuţit) în cadrul unei heteroagresiuni; plăgi multiple degete II, III, IV şi V mâna stângă cu leziuni nervoase (nerv digital deget II, III şi V), leziune parţială TFP deget III şi V, respectiv leziune parţială bandeletă extensoare deget III, care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de lovire de corp tăietor - înţepător (posibil cuţit) prin autoapărare în cadrul unei heteroagresiuni; echimoză genunchi drept care s-a putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de lovire de suprafaţă dură, posibil în condiţiile unei căderi de la acelaşi nivel.
Conform instanţei de fond, concluziile medico-legale şi leziunile constatate confirmă susţinerile persoanei vătămate cu privire la modul de comitere a agresiunii de către inculpat, zonele vizate de acesta, obiectul folosit, căderea persoanei vătămate şi încercările acesteia de a se apăra prinzând lama cuţitului. Actul medico-legal a arătat că leziunile traumatice au pus în primejdie direct şi imediat viaţa persoanei vătămate şi au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale.
După ce a agresat şi a urcat persoana vătămată în autovehicul, inculpatul a condus timp de peste două ore autoturismul pe drumurile publice, iniţial pe raza judeţului Alba, trecând şi prin Blaj, iar ulterior pe raza judeţului Mureş, prin Târnăveni şi înspre zona Luduş - Iernut, judeţul Mureş, având-o pe scaunul din dreapta faţă pe persoana vătămată, care, grav rănită şi sângerând, a solicitat inculpatului să o ducă la un spital. Pe parcurs, inculpatul a oprit în unele locuri din zona Iernut - Luduş, judeţul Mureş, coborând din maşină lângă un tomberon metalic, respectiv lângă un pod peste râul Mureş, după care a urcat din nou la volan şi şi-a continuat deplasarea pe drumurile publice, ignorând permanent solicitările persoanei vătămate de a face ceva pentru a-i salva viaţa.
Ulterior orei 22:00, inculpatul a oprit autovehiculul între localităţile Cuci şi Iernut, jud. Mureş, pe un drum lateral drumului european E60, în apropiere de calea ferată. În jurul orei 22:40, un echipaj de poliţie din cadrul secţiei nr. 12 Poliţie Rurală Luduş, format din agenţii E. şi F., care trecea pe drumul european, a observat autoturismul în care se aflau inculpatul şi persoana vătămată, oprit pe drumul lateral. Lucrătorilor de poliţie li s-a părut suspectă prezenţa vehiculului în acel loc, întrucât era vorba despre un drum cu destinaţie agricolă, unde nu staţionează maşini, şi au oprit pentru a-1 verifica. Conform depoziţiei martorului F., în momentul în care organele de poliţie au oprit maşina, autoturismul C. a încercat să dea cu spatele pe o distanţă foarte scurtă, motiv pentru care poliţiştii au pornit girofarul şi au oprit maşina în spatele C.. Organele de poliţie au coborât din maşină, moment în care persoana de sex feminin de pe scaunul din dreapta a deschis portiera şi a început să strige "Ajutor, vrea să mă omoare." Martorul F. a observat pe maşină la nivelul stâlpului şi al portierei din dreapta urme de culoare brun-roşcată. Martorul a trecut pe partea stângă a autovehiculului C. şi a somat inculpatul, fără a scoate arma din toc. Inculpatul s-a supus somării şi încătuşării. Declaraţia martorului F. se coroborează, cu privire la aceste aspecte, cu depoziţia martorului E., celălalt poliţist prezent la faţa locului şi cu înregistrările surprinse de Body-cam respectiv procesul-verbal întocmit cu această ocazie . Organele de poliţie au apelat numărul de urgenţă 112, iar persoana vătămată a fost dusă la spital şi supusă intervenţiei chirurgicale.
În ceea ce priveşte modul de derulare a evenimentelor, instanţa de fond a considerat că depoziţia persoanei vătămate B. din 10.12.2023 (dată pe patul de spital de la secţia ATI şi înregistrată conform CD-ul aflat la fila x d.u.p.) - declaraţie luată în condiţiile art. 60 C. proc. pen. întrucât nu se cunoştea dacă aceasta va supravieţui după operaţie), redă cel mai fidel faptele. În cadrul acestei depoziţii, persoana vătămată B. redă starea de tulburare în care se afla inculpatul şi intenţiile sale suicidale:
"Vorbeam cu el, l-am rugat că se închide la farmacie să mergem să-i cumpăr medicamente lui taică-meu şi pur şi simplu nu conştientiza ce-i spun eu." (înregistrarea de la fila x d.u.p. - minutul 05:45-05:52) La întrebarea expresă a organului de poliţie dacă în ziua incidentului l-a simţit pe inculpat diferit de întâlnirile anterioare, ca şi comportament, persoana vătămată a relatat "Da. Vorbeam cu el şi nu mă asculta. Adică tot timpul întreba "Mă iubeşti?"" (minutele 20:14-20:20). B. precizează că, după ce a înjunghiat-o cu cuţitul, inculpatul i-ar fi spus "prima dată tre’ să te omor pe tine ca după aia să mă omor pe mine" (minutul 08:47). În cursul perindărilor pe drum persoana vătămată îl ruga să o ducă la spital, iar inculpatul i-a spus:
"Te duc, dar prima dată trebuie să mor eu. Şi a scos un cutter. A vrut să-şi taie venele." (minutul 13:34-13:40) Persoana vătămată menţionează că l-a întrebat pe inculpat, după ce a fost înjunghiată:
"Totuşi, de ce ai făcut chestia asta?", iar inculpatul i-a replicat "Am probleme. Eu sunt un gunoi.. nu mai reprezint nimic.. şi la serviciu şi de sănătate…" (minutele 13:46-14:00). Cu privire la oprirea din zona benzinăriei J., din localitatea Iernut, persoana vătămată l-a întrebat pe inculpat ce are de gând să facă, iar acesta i-a spus că "Te tai şi te arunc" (minutul 11:54). În intervalul de două ore cât s-au plimbat pe străzi, inculpatul a fost sunat de mama lui, care l-a întrebat de ce este agitat. Persoana vătămată a menţionat "Atunci mi s-a făcut frică. Iniţial am crezut că porneşte maşina şi se bagă în ceva şi murim" (minutul 21.23-21:40). În ceea ce priveşte intenţiile inculpatului la oprirea în parcarea din zona căii ferate, unde au fost identificaţi de organele de poliţie, conform persoanei vătămate, inculpatul i-ar fi spus:
"Eu o să mă arunc la tren şi după aceea te duc la spital." la care persoana vătămată i-a replicat:
"Cum să mă duci la spital dacă te arunci la tren?" (minutul 15:38-15:46).
Persoana vătămată a fost întrebată în mod expres dacă au mai fost episoade violente ale inculpatului faţă de aceasta, iar B. a replicat "Fizic niciodată. Dacă de regulă ridicam tonul, pentru că eu de regulă sunt un pic aşa mai rea de gură, adică ridic tonul mai tare, zicea:
"Te rog frumos B., cere-ţi scuze. Eşti o doamnă, nu-ţi permiţi să vorbeşti aşa. Eu nu sunt angajaţii tăi. Vorbeşte frumos şi încet."" (minutul 19:03-19:30)
La întrebarea organului de poliţie cu privire la motivul pentru care inculpatul a recurs la acest gest, persoana vătămată a replicat:
"Nu ştiu. Chiar are probleme de sănătate. (…)" (minutul 19:47). Inculpatul i-ar fi povestit la modul general că "Nu mai poate dormi nopţile. Are spasme." (minutul 19:55-20:05).
Conform instanţei de fond, ulterior, în prezenţa apărătorului ales, persoana vătămată şi-a schimbat depoziţia la data de 12.03.2024, prezentând o altă versiune a evenimentelor, care contrazice pe de o parte depoziţia anterioară şi pe de altă parte, pare puţin probabilă, având în vedere împrejurările obiective în sensul că, după agresiunea din vecinătatea drumului naţional 14B, la km 32 + 600 m, pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba inculpatul nu a mai prezentat nici un comportament violent faţă de persoana vătămată, deşi a fost sub controlul lui timp de mai bine de două ore, iar persoana vătămată era rănită şi vulnerabilă. De asemenea, un aspect care nu trebuie neglijat este că portierele autoturismului marca C. erau descuiate, astfel încât persoana vătămată a fost prima care a deschis portiera când s-au apropiat organele de poliţie. Instanţa de fond notează şi conduita inculpatului la momentul opririi de către organele de poliţie (vizibilă pe înregistrările body-cam) de supunere şi recunoaştere imediată a faptei.
Instanţa de fond a reţinut şi că în depoziţia din data de 12.03.2024 persoana vătămată susţine că, după oprirea la J., în loc să pornească spre Blaj, de unde plecase, inculpatul a virat brusc în sens opus şi au plecat în direcţia Sibiu, Micăsaşa. L-a rugat să îi spună unde merg, întrucât Blajul este în direcţia opusă, iar inculpatul i-a spus că "mergem să ne plimbăm şi să povestim". Conform persoanei vătămate "Inculpatul conducea cu viteză mare, se tot uita în oglinda retrovizoare şi mi-a spus: Sunt frumos? Vreau să fiu frumos pentru tine." Persoana vătămată i-ar fi spus să se uite la drum şi să lase oglinda. În momentul în care a înjunghiat-o aceasta susţine că inculpatul i-ar fi spus "o să mori ca un câine" A mai precizat că în momentul în care se lupta cu inculpatul în afara maşinii şi a scăpat lama cuţitului din mână, inculpatul s-a lovit şi el cu cuţitul în zona gâtului de vreo două ori, spunându-i să nu se mai plângă atâta, că şi el este rănit din cauza ei că şi pe el în doare.
În timpul plimbării cu maşina, în aceeaşi declaraţie din 12.03.2024, persoana vătămată notează că "Inculpatul îmi spunea "Încerci să mă derutezi, taci din gură, de ce nu mori o dată, trebuie să scap de tine cu orice preţ." Inculpatul ar mai fi spus "pe mine nu mă poate prinde poliţia, sunt mai inteligent decât ei." B. a mai susţinut în aceeaşi declaraţie că inculpatul o întreba unde este cheia de la maşina ei personală şi i-a cerut să o dea, însă ea i-a spus că nu este la ea întrebându-l ce vrea să facă cu cheia. Inculpatul i-ar fi replicat "nu e treaba ta, trebuie să mori odată". A băgat mâna inclusiv în buzunarul stâng al paltonului ei căutând cheia. În continuarea declaraţiei din 12.03.2024 persoana vătămată insistă că inculpatul i-ar fi spus "chiar nu ai de gând să mori odată?", "trebuie să scap de tine cu orice preţ", "eu nu pot fi prins". Cu privire la întâmplările de la parcarea din apropiere de calea ferată, unde au fost găsiţi de organele de poliţie, B. arată că inculpatul i-ar fi răspuns la întrebarea ce vor face acolo cu "o să vezi imediat, mai sunt 15 minute şi vine trenul" "trebuie să scap de tine, eu nu pot fi prins, eu nu pot face puşcărie, sunt mai inteligent ca ei". Se juca cu un cutter. Persoana vătămară susţine că l-a întrebat ce vrea să facă, iar inculpatul i-ar fi răspuns "o să te arunc la tren, o să mă arunc la tren, după care o să te duc la spital."
Instanţa de fond a constatat că depoziţia persoanei vătămate din data de 12.03.2024, dată în prezenţa apărătorului ales, contrazice depoziţia dată a doua zi după incident şi abundă de detalii care nu au fost menţionate anterior sau sunt complet diferite de cele din depoziţia anterioară deşi privesc acelaşi aspect al derulării evenimentelor, motiv pentru care nu se va ţine seama de ea la pronunţarea hotărârii.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond, se bazează pe coroborarea aspectelor din declaraţia persoanei vătămate din data de 10.12.2023 cu documentele medico-legale, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, înregistrările video aflate la dosarul cauzei şi depoziţiile martorilor F. şi E..
Conform instanţei de fond, depoziţia inculpatului A. se axează pe problemele sale medicale de natură psihică şi pe faptul că nu era conştient de ce se întâmplă "parcă trăiam un vis în acel moment". Cu privire la derularea evenimentelor, versiunea acestuia concordă cu depoziţia persoanei vătămate din data de 10.12.2023. Inculpatul a subliniat intenţia sa de a se sinucide în cursul derulării evenimentelor, fie prin aruncarea de pe pod, fie în faţa trenului.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. în data de 09.12.2023, în jurul orei 19:40 a comis acte de agresiune asupra persoanei vătămate B., prin lovire repetată cu un cuţit cu lama cu lungimea de aproximativ 20 cm şi prin determinarea căderii acesteia, fapte în urma cărora persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol întruneşte elementele de tipicitate ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 09.12.2023, a lipsit-o de libertate pe persoana vătămată B., după agresiunea comisă asupra acesteia, persoana vătămată fiind împinsă de inculpatul înarmat cu un cuţit şi un cutter în interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x şi fiind transportată cu acesta, timp de 2-3 ore, pe drumuri de pe raza judeţelor Mureş şi Alba, până la ora 22:40, fapta fiind de natură a pune în pericol viaţa persoanei vătămate, care a nu a avut posibilitatea de a beneficia în acest timp de îngrijiri medicale pentru leziunile corporale grave suferite ca urmare a faptelor anterioare ale inculpatului întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen.
Conform considerentelor instanţei de fond, starea de fapt reţinută de instanţa de judecată corespunde cu cea din actul de sesizare, menţionată la rubrica în drept şi recunoscută de inculpat. Instanţa de fond arată că rechizitoriul nu este o probă în sensul art. 97 C. proc. pen., ci este actul de sesizare al instanţei. Aprecierile procurorului din cuprinsul actului de sesizare sunt supuse controlului instanţei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. În consecinţă, rechizitoriul, prin sine însuşi, nu poate fundamenta o soluţie de angajare a răspunderii penale.
În ceea ce priveşte limitele recunoaşterii învinuirii, instanţa a reamintit că acestea sunt legate de aspectele de fapt cu relevanţă din punct de vedere a tipicităţii faptei (inclusiv circumstanţele agravante/atenuante) sau a formei de vinovăţie de săvârşire a acesteia. Cu alte cuvinte, nu orice consemnare sau apreciere a organului de urmărire penală din cuprinsul rechizitoriului şi sau orice citare din cuprinsul depoziţiilor persoanelor audiate este supusă recunoaşterii sau are relevanţă sub aspectul admiterii solicitării de judecare conform procedurii simplificate. Mai clar, dacă procurorul citează în cuprinsul rechizitoriului depoziţii de martori sau părţi din dosar iar aspectele nu sunt reţinute ca şi elemente ale tipicităţii faptei sau circumstanţe atenuante/agravante, aceste elemente pot fi cenzurate de către instanţa de judecată chiar în condiţiile judecării conform procedurii simplificate, în baza propriei interpretări a materialului probator.
La termenul din data de 24.07.2024 persoana vătămată B., prin apărător ales, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen.
S-a susţinut faptul că inculpatul a urmărit să curme viaţa victimei, pregătind scenarii pentru care şi-a pregătit atât cuţitul, cât şi antigelul, dar şi programul după care circulau trenurile în locurile alese de acesta şi care nu erau adresate lui pentru a se sinucide, atât timp cât niciodată nu a recurs la aşa ceva.
Apărătorul ales al persoanei vătămate a mai învederat că, în realizarea hotărârii infracţionale, aceea de a-i curma viaţa persoanei vătămate, inculpatul a lăsat-o fără asistenţă medicală timp de 3 ore, privind-o satisfăcut şi sperând să moară şi doar faptul că au fost găsiţi de cei doi agenţi a făcut ca finalitatea dorită de inculpat să nu se întâmple. S-a subliniat şi numărul şi intensitatea loviturilor, care constituie, în opinia apărătorului, acte de cruzime.
Instanţa de fond a constatat că o cerere similară de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost formulată de apărătorul ales al persoanei vătămate şi în cursul urmăririi penale, fiind respinsă de procuror prin Ordonanţa nr. 714/P/2023 din data de 28.12.2023
Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin eliminarea agravantei prevăzute la art. 205 alin. (3) lit. c) C. pen., anume punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei. Procurorul a considerat că forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta în forma agravantă menţionată este intenţia depăşită, iar inculpatul a dorit să suprime viaţa victimei, motiv pentru care s-a reţinut infracţiunea de omor. S-a menţionat că infracţiunea de omor şi lipsirea de libertate prin punerea în pericol a sănătăţii sau viaţa victimei sunt incompatibile.
Analizând solicitările de schimbare a încadrării juridice a faptei prin prisma materialului probator administrat, instanţa de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate şi au fost respinse, cu consecinţa menţinerii încadrării juridice din actul de sesizare.
- cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativa la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativa la infracţiunea de la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen.
Din actele dosarului nu rezultă existenţa unor acte de pregătire efectuate de inculpat în vederea săvârşirii infracţiunii, care a avut un caracter spontan. De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 400/A1/Psihiatrie 13 din 7.02.2023 întocmit de IML Târgu Mureş, inculpatul prezintă "personalitate cu trăsături accentuate de tip Cluster B. Tulburare anxios depresivă pe fond situaţional." Instanţa de fond menţionează că persoanele având trăsături accentuate de tip Cluster B sunt caracterizate printr-un mod de gândire şi acţiune dominat de dramă, hipersensibilitate şi instabilitate. Totodată, instanţa de fond reţine că din modul în care s-a conturat situaţia de fapt prin coroborarea probelor rezultă că inculpatul a reacţionat impulsiv pe fondul discuţiei avute cu persoana vătămată în maşină. De altfel, arată instanţa de fond, cuţitul este un obiect casnic comun, iar prezenţa lui într-un autoturism nu este una neobişnuită. Inculpatul susţine că deţinea acel obiect tăietor-înţepător întrucât avea intenţii suicidale, ceea ce corespunde cu constatările comisiei medico-legale de specialitate psihiatrie şi cu depoziţia persoanei vătămate din data de 10.12.2023 conform căreia chiar şi în cursul derulării evenimentelor inculpatul a încercat să îşi taie venele cu un cutter. (minutul 13:34-13:40)
În ceea ce priveşte săvârşirea faptei prin cruzimi, instanţa de fond a reţinut că aceasta presupune săvârşirea faptei printr-o manieră de natură a produce victimei suferinţe suplimentare faţă de cele inerente săvârşirii infracţiunii de omor. Or, în cazul de faţă, arată instanţa de fond, la aprecierea incidenţei acestui element agravant trebuie să se ţină seama de modul de derulare al evenimentelor. Plăgile constatate pe corpul persoanei vătămate, deşi în număr mare, au fost produse în cadrul unei altercaţii. Conform Raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 5362/A1/436/13.12.2023 întocmit de IML Târgu Mureş, inculpatul A. prezintă la rândul său plăgi înţepate şi plagă tăiată interocervicală dreaptă care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de acţionare directă cu un corp tăietor-înţepător (cuţit) posibil în cadrul unei autoagresiuni, precum şi plagă tăiată şi excoriaţii la nivelul degetului V şi IV mâna dreaptă care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de lovire de corp tăietor-înţepător. Prin urmare, conform instanţei de fond, există un dubiu că inculpatul ar fi intenţionat să producă victimei suferinţe suplimentare, faţă de cele inerente intenţiei de a suprima viaţa acesteia. În ceea ce priveşte aspectele învederate de avocatul persoanei vătămate, că aceasta a fost plimbată pe străzi deşi era rănită, ele au fost valorificate prin reţinerea formei agravate a infracţiunii de lipsire de libertate - art. 205 alin. (1) alin. (3) lit. a), c) C. pen.
În ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de lipsire de libertate în varianta agravantă - prevăzută de art. 205 alin. (1),(3) lit. a), c) C. pen. în concurs cu tentativa la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., criticată de reprezentantul Ministerului Public, instanţa a constatat următoarele:
Sub aspect temporal, infracţiunea de lipsire de libertate s-a săvârşit după consumarea tentativei la infracţiunea de omor. După aplicarea loviturilor din parcarea aflată pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba, inculpatul nu a mai agresat persoana vătămată, însă nu a dus-o la spital şi nici nu a lăsat-o să părăsească autoturismul, pe care l-a condus pe străzile din judeţele Mureş şi Alba. În declaraţia sa din data de 10.12.2023, persoana vătămată a relatat despre starea psihică confuză a inculpatului şi despre afirmaţiile sale, că doreşte să comită un suicid. Aceleaşi aspecte sunt relatate şi de inculpat în cadrul declaraţiilor sale. Prin urmare, plimbându-se cu maşina în care se afla şi victima pe bancheta din dreapta faţă, inculpatul nu a intenţionat, după consumarea tentativei de omor, să suprime viaţa victimei - deci să continue săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prin omisiune, însă, procedând în acest mod, a pus în pericol viaţa victimei, aspecte care determină reţinerea variantei agravate a infracţiunii de lipsire de libertate.
Instanţa de fond a reţinut dovedită vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile care au format obiectul acuzării. Totodată instanţa de fond a reţinut şi că, funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Exemplaritatea produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care acesta este supus, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriilor lor comportări viitoare şi a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei determinat de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit. La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Instanţa de fond a reţinut că infracţiunea incriminată de art. 32 C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. Aplicând prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin diminuarea cu o treime a limitelor de pedeapsă, limitele speciale în care poate fi individualizată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de tentativă de omor sunt cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 6 ani şi 8 luni.
În ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a), c) C. pen., instanţa de fond a reţinut că se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. Aplicând prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin diminuarea cu o treime a limitelor de pedeapsă, limitele speciale în care poate fi individualizată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru această infracţiune sunt cuprinse între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni.
Tentativa la infracţiunea de omor, prin modul şi circumstanţele de săvârşire, prezintă o gravitate orientată spre mediu, aspect pe care instanţa de fond îl reflectă în cuantumul pedepsei stabilite. Instanţa a luat în considerare deopotrivă modul de comitere a infracţiunii cât şi problemele de sănătate mintală preexistente ale inculpatului, exacerbate de evenimentele premergătoare săvârşirii faptei.
Instanţa de fond a ţinut seama de aspectele consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, cu privire la conduita anterioară a inculpatului, fosta soţie precizând că "în cei 11 ani de relaţie inculpatul nu a manifestat niciodată un comportament violent, nici măcar când era nervos, fiind mai degrabă pasiv şi indiferent". Instanţa de fond a luat în considerare şi precizările făcute de persoana vătămată în cadrul declaraţiei înregistrate audio-video din 10.12.2023, când persoana vătămată a fost întrebată dacă au mai fost episoade violente ale inculpatului faţă de aceasta, iar B. a replicat "Fizic niciodată. Dacă de regulă ridicam tonul, pentru că eu de regulă sunt un pic aşa mai rea de gură adică ridic tonul mai tare zicea:
"Te rog frumos B., cere-ţi scuze. Eşti o doamnă, nu-ţi permiţi să vorbeşti aşa. Eu nu sunt angajaţii tăi. Vorbeşte frumos şi încet."" (minutul 19:03-19:30).
Instanţa de fond a apreciat ca relevante caracterizările depuse la dosarul cauzei aflate în volumul de "date confidenţiale", ca şi faptul că din fişa de cazier judiciar a inculpatului A. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale . Luând în considerare cele ce preced, instanţa de fond a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor şi o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
Pe lângă fiecare dintre pedepsele principale a aplicat pedepse complementare şi accesorii. Săvârşirea unei infracţiuni de o atare gravitate, îndreptată contra vieţii şi contra libertăţii persoanei atrage nedemnitatea de a fi ales în autorităţile publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Totodată, ţinând seama de modul de săvârşire a infracţiunii, s-a interzis inculpatului să deţină, să poarte sau să folosească orice categorie de arme, precum şi să comunice cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori să se apropie de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri. Pentru aceste motive, i-a aplicat inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.
În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni şi 3 (trei) ani aplicate în cauză şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.
Măsurile preventive
Prin ordonanţa din data 10.12.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş în cauză s-a dispus reţinerea inculpatului A. pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10.12.2023, ora 09:15, până la data de 11.12.2023, ora 09:15 . Prin încheierea nr. 32/10.12.2023, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 08.01.2024 inclusiv. Prin încheierea penală nr. 35/DL/29.12.2023, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 07.02.2024, inclusiv. Prin încheierea penală nr. 4/DL/31.01.2024, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 08.03.2024, inclusiv. Prin încheierea penală nr. 10/CC din data de 05.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Tg. Mureş, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.03.2024 până la data de 7.04.2024. Măsura preventivă a fost menţinută în cursul procedurii de cameră preliminară prin încheierile din data de 1.04.2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2024.1, din data de 25.04.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.2 şi din data de 20.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.3. În cursul judecăţii, prin încheierea din data de 13.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2024, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi s-a admis cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Încheierea a fost desfiinţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin decizia penală nr. 471/18.06.2024, menţinându-se măsura arestării preventive. În temeiul art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada privării de libertate de la 10.12.2023-zi.
Instanţa de fond, pronunţând o condamnare, într-un cuantum peste mediu, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi prezenţa la judecată a inculpatului, în temeiul art. 399 C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prelevarea de probe biologice
Instanţa de fond a reţinut că prelevarea de mostre biologice poate fi dispusă doar de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, iar măsura de prelevare reprezintă un procedeu tehnic de prelevate a probelor biologice prin metode noninvazive, respectiv recoltarea celulelor epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, iar în situaţiile în care nu se poate realiza această modalitate, prin recoltarea unor celule epiteliale din regiunea feţei, în vederea introducerii profilelor genetice pentru constituirea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Instanţa a avut în vedere faptul că măsura nu are caracter imperativ, dispunerea unei astfel de măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei, întrucât dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, atribuie, pentru infracţiunile enumerate în Anexa legii, caracter facultativ prelevării de probe biologice. Inculpatul A. a săvârşit infracţiunile de tentativă de omor şi lipsire de libertate. Pentru identificarea mai facilă a inculpatului în cazul unei eventuale recidive la ieşirea din detenţie, instanţa de fond a stabilit că, raportat la periculozitatea faptei săvârşite, s-a apreciat că se impune prelevarea de mostre biologice, astfel că, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Măsuri de siguranţă
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat în temeiul art. 112 lit. b) C. pen. luarea măsurii de siguranţă a confiscării cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor şi în temeiul art. 112 alin. (3) C. pen. rap. la art. 112 lit. b) C. pen. confiscarea prin echivalent a autoturismului marca C. având numărul de înmatriculare x în limita sumei de 30.000 euro.
Instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte cuţitul cu mâner de lemn cu un model reprezentând cap de taur cu o lamă de 20 cm ambalat în plicul nr. 4 şi sigilat cu autocolantul cu inscripţia POLIŢIA ROMÂNĂ, că, potrivit art. 197 C. proc. pen., cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii de către inculpatul A. şi care poartă urmele biologice de sânge ale victimei este un corp delict şi, în această calitate, este supus confiscării de la inculpat în temeiul art. 112 lit. b) C. pen., urmând a fi conservat şi păstrat la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte autoturismul marca C. având numărul de înmatriculare x, instanţa de fond a reţinut că autoturismul marca C. având numărul de înmatriculare x a fost folosit la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, servind efectiv la realizarea laturii obiective a infracţiunii incriminate de art. 205 C. pen., astfel cum a fost concepută rezoluţia infracţională.
Conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.05.2023 încheiate între S.C. L. S.R.L. şi numitul A., depuse de apărătorul ales al inculpatului, autoturismul marca C. cu numărul de şasiu x aparţine tatălui inculpatului. Bunul este înregistrat la Biroul Taxe şi Impozite Locale a Oraşului Iernut pe numele părinţilor inculpatului, aceştia achitându-şi obligaţiile fiscale. Conform extraselor depuse de apărătorul ales al inculpatului la termenul din data de 9.08.2017, mama inculpatului, M., a accesat un credit în data de 23.05.2023 cu privire la suma de 50.000 RON şi iar părinţii inculpatului au efectuat un schimb valutar, echivalentul sumei de 40.000 RON. O altă sumă de 40.000 RON a fost încasată la data de 17.05.2023 în cont de tatăl inculpatului ca urmare a încheierii unui contract de vânzare - cumpărare cu numitul N.. Preţul de achiziţie au autoturismului este suma de 32.880 euro, astfel că, rezultând că părinţii inculpatului realizează venituri proprii, probele administrate demonstrează că părinţii inculpatului aveau la momentul încheierii contractului resursele financiare pentru achiziţionarea automobilului marca C..
Având în vedere că mijlocul de transport nu este al inculpatului, instanţa de fond a examinat condiţia prevăzută de art. 112 lit. b) C. pen., respectiv dacă persoana căreia îi aparţine bunul a cunoscut scopul folosirii acestuia. În această privinţă, din probele administrate, conform aprecierii instanţei de fond, nu se desprinde concluzia că părinţii inculpatului au avut vreo legătură cu comiterea infracţiunii sau că au cunoscut scopul în care a fost folosit bunul. Or, această cunoaştere a scopului folosirii nu poate fi prezumată, trebuind a fi dovedită în concret. Având în vedere art. 112 C. pen., autoturismul, deşi a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, nu poate fi confiscat, întrucât proprietarul nu a cunoscut scopul folosirii. Instanţa de fond a stabilit ca incident art. 112 alin. (3) C. pen., care obligă la confiscarea echivalentului în bani al bunului, cu aplicarea art. 112 alin. (2) C. pen.. Faţă de cele ce preced, instanţa de fond a dispus confiscarea sumei de 30.000 euro, de la inculpatul A., contravaloarea autoturismului marca C. cu numărul de şasiu x, ţinând cont şi de gradul de uzură. S-a dispus restituirea autoturismului marca C. cu numărul de şasiu x către numitul A. la soluţionarea definitivă a cauzei.
Măsuri asiguratorii
Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 714/P/2023 din data de 15.12.2023 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii constând în instituirea unor sechestre asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A. până la concurenţa sumei de 500.000 euro, echivalent în RON, conform cursului oficial de schimb publicat de Banca Naţională a României. Sechestrul a fost instituit în vederea reparării pagubei. Măsura asiguratorie a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei prin încheierea din data de 14.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2024.
Având în vedere dispoziţia de confiscare a sumei de 30.000 euro, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus extinderea măsurii asiguratorii instituită prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 714/P/2023 din data de 15.12.2023 şi cu privire la suma de 30.000 euro în vederea confiscării speciale.
Cheltuieli judiciare
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat, prin sentinţa instanţei de fond, la plata sumei de 1628,35 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 628,35 RON aferentă urmăririi penale şi suma de 1000 RON aferentă procedurii de cameră preliminară şi judecăţii (în care sunt incluse şi cheltuielile aferente procedurilor din dosarele asociate).
În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 276 C. proc. pen., instanţa de fond a stabilit că urmează să se pronunţe asupra acesteia în dosarul disjuns, cu ocazia soluţionării acţiunii civile aferente cauzei.
Împotriva sentinţei penale nr. 26 din 12 august 2024 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat apel Ministerul Public, inculpatul A. şi persoana vătămată B..
Prin motivele de apel (succinte) depuse la data de 27 august 2024 (aflate la dosarul de apel), Ministerul Public a susţinut:
a) greşita individualizare a pedepselor pentru infracţiunile concurente, şi, implicit, sub aspectul duratei pedepsei rezultante aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni;
b) greşita reţinere în conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a elementului circumstanţial agravant al punerii în pericol a vieţii victimei.
a) În motivele de apel se arată că gravitatea ambelor infracţiuni este ridicată şi pedepsele stabilite ar fi trebuit să fie orientate spre limita specială maximă corespunzătoare fiecăreia.
Cu referire la tentativa la infracţiunea de omor în motivele de apel constând în aceea că inculpatul a aplicat persoanei vătămate lovituri cu un cuţit având lama de 20 de centimetri, motivele de apel explică faptul că actele de violenţă fizică pe care inculpatul le-a exercitat faţă de persoana vătămată i-au cauzat acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70-75 de zile îngrijiri medicale, fiind vorba despre 8 plăgi tăiate înjunghiate, toracal anterior şi posterior, precum şi abdominal, plăgile fiind penetrante în cavitatea toracică, cu pneumotorace bilateral, în cavitatea abdominală, cu leziune transfixiantă de cec, ileon, mezocolon sigmoid, precum în mezorect.
Cu referire la ambele infracţiuni, s-a reţinut concluzia referatului de evaluare, potrivit căruia riscul de săvârşire a unor infracţiuni este mare, în condiţiile unei posibile decompensări a inculpatului.
Prin motivele de apel (in extenso) înregistrate la data de 30.09.2024, Ministerul Public a arătat că, gravitatea infracţiunii prevalează în raport cu periculozitatea infractorului. O infracţiune gravă, prin modul şi împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi prin urmările pe care le-a cauzat, trebuie să atragă o pedeapsă severă, chiar dacă infractorul, prin conduita apare ca fiind mai puţin periculos . În acest sens, se arată în motivele de apel, în jurisprudenţă s-a decis, de exemplu, că:
"Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a recunoscut şi a regretat comiterea faptei, având în vedere gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările în care au fost comise ..."; "Circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, starea psihică în care se afla după liberarea condiţionată ... nu sunt de natură a atenua gradul de pericol social al faptei şi periculozitatea sporită a inculpatului"; "Lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, recunoaşterea faptelor...sunt elemente cărora prima instanţă le-a dat eficienţă atunci când s-a orientat la aplicarea pedepselor . . . . . . . . . .Instanţa însă nu a avut în vedere pericolul social sporit al faptelor inculpatului..., împrejurările concrete în care s-au comis infracţiunile, Elementele de fapt şi de drept determină concluzia că reeducarea inculpatului ... se poate realiza numai prin ... majorarea cuantumului pedepselor".
Prin motivele de apel se arată că medical, leziunile pe care inculpatul i le-a cauzat persoanei vătămate au pus în pericol direct şi imediat viaţa acesteia. Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, efectuat în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată, este lipsit de orice echivoc în sensul consecinţelor cu privire la viaţa victimei. Ministerul Public arată şi că inculpatul a amplificat rezultatul tentativei la infracţiunea de omor, prin săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în sensul că inculpatul, după aplicarea celor 8 lovituri de cuţit, a determinat agravarea stării de pericol pentru viaţa victimei. Inculpatul a împiedicat pe persoana vătămată să întreprindă ea însăşi demersuri pentru a-si salva propria viaţă.
În motivele de apel, Ministerul Public arată că inculpatul avea obligaţia unei acţiuni ulterioare care subzistă, indiferent dacă prin acţiunea sa anterioară, inculpatul a pus în pericol viaţa persoanei vătămate. Curtea de apel s-a limitat să afirme că inculpatul s-a plimbat cu autovehiculul în care se afla persoana vătămată şi că, în acest mod, nu a intenţionat să continue săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei prin omisiune.
Fapta inculpatului este o veritabilă inacţiune (sub forma omisiunii improprii) de omor în forma tentativei, suprapusă peste o acţiune de lipsire de libertate. Ministerul Public arată că tentativa la infracţiunea de omor are un element material cu o componentă comisivă, dar şi cu o a doua componentă (cea omisivă) care nu a fost reţinută prin rechizitoriu şi, implicit, nu a fost reţinută nici prin sentinţă. A doua componentă (cea omisivă) a elementului material al tentativei la infracţiunea de omor trebuie să determine o agravare a răspunderii penale a inculpatului pentru această infracţiune.
Inculpatul a făcut tot ceea ce a depins de el pentru ca executarea să producă efectul şi rezultatul proiectat prin actele de violenţă săvârşite (decesul persoanei vătămate) nu s-a produs, din cauze independente de voinţa inculpatului. Actele de violenţă fizică pe care inculpatul le-a exercitat faţă de persoana vătămată i-au cauzat acesteia din urmă leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 75 de zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în pericol viaţa, reţinând din această perspectivă ambele componente ale consecinţelor pe care infracţiunea de omor în forma tentativei le-a avut asupra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei vătămate, având în vedere, în primul rând, numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate, dar şi faptul că, din punct de vedere medical, viaţa persoanei vătămate a fost pusă în pericol. Infracţiunea de omor a rămas, din punctul de vedere al stadiului ei de desfăşurare, în forma tentativei terminate (perfectă) astfel că, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, o realizare integrală a elementului material trebuie să aibă o pondere mai mare decât o realizare parţială a acestuia.
Leziunile traumatice au fost cauzate atât în urma aplicării loviturilor de care inculpat, cât şi ca o consecinţă a încercării persoanei vătămate de a se apăra, în prima categorie intrând 8 plăgi tăiate înjunghiate, toracal anterior posterior, precum şi abdominal, plăgile fiind penetrante în cavitatea toracică, cu pneumotorace bilateral, în cavitatea abdominală, cu leziune transfixiantă de cec, ileon, mezocolon sigmoid, precum şi în mezorect, iar în cea de-a doua categorie intrând plăgile multiple ale degetelor 2, 3, 4 şi 5 de la mana stângă. Acestea din urmă, au fost cu leziuni nervoase (nerv digital la degetele 2, 3 si 5), cu leziuni parţiale TPF (degetul 3) şi cu leziune parţială bandeletă extensoare (deget 3). Tot în a doua categorie intră şi echimoza genunchiului drept.
Totodată, prin săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în variantă agravată, inculpatul a încălcat libertatea fizică, de acţiune, de mişcare şi de deplasare a persoanei vătămate, nefiind vorba despre o simplă punere în pericol a acestei valori sociale, ci despre o veritabilă suprimare a ei, pe o durată de timp de 2-3 ore.
Inculpatul a transportat persoana vătămată, împotriva voinţei ei, în starea gravă în care se afla după aplicarea celor 8 lovituri de cuţit, timp de 2-3 ore, cu autoturismul. Durata lipsirii de libertate a durat pe parcursul a 2-3 ore. Starea în care persoana vătămată se găsea pe durata lipsirii de libertate, şi anume cu leziunile traumatice, rezultate după aplicarea a 8 lovituri cu un cuţit având lama de 20 de centimetri, în zone corporale precum sânul stâng, torace abdomen, faptul că persoana vătămată era grav rânită şi sângera, cât şi atitudinea inculpatului pe durata lipsirii de libertate, şi anume, faptul că, fiind grav rănită şi sângerând, persoana vătămată 1-a rugat pe inculpat să o ducă la un spital sau să o lase să coboare să ceară ajutor conduc la concluzia unei gravităţi deosebite a infracţiunii.
Inculpatul prin refuzul acordării asistenţei şi prin faptul de a asista pasiv la modul în care persoana vătămată sângera, prin discuţiile pe care le-a purtat cu victima în acest timp "Chiar nu ai de gând să mori odată?", "Ştii să înoţi?", "Trebuie să scap de tine cu orice preţ", "O să te tai în bucăţi şi o să te arunc în tomberon", "O să te arunc la tren", demonstrează, pe lângă intenţia directă de a ucide, o atitudine superioară şi cinică, pe care inculpatul a avut-o faţă de situaţia în care se afla persoana vătămată şi în care el însuşi a adus şi menţinut persoana vătămată.
Conform motivelor de apel, modul în care este formulat criteriul de individualizare judiciară a pedepsei referitor la antecedenţa penală, lipsa unei antecedenţe penale nu constituie un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei, apreciind că acest lucru este firesc, întrucât lipsa antecedenţei penale este o situaţie de normalitate printre membrii societăţii, iar cei care aleg să comită infracţiuni nu trebuie şi nu pot să profite de pe urma lipsei antecedenţei penale, aceasta netrebuind să determine în vreun fel sau altul atenuarea răspunderii penale.
Conform motivelor de apel, în raport de natura conduitei pentru care a fost trimis în judecată, dacă inculpatul îi aplică persoanei vătămate 8 lovituri cu un cuţit având o lama de 20 de centimetri în zone corporale precum sânul stâng, torace abdomen, după care, în starea în care se găseşte, o transportă împotriva voinţei ei timp de 2-3 ore cu autoturismul, faptul că acesta (inculpatul) nu are antecedente penale nu trebuie şi nu poate să determine o diminuare a duratei pedepselor care se stabilesc în concret.
După săvârşirea infracţiunii, inculpatul s-a predat celor doi martori poliţişti, atunci când aceştia l-au surprins alături de persoana vătămată în autoturism, iar în cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul a arătat că recunoaşte în totalitate situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu şi solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Conform motivelor de apel, dacă sinceritatea inculpatului nu provine din propria atitudine faţă de infracţiunile săvârşite, ci din faptul că el a fost prins în flagrant, astfel încât negarea nu mai poate fi o opţiune, atunci această sinceritate nu are aptitudinea de a caracteriza favorabil persoana inculpatului. Recunoaşterea a survenit într-un moment în care situaţia de fapt era pe deplin clarificată, iar clarificarea pe deplin a situaţiei de fapt nu s-a realizat prin contribuţia inculpatului, ci în principal pe baza declaraţiilor date de persoana vătămată B., precum şi declaraţiile martorilor E. şi F. (dacă martorii E. şi F. nu ar fi intervenit, probabil, faptele nu ar fi fost oprite descoperite în timp util pentru ca persoana vătămată B. să îşi păstreze viaţa). Conform motivelor de apel, orice altă opţiune, în afară de recunoaşterea integrală a situaţiei de fapt, i-a fost practic închisă inculpatului, astfel că inculpatul a recunoscut integral situaţia de fapt nu dintr-o pornire etică şi plină de compasiune faţă de persoana vătămată, cât pur simplu pentru că nu a avut de ales.
Apoi, inculpatul a recunoscut situaţia de fapt în cursul judecăţii. În cursul urmăririi, el a încercat să nege caracterul infracţional al faptelor, punând în discuţie discernământul său în raport cu acestea. O asemenea conduită 1-a determinat pe procuror să dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice având ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă inculpatul a avut sau nu discernământ în raport cu faptele sale. Expertiza a concluzionat în sens pozitiv.
Conform motivelor de apel, inculpatului i-a lipsit cu desăvârşire orice preocupare de a acoperi măcar într-o mică parte prejudiciul material şi moral pe care i 1-a cauzat astfel că este vizibilă inexistenta oricărui interes al inculpatului în a acoperi prejudiciul pe care, prin infracţiunile pe care le-a săvârşit, el însuşi 1-a cauzat. Conform motivelor de apel, acest fapt demonstrează suplimentar că recunoaşterea de care inculpatul s-a prevalat a fost mai mult formală, astfel că atitudinea inculpatului din cursul judecăţii în primă instanţă, care a constat în recunoaşterea în totalitate a situaţiei de fapt prezentate în rechizitoriu, nu trebuie şi nu poate fi valorificată altfel decât deja a fost. Această atitudine s-a circumscris cauzei de reducere a pedepsei decurgând din recunoaşterea învinuirii şi a determinat reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă. Conform motivelor de apel nu se poate circumscrie unui criteriu atenuant de individualizare judiciară, decurgând din conduita inculpatului în cursul procesului penal, de natură să determine o diminuare suplimentară a pedepselor susceptibile de a se stabili în concret.
Faptul că inculpatul are vârsta de 42 de ani, este licenţiat în drept şi, până la data săvârşirii infracţiunilor care formează obiectul cauzei, a exercitat profesia de notar public, nu prevalează în raport cu periculozitatea faptei. În cazul unei infracţiuni de o gravitate ridicată, periculozitatea potenţial redusă a infractorului, dedusă eventual din vârsta, din formarea intelectuală şi din profesia acestuia, nu trebuie să primească o relevantă aparte în procesul de individualizare judiciară pedepsei. Vârsta, formarea intelectuală şi profesia acestuia nu 1-au împiedicat pe inculpat să se manifeste faţă de persoana vătămată de maniera în care a făcut-o.
Motivele de apel arată că inculpatul suferă de tulburare de personalitate cu trăsături accentuate de tip Cluster B, tulburare anxios depresivă pe fond situaţional. Această situaţie trebuie să fie luată în considerare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, fără să aibă o ponderea mare. Starea de boală este unicul criteriu favorabil inculpatului. În lipsa oricărui alt criteriu favorabil inculpatului, pedepsele concrete ar trebuie stabilite într-o zonă apropiată de limitele maxime speciale (chiar dacă nu în imediata apropiere a acestor limite), aceasta fiind maniera în care Ministerul Public consideră că trebuie să funcţioneze criteriul de individualizare judiciară a pedepsei referitor la starea de boală a inculpatului. Concluzia referatului de evaluare, potrivit căreia riscul de săvârşire a unor noi infracţiuni este situat la un nivel mare, în condiţiile unei posibile decompensări susţine aplicarea unei pedepse mai severe.
Intenţia directă de a ucide, deci scopul inculpatului de a-i lua viaţa persoanei vătămate au continuat să existe şi pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În această componentă (omisivă) a activităţii infracţionale, intenţia directă de a ucide şi deci scopul inculpatului de a-i lua viaţa persoanei vătămate rezultă din starea în care se găsea persoana vătămată şi din atitudinea inculpatului faţă de victimă. Persoana vătămată se afla în starea gravă după aplicarea de către inculpat a celor 8 lovituri de cuţit. O asemenea stare creează în conştiinţa oricărui om de condiţie medie perspectiva unui deces iminent. Cu toate că persoana vătămată se afla într-o asemenea stare, inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru ca aceasta să beneficieze de îngrijiri medicale, nici nu i-a permis ca ea însăşi să întreprindă un astfel de demers. Această stare de lucruri demonstrează intenţia directă de a ucide şi deci scopul inculpatului de a-i lua viaţa persoanei vătămate. Mai mult decât atât, a făcut afirmaţii şi interogaţii precum:
"chiar nu ai de gând să mori odată?" "ştii să înoţi?" "trebuie să scap de tine cu orice preţ"; "o să te tai în bucăţi si o să te arunc în tomberon;" "o să te arunc la tren", care demonstrează suplimentar intenţia directă de a ucide şi deci scopul inculpatului de a-i lua viaţa persoanei vătămate.
Inculpatul a comis infracţiunile în momentul în care persoana vătămată i-a comunicat că refuză să reia legătura de cuplu existentă anterior între ei. Astfel, Ministerul Public a considerat că acest mobil trebuie şi poate să fie valorificat drept un criteriu de natură sa agraveze răspunderea penală a inculpatului.
Conform motivelor de apel, limitele pedepselor cu închisoarea, aplicabile ca urmare a reţinerii celor două cauze de atenuare a răspunderii penale (tentativă în cazul infracţiunii de omor) şi recunoaşterea învinuirii (în cazul infracţiunilor de omor şi lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată), sunt următoarele: 3 ani şi 4 luni şi 6 ani 8 luni, în cazul infracţiunii de omor în forma tentativei, respectiv 2 ani şi 6 ani si 8 luni, în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în variantă agravată. În opinia Ministerului Public, toate cele de mai sus demonstrează că pedepsele individuale, susceptibile de a fi stabilite pentru cele două infracţiuni concurente, trebuie să fie orientate înspre limita maximă a fiecăreia. Astfel, pentru infracţiunea de omor în forma tentativei, se impune stabilirea unei pedepse care să fie situată în jurul a 6 ani de închisoare, iar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, se impune stabilirea unei pedepse care să fie situată în jurul a 5 ani închisoare. Implicit, pentru întreg concursul de infracţiuni, se impune aplicarea unei pedepse rezultante care să fie situată în jurul a 7 ani 8 luni închisoare (pedeapsă rezultantă obţinută din pedeapsa cea mai grea, de 6 închisoare, şi din sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, de 5 ani închisoare [o treime din 5 ani este 1 an 8 luni închisoare]).
Conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, căreia curtea de apel i-a imprimat o valenţă favorabilă, a avut în vedere relatările fostei soţii a inculpatului, consemnate în referatul de evaluare. Aceasta a relatat că în cei 11 ani de relaţie inculpatul nu a avut un comportament violent, nici măcar atunci când era nervos. Mai curând, era pasiv şi indiferent. Apoi, au fost avute în vedere declaraţiile persoanei vătămate din cauză. Aceasta a declarat că, înainte, inculpatul nu a mai exercitat acte de violenţă fizică faţă de ea. Dacă ea era cea care ridica tonul, inculpatul o ruga să îşi ceară scuze şi să vorbească frumos şi încet. În sfârşit, au fost avute în vedere caracterizările depuse la dosar cu referire la inculpat, precum şi fişa de cazier judiciar a acestuia, care evidenţiază lipsa antecedenţei penale în ceea ce îl priveşte.
Motivele de apel arată că motivarea oferită de către curtea de apel sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor este incompletă, astfel că din cuprinsul ei, lipeşte orice referire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată. Curtea de apel s-a limitat să arate că, în procesul de individualizate a pedepselor, are în vedere modul de săvârşire a infracţiunii.
Motivele de apel mai arată că motivarea oferită de către curtea de apel sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor este lipsită de echilibru. Pe de o parte, atunci când a fost vorba despre criteriile defavorabile, instanţa s-a limitat să enunţe un singur astfel de criteriu, anume cel referitor la modul de săvârşire a infracţiunii. Curtea de apel nu a detaliat acest criteriu, deşi ar fi trebuit să o facă, după cum nu a enunţat şi nu a detaliat alte criterii defavorabile, deşi ar fi trebuit să facă acest lucru. Pe de altă parte, atunci când a fost vorba despre criteriile favorabile, instanţa a enunţat trei astfel de criterii: starea sănătăţii psihice a inculpatului, conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi lipsa antecedentei penale a inculpatului. Dintre aceste criterii favorabile, curtea de apel l-a detaliat în mod deosebit pe cel referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii.
Motivele de apel arată că motivarea oferită de către curtea de apel sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor trădează inconsecvenţă. Curtea de apel a arătat că infracţiunea de omor prezintă o gravitate medie, ceea ce se va reflecta în durata pedepsei care se va stabili pentru această infracţiune. Limitele speciale incidente în concret pentru infracţiunea de omor în forma tentativei sunt 3 ani şi 4 luni închisoare (limita minimă) şi 6 ani şi 8 luni închisoare (limita maximă). Mediul între cele două limite speciale este 5 ani închisoare. Cu toate acestea, curtea de apel a stabilit, pentru infracţiunea de omor în forma tentativei, o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare. Deşi a afirmat că infracţiunea de omor în forma tentativei prezintă o gravitate medie şi că acest fapt se va reflecta în durata pedepsei care se va stabili pentru această infracţiune, în realitate, durata pedepsei care s-a stabilit pentru infracţiunea de omor în forma tentativei nu e tocmai la mediul între limitele speciale incidente în concret pentru această infracţiune, ci e uşor sub acest mediu.
b) Cu referire la infracţiunea de lipsire de libertate în variantă agravată, motivele de apel învederează că inculpatul a acţionat cu intenţie, transportând persoana vătămată, împotriva voinţei acesteia, în starea în care se găsea după aplicarea celor 8 lovituri de cuţit, timp de 2-3 ore, cu autoturismul. Durata lipsirii de libertate, starea în care persoana vătămată se găsea pe durata lipsirii de libertate, urmare a leziunilor traumatice subsecvente aplicării a 8 lovituri cu un cuţit având lama de 20 de centimetri, în zone precum sânul stâng, torace şi abdomen probează intenţia în punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, incompatibilă cu elementul circumstanţial al lipsirii de libertate. Cele două infracţiuni, tentativa la infracţiunea de omor şi lipsirea de libertate în mod ilegal punând în pericol viaţa victimei - sunt incompatibile.
Conform motivelor de apel, pentru inculpat, intenţia de a ucide nu s-a limitat din punct de vedere temporal la momentul tentativei la infracţiunea de omor, poziţia psihică a inculpatului a continuat să existe pe durata infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Intenţia de a ucide rezulta din starea în care se găsea persoana vătămată, grav rănită şi sângerând după aplicarea de către inculpat a 8 lovituri de cuţit. Cu toate că persoana vătămată se afla într-o stare gravă, inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru ca victima să primească îngrijiri medicale şi, mai mult, inculpatul, a accentuat starea în care se afla victima, spunându-i:
"chiar nu ai de gând să mori odată?", "ştii să înoţi?", "trebuie să scap de tine cu orice preţ", "o să te tai în bucăţi şi o să te arunc în tomberon", "o să te arunc la tren".
În consecinţă s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, în sensul înlăturării elementului circumstanţial agravant privitor la punerea în pericol a vieţii victimei, prevăzut la art. 205 alin. (3) lit. c) C. pen.
În motivele extinse de apel, în ceea ce priveşte elementul circumstanţial agravant privitor la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prin punerea în pericol a vieţii victimei, potrivit art. 205 alin. (1) C. pen., motivele de apel au învederat că varianta agravată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. c) teza a doua C. pen., este construită pe o urmare imediată adiacentă, anume punerea în pericol a vieţii victimei. În cadrul elementului circumstanţial agravant privitor la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prin punerea în pericol a vieţii victimei, poziţia psihică a subiectului activ este cea proprie intenţiei depăşite (preterintenţiei), anume: intenţie în raport cu lipsirea de libertate şi culpă în raport cu punerea în pericol a vieţii victimei. Dacă poziţia psihică a subiectului activ se caracterizează prin intenţie atât în raport cu lipsirea de libertate, cât şi în raport cu punerea în pericol a vieţii victimei, există un concurs între infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă simplă (sau eventual în variantă agravată, dar cu reţinerea unor eventuale alte elemente circumstanţiale agravante, în afara celui privitor la punerea în pericol a vieţii victimei) şi infracţiunea de omor în forma tentativei.
Conform motivelor de apel, în literatura juridică de specialitate s-a arătat că "în ipoteza în care viaţa victimei este pusă în pericol, făptuitorul acţionează cu intenţie depăşită, altfel (dacă ar acţiona cu intenţie), ar fi tentativă la infracţiunea de omor". Tot astfel, s-a mai arătat în literatura juridică de specialitate că "această a doua urmare (punerea în pericol a vieţii victimei), prima fiind privarea victimei de libertatea sa de mişcare, nu trebuie sa fie dorită sau acceptată de agent, în caz contrar, vom fi în prezenta unei tentative la omor în concurs cu lipsire de libertate, dar în forma sa tip".
Ministerul Public a arătat în motivele de apel că situaţia este identică cu cea a infracţiunilor de viol, tâlhărie şi chiar lipsire de libertate în mod ilegal, urmate de moartea victimei. Şi în cazul acestor infracţiuni, poziţia psihică a subiectului activ se caracterizează prin culpă în raport cu moartea victimei. Dacă poziţia psihică a subiectului activ s-ar caracteriza prin intenţie în raport cu moartea victimei, ar exista un concurs între infracţiunea de viol, tâlhărie sau lipsire de libertate în mod ilegal, dar în variantă simplă (sau în variantă agravată, dar cu reţinerea altui element circumstanţial agravant), pe de o parte, şi infracţiunea de omor pe de altă parte.
Conform motivelor de apel, în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, inculpatul a acţionat cu intenţie. Distinct de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, săvârşită prin punerea în pericol a vieţii victimei, procurorul a reţinut şi o infracţiune de omor în forma tentativei. Cele două incriminări - omorul în forma tentativei şi lipsirea de libertate în mod ilegal în variantă agravată, săvârşită prin punerea în pericol a vieţii victimei - se exclud reciproc, sunt incompatibile. Intenţia inculpatului de a o ucide pe persoana vătămată nu s-a limitat din punct de vedere temporal la momentul infracţiunii de omor în forma tentativei în prima ei componentă (cea comisivă). Infracţiunea de omor în forma tentativei în a doua ei componentă (cea omisivă) s-a suprapus peste infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, astfel că intenţia inculpatului de a ucide pe persoana vătămată a continuat să existe şi pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată.
Intenţia inculpatului de a o ucide persoana vătămată, pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, rezultă din starea în care se găsea persoana vătămată, precum şi din atitudinea inculpatului faţă de situaţia victimei. Persoana vătămată se afla într-o stare gravă, era grav rănită şi sângera, ca o consecinţă a aplicării de către inculpat a 8 lovituri cu un cuţit având o lamă de 20 de centimetri, în zone corporale precum sânul stâng, torace şi abdomen. Inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru ca victima să beneficieze de îngrijiri medicale, nici nu i-a permis ca ea însăşi să întreprindă un astfel de demers. Inculpatul a accentuat starea în care se găsea victima spunându-i "chiar nu ai de gând să mori odată?"; "ştii să înoţi?"; "trebuie să scap de tine cu orice preţ!"; "o să te tai în bucăţi şi o să te arunc în tomberon!"; "o să te arunc la tren!", împrejurări de fapt suficiente pentru a forma convingerea că, inclusiv pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, inculpatul s-a manifestat cu intenţie directă, a prevăzând că există posibilitatea obiectivă, concretă şi reală ca persoana vătămată să înceteze din viaţă, urmărind un asemenea deznodământ.
În cauză, subzistă un alt element circumstanţial agravant reţinut de procuror, anume cel privitor la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal de către o persoană înarmată.
Ministerul Public arată că, în legătură cu reţinerea elementului circumstanţial agravant privitor la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prin punerea în pericol a vieţii victimei, curtea de apel a reţinut, sub aspect temporal, că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a fost săvârşită după ce a fost săvârşită tentativa la infracţiunea de omor. A fost negată teza potrivit căreia infracţiunea de omor în forma tentativei are două componente, iar a doua componentă a infracţiunii de omor în forma tentativei (cea omisivă) s-a suprapus peste infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În opinia curţii de apel, inculpatul nu s-a manifestat cu intenţie în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, iar sub acest aspect, s-a avut în vedere că inculpatul s-a aflat într-o stare de confuzie şi că a încercat să îşi ia propria viaţă.
Contrar acestei opinii, Ministerul Public, în motivele de apel, a apreciat, în primul rând, că teza de la care a plecat curtea de apel este greşită. În realitate, infracţiunea de omor în forma tentativei are două componente, iar a doua componentă a infracţiunii de omor în forma tentativei (cea omisivă) se suprapune peste infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Aşa se explică cel mai bine de ce inculpatul s-a manifestat cu intenţie în raport cu punerea în pericol a vieţii victimei, inclusiv pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În al doilea rând, motivele de apel arată că instanţa de fond a greşit atunci când a scindat activitatea infracţională reţinută faţă de inculpat. Infracţiunea de omor în forma tentativei a fost separată de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În opinia curţii de apel, în raport cu punerea în pericol a vieţii victimei, inculpatul s-a manifestat cu intenţie doar pe durata de săvârşire a infracţiunii de omor în forma tentativei, nu şi pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Din perspectiva acuzării, scindarea este artificială şi nu tine seama de succesiunea neîntreruptă în care cele două infracţiuni au fost săvârşite. Tentativa la infracţiunea de omor a fost urmată imediat de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a fost precedată imediat de infracţiunea de omor în forma tentativei. Sub aspect temporal, cele două infracţiuni se află într-o succesiune neîntreruptă. Prin această succesiune neîntreruptă, infracţiunile formează un tot unitar, care trebuie apreciat în ansamblu. Modul în care se integrează sub aspect temporal cele două infracţiuni nu este compatibil cu o dublă poziţie psihică a inculpatului, în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate. Pe durata de săvârşire a primei infracţiuni (omorul în forma tentativei), inculpatul a avut o poziţie psihică în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate (intenţia), iar pe durata de săvârşire celei de-a doua infracţiuni (lipsirea de libertate in mod ilegal), care urmează imediat după prima infracţiune, inculpatul a avut o altă poziţie psihică în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate (culpa). Conform motivelor de apel, din unitatea temporală a întregului ansamblu de infracţiuni rezultă o unică poziţie psihică a inculpatului, în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate. Această unică poziţie psihică nu se poate caracteriza decât prin intenţie.
De asemenea, motivele de apel formulate de Ministerul Public arată că este greşită alegerea criteriile pe care curtea de apel şi-a fundamentat concluzia referitoare la poziţia psihică a inculpatului în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Au fost avute in vedere sub acest aspect două criterii: starea de confuzie în care s-a aflat inculpatul, precum şi dorinţa acestuia de a-şi lua propria viaţă. Niciunul dintre cele două criterii nu exclude prin el însuşi o intenţie a inculpatului sub aspectul discutat. Apoi, în realitate, criteriile care ar fi trebuit să fie avute în vedere sub aspectul discutat sunt cele menţionate mai sus: starea în care se afla persoana vătămată, conjugată cu atitudinea inculpatului vizavi de această stare. Din aceste două criterii se poate deduce că poziţia psihică a inculpatului în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate s-a caracterizat, inclusiv pe durata de săvârşire a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prin intenţie.
Încadrarea juridică a faptei de lipsire de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată trebuie să fie schimbată, în sensul înlăturării elementului circumstanţial agravant privitor la săvârşirea acesteia prin punerea în pericol a vieţii victimei. Această soluţie se impune, pentru că, în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, inculpatul s-a manifestat cu intenţie. Intenţia inculpatului, în raport cu punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, rezultă din starea în care se găsea persoana vătămată, precum şi din atitudinea inculpatului vizavi de această stare.
La data de 08.11.2024 Ministerul Public a depus un înscris intitulat Completare motive de apel, în care a arătat că apelul declarat în cauză de către procuror s-a circumscris netemeiniciei hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a răspunderii penale, din punctul de vedere al duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile de omor în forma tentativei şi lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată, precum şi sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal în variantă agravată.
Alături de aceste motive, s-a considerat că netemeinicia hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă mai decurge şi din greşita încadrare juridică a faptei de omor în forma tentativei, din greşita omisiune de a se dispune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale având ca obiect autoturismul cu numărul de înmatriculare x, în natură, precum din greşita aplicare a unora dintre pedepsele (complementare şi accesorii).
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de omor în forma tentativei, a arătat că, atât în cursul urmăririi, cât şi în cursul judecăţii în primă instanţă persoana vătămată, prin avocat ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a unei părţi a situaţiei de fapt, a acelei părţi a situaţiei de fapt care se referă la infracţiunea de omor în forma tentativei, din infracţiunea de omor în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1), raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, săvârşită cu premeditare şi prin cruzimi, prevăzută de art. 32 alin. (1), raportat la art. 188 alin. (1), (18)9 alin. (1) lit. a) şi h) C. pen. Persoana vătămată a solicitat adăugarea elementelor circumstanţiale agravante referitoare la săvârşirea infracţiunii de omor calificat (în speţă, în forma tentativei) cu premeditare şi prin cruzimi [lit. a) şi h) ale art. 189 alin. (1) C. pen..]. Cererea astfel formulată a fost respinsă atât de către procuror, cât şi de către prima instanţă. Procurorul, în prezentul apel, a considerat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de persoana vătămată prin avocat ales este întemeiată şi a solicitat admiterea acesteia.
Sub aspectul elementului circumstanţial agravant referitor la premeditare, a subliniat că, pentru a exista premeditare (în teoria obiectivă, dominantă astăzi în doctrină şi în jurisprudenţă), trebuie să fie îndeplinite trei condiţii: hotărârea de a săvârşi infracţiunea sa fie luată într-o stare de calm sau de relativ calm, care să îi permită subiectului activ să reflecteze cu privire la motivele pentru şi împotriva săvârşirii acesteia; hotărârea de a săvârşi infracţiunea să fie exteriorizată prin efectuarea unor acte de pregătire; între momentul luării hotărârii de a săvârşi infracţiunea şi momentul punerii ei în executare să treacă un anumit interval de timp.
În opinia Ministerului Public, toate condiţiile ce preced sunt îndeplinite în cauză. În primul rând, a arătat că inculpatul a achiziţionat cuţitul, cu care a săvârşit infracţiunea de omor în forma tentativei, cu două săptămâni înainte, acesta fiind momentul în care în mintea inculpatului a încolţit ideea de a săvârşi infracţiunea de omor în forma tentativei.
Scopul achiziţionării cuţitului a fost folosirea lui la săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei. Procurorul a apreciat că nu este întemeiată, ci este formulată pro causa, apărarea inculpatului potrivit căreia scopul achiziţionării cuţitului a fost comiterea unui gest suicidal, care nu a avut niciodată loc. Nu poate fi explicat de ce în perspectiva unui astfel de gest suicidal, inculpatul a plasat cuţitul tocmai în autoturism, în acel autoturism în care a determinat-o pe persoana vătămată să urce. Cu toate acestea, se arată în continuare de către Ministerul Public, nu este neverosimil ca inculpatul să fi achiziţionat cuţitul şi să îl fi plasat în portbagajul autoturismului atât cu scopul de a-i lua viaţa persoanei vătămate, cât şi cu scopul de a-şi lua propria viaţă. Dacă inculpatul a achiziţionat şi a deţinut cuţitul cu scopul de a-şi lua propria viaţă, arată Ministerul Public, nu înseamnă că nu a putut realiza aceleaşi demersuri cu scopul de a-i lua viaţa persoanei vătămate. Dimpotrivă, o asemenea versiune a faptelor este plauzibilă şi rezultă din declaraţiile date de persoana vătămată în cursul urmăririi. Aceasta a arătat că inculpatul a afirmat că "prima dată trebuie să o omoare pe persoana vătămată, pentru ca după aceea să se omoare pe el". Cele două scopuri nefiind incompatibile unul în raport cu celălalt, este posibil ca inculpatul să fi urmărit, în acelaşi timp, atât să îi ia viaţa persoanei vătămate, cât şi să îşi ia propria viaţă.
Curtea de apel a mai afirmat că acel cuţit este un obiect casnic comun şi că prezenţa lui în autoturism nu este neobişnuită. Ministerul Public a apreciat că această afirmaţie nu are niciun suport în realitatea cotidiană. Mai întâi, cuţitul este un obiect casnic, dar în niciun caz el nu este un obiect comun. Cuţitul nu este un obiect comun, cel puţin pentru că el este susceptibil de a primi multiple întrebuinţări, având valenţa unei arme ce poate fi utilizată pentru atac. Prezenţa cuţitului în portbagajul autoturismului - nefiind un fapt obişnuit - se poate însă explica prin scopul inculpatului, pus în practică, de a lua viaţa persoanei vătămate.
Ministerul Public mai arată că în ziua săvârşirii infracţiunii de omor în forma tentativei, inculpatul a invocat un pretext fals, pentru a o determina pe persoana vătămată să se întâlnească cu el, şi anume o pretinsă oferire a unui cadou de către inculpat persoanei vătămate. Un asemenea cadou nu a fost găsit nici asupra inculpatului, nici în autoturismul acestuia. De aceea, mai curând, se poate susţine că inculpatul a determinat persoana vătămată să se întâlnească cu el, nu pentru a-i oferi un cadou, ci cu intenţia de a exercita acte de violenţa asupra sa. În acest sens, se reţine existenta cuţitului în autoturism.
Intenţia anterioară a inculpatului de a exercita acte de violentă faţă de persoana vătămată, care dă măsura premeditării, este demonstrată de faptul că inculpatul, cu persoana vătămată în autoturism, a condus într-o altă direcţie decât cea avută în vedere iniţial (înspre comuna Micăsaşa, nu înspre oraşul Blaj). Pe drum, inculpatul a părut să fie preocupat pentru a nu fi urmărit (a oprit de două - trei ori pe marginea drumului, a coborât şi s-a uitat în jur). Inculpatul a oprit pe un refugiu, teren viran, deci într-un loc izolat, nu unul public, circulat; a ales un loc izolat, pentru a nu fi observat.
În consecinţă, se reţine de către Ministerul Public, elementele de fapt, obiective, care dau conţinut concret premeditării, sunt: achiziţionarea cuţitului cu două săptămâni în urmă şi plasarea lui în portbagajul autoturismului (acestea sunt acte de pregătire suficient conturate pentru a reţine premeditarea); pretextul fals folosit de inculpat pentru a o determina pe persoana vătămată să se întâlnească cu el şi mai ales să urce în autoturismul lui; preocuparea inculpatului, pe drum, pentru a nu fi urmărit; oprirea autoturismului într-un loc izolat. În opinia procurorului, toate aceste elemente de fapt, obiective, demonstrează că infracţiunea de omor în forma tentativei nu a avut un caracter întâmplător, spontan, ci a fost gândită, chibzuită, plănuită din timp, premeditată de către inculpat. Într-adevăr, studiind atent - în ansamblul ei - situaţia de fapt, se poate intui (o intuiţie concretă, bazată pe probe) că intenţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei a fost premeditată.
În ceea ce priveşte elementul circumstanţial agravant referitor la cruzimi, Ministerul Public a arătat că acestea presupun un aspect de ferocitate în săvârşirea faptei şi un aspect de oroare trezit în conştiinţa celor din jur. Este vorba despre o chinuire suplimentară a victimei, despre provocarea unor suferinţe fizice şi/sau psihice care depăşesc în intensitate acele suferinţe inerente unei acţiuni de ucidere obişnuite. În opinia procurorului, toate trăsăturile cruzimilor sunt identificabile în cauză, întrucât inculpatul a chinuit-o suplimentar pe persoana vătămată şi i-a provocat acesteia suferinţe fizice şi psihice mai mari decât cele implicate într-o acţiune de ucidere obişnuită.
Deopotrivă, a considerat că, pentru a releva existenţa cruzimilor, situaţia de fapt trebuie analizată în două etape. Prima etapă este reprezentată de însuşi momentul exercitării actelor de violenţă fizică. A doua etapă este reprezentată de ceea ce s-a întâmplat după momentul exercitării actelor de violenţă fizică. În prima etapă, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate, cu un cuţit având o lamă de 20 de centimetri, 8 lovituri în zone vitale, anume sân, torace şi abdomen (pe corpul persoanei vătămate au fost evidenţiate 8 plăgi tăiate înjunghiate). Din această perspectivă, în doctrină se propune, drept criteriu pentru a distinge între o acţiune de ucidere însoţită de cruzimi şi o acţiune de ucidere obişnuită, criteriul utilităţii. Tot ceea ce nu este util pentru realizarea în mod obişnuit a unei acţiuni de ucidere trece în sfera cruzimilor.
În cauză, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate opt lovituri de cuţit. Ministerul Public apreciind că după primele lovituri de cuţit, celelalte lovituri, până la opt, nu satisfac criteriul utilităţii. În consecinţă, în opinia sa, ele trec în sfera cruzimilor. În acelaşi sens, în jurisprudenţă s-a decis că au existat cruzimi, atunci când pe corpul victimei s-au găsit 11 plăgi tăiate şi înjunghiate. Cantitativ, această situaţie nu diferă fundamental de situaţia de fapt din cauză.
În a doua etapă, inculpatul a transportat persoana vătămată, împotriva voinţei ei, în starea în care se găsea ulterior exercitării actelor de violenţă fizică, timp de 2 - 3 ore, pe drumuri de pe raza judeţelor Alba şi Mureş. În acest fel, inculpatul i-a provocat persoanei vătămate suferinţe - fizice şi psihice - care depăşesc în intensitate suferinţele inerente unei acţiuni de ucidere obişnuite. Suferinţele fizice au fost determinate de situaţia în sine. După ce i-a aplicat opt lovituri de cuţit în zone vitale, inculpatul a transportat-o pe persoana vătămată, în starea în care se găsea, timp de 2 - 3 ore cu autoturismul. Inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru ca persoana vătămată să primească sprijin medical şi a împiedicat ca ea însăşi să încerce să obţină un asemenea sprijin. Suferinţele psihice i-au fost provocate persoanei vătămate de afirmaţiile şi interogaţiile inculpatului, făcute în toată această etapă a activităţii infracţionale. Pe toată durata lipsirii de libertate a persoanei vătămate, inculpatul a formulat interogaţii şi afirmaţii precum:
"chiar nu ai de gând să mori odată"? "Ştii să înoţi"? "trebuie să scap de tine cu orice preţ"; "o să te tai în bucăţi şi o să te arunc în tomberon"; "o să te arunc la tren".
Toate aceste elemente de fapt, obiective, demonstrează, conform Ministerului Public, că inculpatul a chinuit suplimentar persoana vătămată şi i-a provocat persoanei vătămate suferinţe, fizice şi psihice, mai mari decât suferinţele inerente unei acţiuni de ucidere obişnuite. Prin urmare, ele dau conţinut concret elementului circumstanţial agravant referitor la cruzimi. În sinteză, este vorba despre: aplicarea celor opt lovituri de cuţit; transportarea persoanei vătămate, timp de 2 - 3 ore, în starea de după aplicarea celor opt lovituri de cuţit şi împiedicarea în acest fel a accesului la sprijin medical; afirmaţiile şi interogaţiile inculpatului, făcute pe durata lipsirii de libertate a persoanei vătămate.
Conform Ministerului Public, în jurisprudenţă, de obicei, cruzimile se reţin atunci când elementul material al infracţiunii de omor constă în aplicarea unui număr mai mare de lovituri de cuţit (într-o cauză, s-a reţinut că există cruzimi, în prezenţa a 36 de lovituri de cuţit). Nu se poate omite că, în cauza de faţă, cruzimile nu se desprind doar din cele opt lovituri de cuţit, ci aşa cum s-a arătat, pe lângă acestea, există şi alte elemente, şi anume transportarea persoanei vătămate, timp de 2 - 3 ore, în starea de după aplicarea celor 8 lovituri de cuţit, precum şi dialogul inculpatului cu persoana vătămată. Toate aceste trei elemente, luate împreună, dau în cauza de faţă conţinut concret cruzimilor. De asemenea, nu se poate omite că, tot în jurisprudenţă, s-a reţinut că există cruzimi în prezenta unui număr mai mic de lovituri de cuţit (11 lovituri de cuţit).
Ministerul Public arată că noţiunea de cruzimi este una largă, ce permite includerea în conţinutul ei a unor situaţii de fapt diverse. Pentru ca o situaţie de fapt sau alta să se încadreze în tiparul cruzimilor, această noţiune trebuie interpretată evolutiv, cu luarea în considerare a criteriilor desprinse din doctrină şi din jurisprudenţă şi cu adecvarea acestor criterii la situaţia de fapt respectivă. A apreciat că în cauză pot fi identificate acele elemente care dau conţinut concret noţiunii de cruzimi.
Cu referire la luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale având ca obiect autoturismul cu numărul de înmatriculare x, în natură, a subliniat că, în cursul judecăţii în primă instanţă, Ministerul Public a solicitat luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale având ca obiect autoturismul cu numărul de înmatriculare x, în principal în natură şi în secundar prin echivalent. Curtea de apel a admis această cerere, în componenta ei secundară, adică prin echivalent. Cu toate acestea, Ministerul Public a considerat că există suficiente temeiuri pentru ca cererea să fie admisă în componenta ei principală, apreciind că ar fi trebuit să se dispună luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale având ca obiect autoturismul cu numărul de înmatriculare x, în natură.
Potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) teza I şi alin. (3) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile folosite, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului; dacă bunurile nu sunt ale făptuitorului, se confiscă echivalentul în bani al acestora. Problema juridică pe care Înalta Curte de Casaţie Justiţie trebuie să o rezolve în acest context, conform Ministerului Public, este cea în care, cu privire la bunul folosit la săvârşirea unei infracţiuni, formal, dreptul de proprietate aparţine unei persoane, dar, în concret, atributele acestui drept sunt exercitate de o altă persoană. În opinia sa, măsura de siguranţă a confiscării speciale se poate lua în natură, dacă, cu privire la bunul folosit la săvârşirea infracţiunii, inculpatul se comportă ca un adevărat proprietar, chiar dacă, în evidenţele oficiale, o altă persoană apare ca fiind titular al dreptului de proprietate asupra acestui bun.
În cauză, inculpatul a folosit autoturismul cu numărul de înmatriculare x la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prin aceea că a transportat-o, cu respectivul autoturism, pe persoana vătămată, timp de aproximativ 2 - 3 ore, pe drumuri din judeţele Mureş şi Alba.
Cu privire la acest autoturism, inculpatul s-a comportat ca un adevărat proprietar, chiar dacă, în evidenţele oficiale, tatăl inculpatului apare ca titular al dreptului de proprietate asupra acestuia. Conform Ministerului Public, există cel puţin trei indicii care converg înspre această idee. Primul indiciu este că, chiar în noaptea evenimentelor, inculpatul a ales să se deplaseze cu acel autoturism. Al doilea indiciu este că inculpatul a depozitat în portbagaj, cu două săptămâni în urmă, cuţitul cu care a săvârşit infracţiunea de omor în forma tentativei, chiar dacă - sau poate cu atât mai mult cu cât - potrivit inculpatului, acel cuţit avea altă destinaţie. Al treilea indiciu este numărul de înmatriculare al autoturismului, care conţine acronimul NOT, un acronim pentru notar, profesia pe care inculpatul a exercitat-o. Cel puţin aceste trei indicii arată că, în realitate, autoturismul era în fapt al inculpatului, chiar dacă, formal, el era trecut pe numele tatălui inculpatului. De aceea, Ministerul Public a considerat că se poate dispune confiscarea în natură a acestuia (a autoturismului).
În cursul judecăţii în primă instanţă, s-a solicitat, deopotrivă, aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor de a comunica cu persoana vătămată [art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen..] şi de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate [art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen..]. Curtea de apel a aplicat pedeapsa constând în interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată şi cu membrii familiei acesteia [art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen..], însă conţinutul pedepsei, astfel cum a fost aplicat de instanţă, este diferit de conţinutul pedepsei, astfel cum a solicitat-o Ministerul Public. Pe de o parte, s-a solicitat interzicerea exercitării dreptului de a comunica doar cu persoana vătămată. Curtea de apel a aplicat interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată şi cu membrii familiei persoanei vătămate. Pe de altă parte, s-a solicitat interzicerea exercitării dreptului de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate, iar Curtea de apel nu a aplicat această interdicţie.
Aplicarea pedepsei constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu membrii familiei persoanei vătămate nu este o soluţie nelegală prin ea însăşi. Totuşi, Curtea de apel ar fi trebuit să se conformeze art. 66 alin. (5) C. pen. Potrivit acestei dispoziţii legale, când dispune interzicerea exercitării unuia dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., instanţa individualizează în concret conţinutul acestei interdicţii. Individualizând în concret conţinutul interdicţiei, curtea de apel ar fi trebuit să îi nominalizeze pe acei membri ai familiei persoanei vătămate cu care inculpatului îi este interzis să comunice. Astfel, considerat că, în lipsa unei astfel de nominalizări, interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu membrii familiei persoanei vătămate nu poate fi aplicată.
Aşa cum s-a arătat, cu toate că i s-a solicitat expres, curtea de apel nu a motivat de ce a omis să îi interzică inculpatului exercitarea dreptului de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate. Omisiunea interzicerii exercitării acestui drept nu poate fi justificată doar prin interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată. Cele două interdicţii au conţinuturi diferite şi pot fi cumulate întrucât acestea sunt prevăzute separat, cu titlu de pedepse secundare. Pe de o parte, din interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată nu decurge în mod necesar interzicerea exercitării dreptului de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate. Pe de altă parte, interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoana vătămată nu face inutilă interzicerea exercitării dreptului de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate. Este posibil ca inculpatul să nu poată comunica cu persoana vătămată, dar, cu toate acestea, să se poată apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate. O asemenea situaţie are potenţialul de a-i crea o stare de temere persoanei vătămate. Această potenţială stare de temere este în măsură să justifice, pe lângă interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, şi interzicerea exercitări dreptului inculpatului de a se apropia de locuinţa şi de locul de muncă ale persoanei vătămate.
În concluzie, s-a explicat că alături de motivele de apel relevate iniţial, mai pot fi relevate alte motive de apel, care pun în discuţie netemeinicia hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă.
Prin motivele de apel depuse de inculpatul A. la data de 26 septembrie 2024, aflate la dosarul de apel, s-a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea parţială a sentinţei penale nr. 26/2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, pe cale de consecinţă, pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună diminuarea duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate înspre limita specială minimă corespunzătoare. De asemenea, s-a solicitat ridicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale constând în confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro, solicitată de reprezentantul Ministerului Public, reprezentând contravaloarea autoturismului marca C., iar în subsidiar restrângerea acesteia la suma de 20.000 euro;
În ceea ce priveşte diminuarea duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente de tentativă de omor şi lipsire de libertate în mod ilegal, apărarea a făcut trimitere la circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunilor, subliniind că faptele au fost săvârşite sub stăpânirea unei tulburări emoţionale. Apărarea a solicitat să se observe că inculpatul nu este nicidecum o persoană violentă, provine dintr-o familie foarte bună, a avut una dintre cele mai importante profesii din România, respectiv cea de notar, este o persoană demnă şi respectată de către cei cunoscuţi, însă, în momentul respectiv, contrar acestor elemente, a săvârşit faptele pentru care este condamnat, fiind stăpânit de o puternică stare emoţională pe care din păcate nu a putut-o controla.
În acest sens, apărarea a arătat că, la data de 09.12.2023, inculpatul A. a contactat pe persoana vătămată în speranţa că se vor împăca şi îşi vor relua relaţia pe care au avut-o aproximativ 8 luni de zile, persoana vătămată fiind de acord să se întâlnească cu acesta. În aceeaşi zi, cei doi s-au întâlnit, însă inculpatul nu a avut nicio clipă intenţia de a comite acte de agresiune asupra acesteia, ci din contră, dorea să îi ofere un cadou, având în vedere că nu s-au întâlnit o perioadă îndelungată, respectiv o poză cu el, care s-a şi găsit în maşină. De altfel, acest aspect, care din perspectiva apărării confirmă declaraţia inculpatului, că acesta voia să îi ofere un cadou, denotă şi faptul că acesta nu avea nicio intenţie negativă.
Cu toate că în faţa primei instanţe s-a susţinut că inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată cu intenţia de a-i suprima viaţa, apărarea a subliniat că apelantul inculpat nu a avut niciun moment intenţia de a-i suprima viaţa persoanei vătămate, ci a încercat să o convingă să se întoarcă la relaţia lor şi i-a relatat că a traversat o perioadă grea cu anumite evenimente neplăcute. Însă, cu toate acestea, persoana vătămată a replicat că nu doreşte să îl ierte sau să mai facă parte din viaţa sa, aspecte care l-au condus pe inculpat într-un punct vulnerabil şi i-a declanşat o stare emoţională puternică şi pe un fond psihic destul de labil al inculpatului.
Apărarea inculpatului arată că auzind că persoana vătămată nu mai doreşte să aibă o relaţie cu el, inculpatul a întrebat-o iarăşi dacă doreşte să continue relaţia şi este sigură că nu se va răzgândii, iar aceasta i-a replicat că nici vorbă, moment în care inculpatul a cedat psihic, a mers şi a luat corpul contondent din portbagajul maşinii şi i-a aplicat lovituri după care violenţele s-au mutat în afara autoturismului, persoana vătămată opunând rezistenţă şi astfel s-a ajuns ca şi inculpatul să prezinte răni la mâini şi la gat.
Apărarea a precizat că violenţele s-au desfăşurat în mare parte în parcarea de lângă drum, nefiind un loc ascuns şi existând posibilitatea să fie observaţi de oricine trecea în momentul respectiv, după care inculpatul realizând ce s-a întâmplat a avut o singură preocupare, respectiv aceea de a se sinucide, fiind conştient de fapta comisă şi negăsind o altă variantă de scăpare. După ce au încetat violenţele dintre cei doi, persoana vătămată era în inferioritate fiind şi rănită, însă cu toate acestea, inculpatul nu a continuat să îi aplice alte lovituri, a conştientizat greşeala pe care a făcut-o şi s-a oprit, aspect care denotă că ar fi avut posibilitatea să continue şi nu a făcut-o, a dus-o pe persoana vătămată în maşină, după care, realizând cele întâmplate, s-a gândit la varianta suicidului.
Apărarea a explicat că, din cauza problemelor emoţionale, inculpatul nu a avut puterea să o ducă la spital pe victimă şi s-a preocupat de un singur aspect, dorind să se sinucidă, fără să urmărească să îi creeze părţii vătămate alte suferinţe suplimentare. Inculpatul a mers la mai multe poduri şi la final a găsit un drum aproape de calea ferată, unde a vrut să se sinucidă. Aşadar, după momentul violentelor dintre cei doi, inculpatul într-adevăr a ţinut partea vătămată în maşina sa, însă nu cu scopul de a-i suprima viaţa, ci cu scopul de a se sinucide. Apărarea a arătat că persoana vătămată avea tendinţa de "a face inculpatul în toate felurile", respectiv de a-i aduce numeroase jigniri care l-au adus într-un punct, coroborat cu un fond psihic destul de labil, în care inculpatul efectiv a cedat emoţional.
Totodată, apărarea a arătat că traversa o perioadă foarte dificilă, fiind depresiv, trecând recent şi printr-un divorţ şi având gânduri suicidale, aspect confirmat de mama inculpatului. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 07.02.2024, al Institutului de Medicină Legală Târgu Mureş, reţine, printre altele, faptul că:
"Este divorţat din anul 2022, are un fiu de 8 ani din prima căsnicie (...) Cu prima soţie, respectiv cu fiul acestora a avut o relaţie bună. Fosta soţie este notar public. La finalul relaţiei aceasta l-a înşelat cu un prieten de familie. În cursul anului 2022, susţine că amantul soţiei, care este o fire mai bătăuşă, l-a agresat fizic, aplicându-i mai multe lovituri de intensitate ridicată în zona capului. La scurt timp după acest eveniment, susţine că avea senzaţii ciudate, existau momente de câteva milisecunde în care avea impresia că nu ştie ce face, motiv pentru care a mers la mai mulţi neurologi. În urma EEG-ului efectuat de dr. O. a reieşit că suferă de epilepsie de lob temporal pentru care i s-a prescris un tratament medicamentos pe care l-a urmat o perioadă." "Pe B. a cunoscut-o în luna februarie 2023, aceştia începând o relaţie în luna martie. La începutul relaţiei se înţelegeau bine, el se înţelegea bine şi cu copii acesteia, le dădea bani, cadouri. În ciuda acestor afirmaţii, susnumitul axează discursul pe modul în care era tratat de concubina acestuia (victima):
"mă umilea, tot timpul era nemulţumită, nu mă lăsa să vorbesc, era o fire duplicitară, cred nu m-a iubit niciodată". Povesteşte că fostul soţ al B. o ameninţa cu moartea, era violent, consuma alcool, toate acestea fiind din cauza ei (Mi-a spus că pe toţi bărbaţii pe care i-a cunoscut i-a înnebunit)." "În luna iulie a anului 2023 au fost despărţiţi timp de o lună, după care B. a mers la el acasă cu intenţia de a se împăca, spunându-i că îl iubeşte, că nu poate trăi fără el, că se va schimba pentru a putea fi împreună, motiv pentru care susnumitul a fost de acord cu împăcarea." " În luna august au mers împreună cu copiii prietenei sale la mare, dar pe drum spre mare B. l-a jignit spunându-i că, deşi este notar, nu ştie să se descurce singur. După ce s-au întors de la mare, la scurt timp, el s-a îmbolnăvit şi a refuzat să se mai întâlnească cu ea. Susţine că a ţinut legătura cu ea telefonic, dar în ciuda insistenţelor B., a refuzat să o întâlnească fizic. Legat de antecedentele sale medicale, susţine că în anul 2015 a fost diagnosticat cu tulburare obsesiv-compulsivă (simţeam că ceva nu este în regulă, îmi venea să îl înjur pe Dumnezeu când treceam pe lângă biserici) pentru că a urmat tratament medicamentos pentru mai mulţi ani." " În luna septembrie 2023 a fost diagnosticat cu prostatită pentru care i-a fost prescris tratament medicamentos pentru mai mulţi ani. În urma tratamentului recomandat a avut o dermatită seboreică şi foliculită, motiv pentru care nu voia să iasă din casă, se simţea respingător. Din acest motiv, în perioada septembrie- decembrie se simţea depresiv şi a avut mai multe tentative autolitice (mi-am pus cuţitul la gat, dar nu am avut curaj să apăs pe lamă, mi-am cumpărat pesticide, am mers de mai multe ori la gară)." " Referitor la fapta comisă, la insistenţele acestuia, cei doi s-au întâlnit la ora 16:00 şi au mers la o benzinărie să alimenteze. Ulterior, în timp ce se plimbau cu maşina, au început să discute, concubina reproşându-i că nu s-au văzut de 3 luni. El era suspicios în ceea ce o priveşte, susţinând că l-a minţit în repetate rânduri şi l-a înşelat în luna mai. Continuând discuţiile, afirmă că s-a enervat din cauza reproşurilor aduse la adresa sa (nu mai vedeam nimic în faţa ochilor), a oprit într-o parcare pe marginea şoselei şi a mers la portbagaj de unde a luat cuţitul. Susţine că a cumpărat cuţitul cu câteva zile înainte şi 1-a lăsat în maşină pentru a-l avea la îndemână în cazul în care doreşte să se sinucidă. A avut de mai multe ori gânduri autolitice, procurându-si diferite materiale în acest scop (pesticide, cuţit, antigel)". " De asemenea, în ceea ce priveşte fapta comisă, spune că nu îşi aminteşte cu exactitate (parcă eram într-un vis, nu simţeam nimic, eram prea tulburat), revine constant la atitudinea concubinei în relaţie cu el (îi vorbea urât, îl jignea de faţă cu alte persoane, era tot timpul nemulţumită, se certa cu el, îi aducea diferite reproşuri legate de modul lui de a fi)". "Din Fişa de Examinare a Spitalului Clinic Judeţean Mureş, secţia Clinici Psihiatrie II, din data de 10.12.2023 rezultă că susnumitul a fost consultat în acest serviciu la această dată prezentând diagnosticul final, personalitate cu trăsături accentuate de cluster B în observaţie. Tulburare de adaptare la patologie somatică".
Apărarea arată că inculpatul a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, printr-un divorţ, urmat de o relaţie care nu a funcţionat din cauza unor diferenţe de caracter (cu persoana vătămată) în care inculpatul nu s-a regăsit niciodată, printr-o perioadă de depresie severă urmată de intenţii suicidale, perioade din viaţa lui care au culminat cu fapta săvârşită. Inculpatul manifestă o stimă de sine scăzută, îi este teamă să îşi exprime gândurile şi sentimentele, avea o dorinţă semnificativ scăzută de a socializa neavând putere să îşi susţină părerile, sentimente accentuate de persoana vătămată, cu care nu a fost compatibil, existând reproşuri la adresa lui care 1-au făcut să îşi piardă încrederea de sine.
Având în vedere toate cele ce preced, apărarea a arătat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea îndreptate spre limitele minime prevăzute de lege corespunzătoare fiecăreia, este de asemenea de natură să asigure realizarea funcţiilor scopului pedepsei.
Dincolo de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, apărarea a solicitat să fie avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, întrucât cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia pentru stabilirea unei pedepse eficiente. S-a solicitat să se ţină cont de faptul că inculpatul a avut profesia de notar pe care si-a exercitat-o cu demnitate si fără nicio abatere în toată cariera. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră şi corectă, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, acesta aflându-se la primul conflict cu legea penală. De asemenea, s-a evidenţiat şi atitudinea inculpatului, de recunoaştere şi regret pe întreg parcursul procesului penal, solicitând aplicarea procedurii simplificate în faţa instanţei de fond. Astfel, apărarea a apreciat că inculpatul şi-a asumat conştient repercusiunile faptei şi pericolul creat pentru ordinea socială, în aşa măsură încât să prezinte garanţii suficiente de redresare. Apărarea a mai solicitat să fie avute în vedere la judecarea prezentei cauze şi aspectele consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, cu privire la conduita anterioară a inculpatului, fosta soţie precizând că "în cei 11 ani de relaţie inculpatul nu a manifestat niciodată un comportament violent, nici măcar când era nervos, fiind mai degrabă pasiv şi indiferent". Apărarea a arătat că precizările făcute de persoana vătămată în cadrul declaraţiei înregistrate audio-video din 10.12.2023, când persoana a vătămată a fost întrebată în mod expres dacă au mai fost episoade violente ale inculpatului faţă de aceasta, iar B. a replicat "Fizic niciodată. Dacă de regulă ridicam tonul, pentru că eu de regulă sunt un pic aşa mai rea de gură adică ridic tonul mai tare zicea:
"Te rog frumos B., cere-ţi scuze. Eşti o doamnă, nu-ti permiţi să vorbeşti aşa. Eu nu sunt angajatul tău. Vorbeşte frumos şi încet".
Totodată, a solicitat a se ţine seama de caracterizările depuse la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că inculpatul este o persoană liniştită, amabilă, are un caracter educat şi civilizat, un om vertical, activ în carieră, generos, amabil nefiind niciodată pus pe ceartă. Familia din care provine este o familie bine văzută în comunitate, cinstită, unită, cu o reputaţie foarte bună, tatăl său fiind declarat cetăţean de onoare al Oraşului Iernut.
Din caracterizările depuse la dosarul cauzei mai reiese faptul că inculpatul a fost un bun profesionist la birou, o persoană civilizată care nu a creat probleme nimănui şi care îşi respectă semenii.
Prin motivele de apel depuse partea civilă B., prin apărător ales, la data de 26 august 2024 2024, împotriva încheierii de şedinţă din data de 09.08.2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş prin care a fost respinsa cererea părţii civile de schimbare a încadrării juridice şi sentinţei penale nr. 26/12.08.2024 pronunţate de aceeaşi instanţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a încheierii şi a sentinţei apelate şi să se dispună admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) şi h) C. pen., cu consecinţa condamnării inculpatului.
În subsidiar, în situaţia respingerii cererii anterioare de schimbare a încadrării juridice, modificarea pedepselor aplicate în sensul majorării lor, înlăturarea dispoziţiilor de restituire tatălui inculpatului a autoturismului folosit la săvârşirea faptei penale, obligarea la cheltuieli de judecată suportate de către persoana vătămată, atât în faza de urmărire penală cât şi judecată în fond, dar şi cheltuieli de judecată în apel.
Apărarea părţii vătămate a învederat că instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., cu motivarea că din conţinutul actului de sesizare nu rezultă elemente care să se încadreze în noţiunea de premeditare şi nu rezultă că respectivul cuţit a fost cumpărat pentru a ucide persoana vătămată, iar în ceea ce priveşte cruzimile, numărul de leziuni a rezultat ca urmare a altercaţiilor celor doi, în care a fost implicat şi obiectul înţepător-tăietor. Instanţa de fond a pus sub semnul egalităţii agresiunea inculpatului cu apărarea părţii vătămate în faţa acţiunilor inculpatului. Conform apărării motivarea instanţei conform căreia între declaraţiile părţii civile date pe patul de spital, după intervenţia chirurgicală suferită şi declaraţia făcută în data de 12.03.2024 ar exista diferenţe trebuie înlăturată având în vedere circumstanţele în care a fost luată prima declaraţie. Instanţa trebuia să lămurească diferenţele, dacă acestea existau şi nu să înlăture a doua declaraţie, doar pentru ca a fost luată în prezenţa apărătorului ales. Apărarea a solicitat să se observe hotărârea şi dorinţa inculpatului de a suprima viaţa persoanei vătămate, actele sale nu au încetat pe tot parcursul derulării incidentului, întrerupt doar de către cei doi agenţi care i-au găsit în maşină, lângă calea ferată. Din momentul înjunghierii şi până în momentul în care au intervenit agenţii de politie, inculpatul a făcut tot posibilul, iniţial prin acţiunile sale şi ulterior prin inacţiunile sale, să curme viaţa victimei. Faptul ca nu s-a produs rezultatul dorit de inculpat se datorează intervenţiei celor doi agenţi de politie. Inculpatul s-a pregătit cu circa 2 săptămâni înainte, cumpărând un cuţit de bucătărie cu lama de 20-30 cm, pe care l-a pus în portbagajul maşinii (declaraţia inculpatului), cumpărând antigel şi inventând un eventual cadou pe care dorea să-l facă părţii civile. Cu o zi înaintea agresiunii, conform apărării, inculpatul a contactat persoana vătămată de mai multe ori (telefonic şi H.) încercând să o convingă să se întâlnească, motivând ca vrea să-îi dea un cadou şi să îi spună ceva ce nu poate spune la telefon (mesajele de pe H. şi apelurile telefonice din dosarul de urmărire penală). În cauză, inculpatul a comunicat persoanei vătămate prin mesaje H. faptul că doreşte să vină în localitatea de domiciliu a acesteia pentru a-i da o "amintire", un "cadou" şi a insistat ca persoana vătămată să se întâlnească cu acesta. Având în vedere că persoana vătămată nu a primit niciun obiect la momentul întâlnirii cu inculpatul, că nici în autoturismul acestuia nu a fost găsit vreun posibil cadou, concluzia este aceea că întâlnirea solicitată de inculpat a vizat uciderea victimei şi nu înmânarea unui cadou sau a unei amintiri.
De asemenea, faptul că imediat după ce aceştia s-au întâlnit, inculpatul a părăsit localitatea, oprindu-se pe un drum nu intens circulat şi la o oră târzie, noaptea, întăreşte ideea că inculpatul încă de când şi-a procurat şi pus cuţitul în portbagajul maşinii a luat rezoluţia infracţionala, iar "amintirea", "cadoul" promis nu reprezenta decât modalitatea folosită pentru a o face pe persoana vătămată să accepte întâlnirea.
În urma insistenţelor inculpatului, persoana vătămată a acceptat să îl vadă doar 5 minute în parcarea din faţa Primăriei Mun. Blaj. Conform apărării, acest lucru rezultă şi din faptul că persoana vătămată a coborât din maşină doar pentru scurt timp, deoarece nu şi-a luat asupra sa nici telefonul şi nici geanta de mână, ambele obiecte personale fiind găsite în maşina persoanei vătămate, după incidentul sângeros. Persoana vătămată a fost convinsă de către inculpat să urce în maşina acestuia pentru a-i da ceea ce i-a pregătit, ca mai apoi să plece cu maşina, fără acordul persoanei vătămate, în direcţia localităţii Valea Lungă, o localitate fără relevanţă faţă de ambele părţi. Au ajuns cu maşina până la intrare în localitatea Micăsasa, localitate situată după localitatea Valea Lungă, unde la insistenţele persoanei vătămate, a întors maşina şi s-au îndreptat spre localitatea Blaj. Înainte de a ajunge în localitatea Blaj, inculpatul a oprit în dreptul drumului care duce spre localitatea Glogovăţ, unde este o zonă care i-a permis să se retragă faţă de drumul public şi unde a avut loc atacul barbar al inculpatului.
Apărarea mai arată că în toată această perioadă, inculpatul era foarte preocupat de ceea ce era în jur fiind cu ochii în oglinda retrovizoare şi geamurile laterale ale maşinii, iar în momentul în care a oprit maşina s-a dus la portbagajul maşinii, a luat cuţitul cu o lamă de 20-30 cm pe care l-a ascuns, să nu fie văzut de persoana vătămată (conform propriei declaraţii) şi a atacat-o cu ferocitate în faţă, în zona toracelui şi abdomenului, aplicându-i mai multe lovituri, iar apoi, în disperarea persoanei vătămate de a se apăra, aceasta i-a prins lama cuţitului în mâini şi a încercat să oprească loviturile inculpatului. Persoana vătămată a reuşit să iasă din maşină şi a început sa facă semne disperate către alte maşini, în încercarea de a primi ajutor de la şoferii care circulau pe şoseaua din apropiere, însă nu a fost văzută şi nici auzită din cauza zgomotului maşinilor şi întunericul nopţii. Apoi, înjunghiată şi plină de sânge, a încercat să fugă spre pădurea din apropiere, dar inculpatul i-a pus piedica şi atunci a căzut pe burtă, pe pământ. În aceste condiţii, inculpatul a venit, s-a aplecat asupra persoanei vătămate şi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în spate, apoi a ridicat persoana vătămată de jos şi cu ultimele puteri ale acesteia a obligat-o să urce în maşină, plecând spre oraşul Blaj. Apărarea arată că, lipsit de compasiune şi hotărât să curme viaţa persoanei vătămate în cel mai crud mod, lăsând-o să sângereze timp de 3 ore (conform declaraţiilor inculpatului), inculpatul a privit-o impasibil cum viaţa i se scurge şi nemulţumit că nu moare a căutat un loc unde să scape de corpul victimei, la calea ferată unde cei doi agenţi de politie i-au găsit în aşteptarea trenului.
Apărarea a considerat că, inculpatul a urmărit şi dorit să curme viaţa victimei, pregătind diverse scenarii pentru care şi-a pregătit atât cuţitul, antigelul, dar şi programul după care circulau trenurile în locurile alese de acesta, aşa cum recunoaşte în declaraţiile sale şi care nu-i erau sub nici o formă adresate lui pentru a se sinucide, atâta timp cât niciodată nu a recurs la gestul respectiv.
În realizarea hotărârii infracţionale inculpatul a lăsat victima fără asistenţă medicală timp de peste 3 ore, privind-o şi sperând că moare, iar doar faptul că au fost găsiţi de cei doi agenţi a făcut ca finalitatea dorită de inculpat să nu se întâmple.
Rezoluţia infracţională s-a obiectivizat în acte de pregătire materiale şi morale. Înainte cu circa două săptămâni de săvârşirea infracţiunii, inculpatul a achiziţionat un cuţit cu o lama de 20-30 cm, antigel, dar a urmărit şi programul după care treceau trenurile în locurile alese de acesta, motivând că le-ar fi procurat cu gândul de a se sinucide, însă nu a existat nicio tentativa în acest sens, toate fiind pregătite pentru victima sa, persoana vătămată.
Apărarea arată că instanţa de fond nu numai că pune sub semnul egalităţii leziunile persoanei vătămate cu leziunile inculpatului, dar şi evită să evoce faptul că leziunile produse de inculpat au fost multe şi grave, minimalizând agresivitatea proprie şi consecinţele produse. Inculpatul a lovit cu cuţitul, de multe ori şi în două reprize, în toracele şi abdomenul persoanei vătămate, dar mai ales a aşteptat acesta timp de aproximativ 3 ore să se scurgă viaţa, invocând mereu:
"nu mai mori odată?". Inculpatul a acţionat nu doar cu intenţia de a-i suprima viaţa, ci şi cu intenţia de a provoca un grad de suferinţă mult mai mare decât suferinţa inerentă încetării din viaţă.
Cruzimile rezultă din faptul că victima agresiunii s-a aflat în maşină cu agresorul 3 ore, la dispoziţia lui, pe timp de noapte, simţind cum sângele i se scurge din trup şi odată cu el, viaţa. După înjunghierea persoanei vătămate, timp de 2 ore jumătate - 3 ore (conform declaraţiilor inculpatului), persoana vătămată a fost plimbată sute de km pe şoselele din Alba şi Mureş, în condiţiile în care avea atâtea lovituri penetrante în torace şi abdomen şi ambii plămâni perforaţi şi intestinul subţie tăiat. Inculpatul nu a renunţat la hotărârea de a suprima viaţa acesteia, nici un moment după înjunghierea persoanei vătămate. Conform declaraţiilor persoanei vătămate, pe tot parcursul acelor trei ore, inculpatul a dojenit-o că nu moare mai repede şi i-a spus că el este prea deştept şi nu poate fi prins de către autorităţi. Chiar dacă inculpatul nu confirmă aceste discuţii, simplul fapt că a plimbat victima, captivă în maşina sa, atâtea ore, pe la linia ferată şi podurile din zonă, confirmă afirmaţiile victimei. Atrocitatea actelor de agresiune şi acceptarea unei durate în care victima a fost lăsată să sufere, demonstrează, în opinia apărării, că inculpatul a acceptat pierderea vieţii victimei, dar şi suferinţa pe care aceasta din urmă a îndurat-o şi pe care inculpatul era hotărât să o continue dacă nu ar fi intervenit cei doi agenţi de politie.
Cruzimile se definesc ca "manifestare de ferocitate în comiterea de infracţiuni de natură să provoace suferinţe chinuitoare, prelungite victimei", iar dicţionarul limbii române defineşte cuvântul "crud" în mod identic cu dicţionarul juridic "care se desfată la suferinţele altuia", sau "atitudine, faptă crudă, ferocitate, barbarie".
Or, inculpatul indubitabil a dorit suprimarea vieţii victimei şi nu oricum ci în suferinţe lungi şi chinuitoare. Inculpatul a gândit totul şi nu a fost influenţat de suferinţa victimei pe care apărarea consideră că a urmărit-o şi la care nu a renunţat în nici un moment, în momentul în care a fost descoperit de agenţii de politic în apropierea liniei ferate fiind preocupat de modul în care urma să scape de corpul victimei.
Subsecvent, a considerat că pedepsele aplicate sunt prea mici faţă de faptele, modul de săvârşire şi consecinţele produse. În motivarea apelului, apărarea a arătat că inculpatul a fost cel care a dorit întâlnirea cu persoana vătămată. A căutat un motiv care s-a dovedit a fi fals şi apoi împotriva voinţei persoanei vătămate a urmat cu maşina un traseu care nu intra în obişnuinţa celor doi, iar la un moment dat a coborât din maşină, a luat cuţitul de bucătărie pe care l-a procurat cu acest scop şi a înjunghiat-o de mai multe ori pe persoana vătămată în zona sânului stâng şi apoi în abdomen unde a secţionat intestinul subţire, urmând o încercare de stopare a agresiunii din partea persoanei vătămate care a prins cuţitul cu ambele mâini şi astfel la mâna stângă i-a secţionat ligamentele, iar celeilalte mâini i-a lezat palma şi falangele, fără însă a reuşi să-l oprească, iar apoi a reuşit să iasă din maşină şi a încercat să scape, alergând înspre pădurea din apropiere, dar inculpatul a împiedicat persoana vătămată, aceasta a căzut la pământ, astfel că inculpatul în acel moment i-a aplicat mai multe lovituri în spate, perforându-i ambii plămâni.
Au fost un număr de 11 leziuni provocate prin lovire cu cuţitul direct, din care 8 menţionate expres în certificatul medico-legal ca fiind grave, fără a pune la socoteală leziunile produse la nivelul mâinilor în încercarea de a opri loviturile inculpatului. Apoi, a urmat cele 3 ore (conform declaraţiilor inculpatului) în care, prin omisiune şi sechestrare, a urmărit suprimarea vieţii persoanei vătămate. Pentru că acesta nici un moment nu s-a oprit din hotărârea de a-i suprima viaţa persoanei vătămate, şi-a schimbat doar modul în care acţiona pentru obţinerea aceluiaşi rezultat. Rezultatul nu a fost cel urmărit de inculpat datorită intervenţiei agenţilor de poliţie.
A apreciat că pentru astfel de fapte, de o gravitate ieşită din comun nu pot fi acordate astfel de pedepse, iar împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta în condiţiile în care a fost depistat de organele de urmărire penală nu poate constitui un motiv pentru aplicarea unor sancţiuni atât de mici.
Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite sunt evidente, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv dreptul la viaţă, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, sunt deopotrivă evidente, şi anume 11 lovituri directe de cuţit, mâinile tăiate, intestinul subţire tăiat, ambii plămâni perforaţi şi norocul pe care persoana vătămată l-a avut pentru că putea să moara prin asfixiere, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit reprezentat de suprimarea vieţii persoanei vătămate - motiv pentru care s-a întâlnit cu persoana vătămată şi s-a perindat prin locuri retrase.
Apărarea a mai arătat că nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială nu pot constitui circumstanţă atenuantă pentru inculpat deoarece acesta în cunoştinţă de cauză, cunoscând legea şi consecinţele ce decurg din faptele sale a comis această faptă abominabilă.
Referitor la starea de sănătate, a arătat că inculpatul şi familia sa cunoşteau afecţiunile de care suferea, şi cu toate acestea în loc să evite situaţii ca cele de faţă, a continuat relaţia cu persoana vătămată. În momentul incidentului mama acestuia, care a aflat că persoana vătămată nu poate fi contactată, iar inculpatul doar telefonic şi este într-o situaţie mai aparte, în loc să intervină, a întrebat doar dacă persoana vătămată a sunat la politie. De asemenea, a învederat că tot familia, respectiv părinţii, a acceptat să pună la adăpost tot patrimoniul fiului lor de o eventuală răspundere a acestuia, faţă de o faptă prejudiciabilă, săvârşită de inculpat. După cum rezultă din verificările efectuate de organele de urmărire penală, inculpatul nu are niciun bun pe numele său, decât cabinetul notarial în cota de 1/2 cu fosta soţie şi cuprinde un birou, o anticameră şi o baie. Chiar si maşina pe care o conducea este pe numele tatălui său care nu dispune nici de permis auto (nici mama sa nu conduce). Maşina cu care circula în mod frecvent are numărul de înmatriculare "NOT", făcând referire la profesia inculpatului.
Pentru aceste considerente, apărarea a solicitat modificarea pedepselor aplicate în sensul majorării lor şi:
- în legătură cu restituirea autoturismului către tatăl inculpatului, a solicitat respingerea acestei cereri, deoarece autoturismul aparţine inculpatului, iar părinţii săi, în urma unor contracte simulate prin interpunere de persoane, cum este şi cel de achiziţionare a autoturismului în cauză, apar ca şi proprietari ai bunurilor inculpatului.
A învederat că, în acest sens, s-a introdus o acţiune civilă ce face obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului Mureş, copia acţiunii fiind depusă la dosar în faţa instanţei de fond şi a contestat atât actele cât şi raţionamentul avut de instanţă în baza căruia a permis restituirea autoturismului tatălui inculpatului.
- în legătură cu cheltuielile de judecată suportate de către persoana vătămată, atât în faza de urmărire penală cât şi judecata în fond, a precizat că instanţa nu s-a pronunţat asupra lor, deşi au fost solicitate şi dovedite cu chitanţe. Având în vedere că inculpatul a fost condamnat, acesta trebuie să fie obligat şi la plata cheltuielilor suportate de către persoana vătămată în fazele de urmărire penală şi judecată la prima instanţă.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel au fost administrate probe în ceea ce priveşte confiscarea şi individualizarea pedepsei.
Analizând apelurile declarate Ministerul Public, inculpatul A. şi partea vătămată B., împotriva sentinţei penale nr. 26 din 12 august 2024 a Curţii de apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie reţine că anterior discutării semnificaţiei juridice a actelor de conduită pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă trebuie analizate limitele în care instanţa de apel poate soluţiona cauza, iar apoi chestiunile care ţin de individualizare şi de soluţionarea măsurilor de siguranţă:
În ceea ce priveşte înscrisul intitulat Completare motive de apel, depus de Ministerul Public la data de 08.11.2024, după mai mult de o lună de la data la care au fost finalizate dezbaterile în cauză, instanţa apreciază că, faţă de art. 410, 412-413 alin. (1) C. proc. pen.., repunerea cauzei pe rol, pentru a se discuta noi motive de apel, ar fi lipsită de utilitate procesuală. În măsura în care este vorba despre susţinerea motivelor de apel depuse de partea vătămată sau a celor susţinute iniţial de Ministerul Public, argumentele vor fi analizate în raport de apelurile deja declarate, iar în măsura în care este vorba despre motive noi de apel, termenul de depunere a acestora împiedică analizarea lor.
I. Cu privire la limitele acuzaţiei şi încadrarea juridică
Instanţa de apel, conform, art. 420 alin. (8), (9) C. proc. pen.., verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel. În vederea soluţionării apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.
Cauza de faţă pune problema soluţiilor pe care le are la dispoziţie instanţa de apel şi limitelor judecării cauzei în apel, faţă de acuzaţia formulată în cursul urmăririi penale şi prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa de fond. Nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu pot reţine o încadrarea juridică prin care să fie schimbată acuzaţia formulată de Ministerul Public şi recunoscută de inculpat.
Schimbarea de încadrare juridică este posibilă în limitele previzibilităţii consecinţelor acuzaţiei la momentul trimiterii în judecată. O nouă încadrare juridică nu poate reţine elemente de fapt care nu au fost aduse la cunoştinţă, în cursul urmăririi penale. Doar situaţia de fapt care formează obiectul învinuirii este previzibil să producă consecinţe juridice şi în cursul cercetării judecătoreşti. În aceste limite, în ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia instanţei de fond, cu privire la încadrarea juridică, atunci când se contestă încadrarea juridică dată faptelor, pentru admiterea căii de atac a apelului trebuie fie să se constate existenţa unei baze factuale în acuzaţie iniţială, care să nu fi fost avută în vedere de către instanţa de fond, fie să se constate ignorarea unor probe administrate în cursul urmăririi penale care ar conduce la schimbări în ceea ce priveşte elementele raportul juridic de drept penal. Criticile formulate de apelanţi vizează ambele ipoteze.
Critica formulată de partea vătămată şi de Ministerul Public porneşte de la semnificaţia juridică dată situaţiei de fapt, recunoscută de inculpat, care se reflectă în principal asupra pedepsei, prin limitele sale decurgând din procedura urmată şi din încadrarea juridică: se solicită reţinerea unei forme calificate a infracţiunii de omor şi nu a formei simple, respectiv se solicită înlăturarea unei agravante a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Instanţa de apel constată că inculpatul nu a revenit asupra recunoaşterii situaţiei de fapt, iar criticile formulate în apel decurg din interpretarea poziţiei subiective a inculpatului, anterior întâlnirii cu victima (dacă a premeditat infracţiunea) şi ulterior întâlnirii cu aceasta, pe parcursul orelor în care a fost singur cu victima, după loviturile de cuţit aplicate victimei şi până la momentul intervenţiei celor doi poliţişti (dacă se încadrează în noţiunea de cruzimi şi determină reţinerea formei calificate a tentativei la infracţiunea de omor, respectiv dacă în tot acel interval s-a menţinut intenţia de a ucide victima ceea ce ar fi determinat excluderea agravantei infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal).
Instanţa ar putea schimba încadrarea juridică pentru o infracţiune mai gravă pentru inculpatul care a recunoscut că a urmărit să ucidă victima, dacă aceste elementele privind cruzimile, premeditarea, forma calificată a infracţiunii de lipsire de libertate au fost descrise în faptele care fac obiectul acuzării şi sunt concordante cu situaţia de fapt recunoscută, respectiv cu cronologia faptelor şi conţinutul acuzaţiei.
Transpunând cele ce preced în situaţia de fapt recunoscută de inculpat, se observă că rechizitoriul descrie pe larg modul în care inculpatul a acţionat anterior punerii în executare a rezoluţiei infracţionale şi în timpul tentativei la infracţiunea contra vieţii, respectiv infracţiunii de lipsire de libertare în mod ilegal:
"Inculpatul A. şi persoana vătămată B. s-au cunoscut în luna februarie 2023, prin intermediul reţelei de socializare "G.". Ulterior, cei doi au început să se întâlnească, având o relaţie amoroasă timp de câteva luni. (...)Începând cu luna septembrie 2023 inculpatul şi persoana vătămată nu s-au mai întâlnit o perioadă de aproximativ trei luni.
În data de 09.12.2023, ulterior unor discuţii purtate prin intermediul telefonului cu privire la viitorul relaţiei dintre ei, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate, prin intermediul aplicaţiei de comunicare "H.", să se întâlnească pentru doar cinci minute în zona parcului de lângă Primăria Municipiului Blaj, spunându-i că vrea să îi dea "o amintire" şi că va veni la ora 16:00. Persoana vătămată a fost iniţial reticentă în a accepta propunerea de a se întâlni. (...) Persoana vătămată a urcat în autoturismul cu care venise inculpatul, ca urmare a insistenţelor acestuia. (...)persoana vătămată nu intenţiona să petreacă o perioadă îndelungată de timp cu inculpatul, venind să se întâlnească cu acesta doar pentru câteva minute, astfel cum inculpatul îi spusese, acest fapt fiind confirmat de (...)împrejurarea că aceasta nici nu îşi luase telefonul mobil şi poşeta când urcase în autovehiculul inculpatului, lăsându-le în vehiculul cu care venise. Inculpatul i-a spus persoanei vătămate că vor "povesti" timp de cinci minute, cerându-i să meargă cu el să alimenteze maşina şi să bea o cafea. Deşi persoana vătămată a fost reticentă, inculpatul a pus maşina cu care venise în mişcare şi s-au deplasat spre benzinăria J., unde a alimentat vehiculul, timp în care persoana vătămată a rămas în autovehicul. (...)Ulterior alimentării vehiculului, inculpatul a revenit la maşină, însă nu a pornit înspre Blaj, ci în direcţie opusă, respectiv înspre localitatea Micăşasa. În acest timp, la întrebările persoanei vătămate despre locul unde merg, inculpatul i-a spus acesteia că "mergem să ne plimbăm şi să povestim",(...). În acest timp, inculpatul a oprit de 2-3 ori maşina pe marginea drumului, coborând din maşină şi uitându-se în jur, după care revenea în vehicul şi plecau din nou. Această situaţie a durat o perioadă de timp, până aproximativ în jurul orei 17:30, când inculpatul, care anterior întorsese autovehiculul la sensul giratoriu din localitatea Micăşasa şi pornise în direcţia Blaj, a oprit autovehiculul pe un refugiu, teren viran, în vecinătatea drumului naţional 14B, la km 32 + 600 m, pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba. Aici inculpatul şi persoana vătămată au stat o perioadă de aproximativ două ore şi au avut discuţii legate de relaţia dintre ei şi de viitorul acesteia, inculpatul relatându-i persoanei vătămate anumite probleme de natură medicală pe care le avusese în ultimele luni şi solicitându-i persoanei vătămate să-i mai acorde o şansă pentru continuarea relaţiei, ceea ce persoana vătămată i-a spus că nu va face. În jurul orei 19:40, inculpatul a coborât din autovehicul, a mers la portbagaj, de unde a luat un cuţit cu lama de 20 cm lungime, cu care a mers la portiera din dreapta faţă a vehiculului, a deschis-o, după care a aplicat o primă lovitură cu acest cuţit persoanei vătămate, în zona sânului stâng. Persoana vătămată a coborât din autovehicul, iar în afara acestuia, inculpatul a mai înjunghiat-o de câteva ori, în zonele toracală, abdominală şi în spate, precum şi în piciorul stâng, producându-i şi alte leziuni ca urmare a faptului că persoana vătămată încercase să se apere, prinzând lama cuţitului, iar pe parcursul agresiunii căzuse în genunchi. Conform raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 5363/A/437 din 13.12.2023 întocmit de IML Târgu-Mureş(...), în urma agresiunii comise asupra sa de inculpatul A., persoana vătămată B. a suferit următoarele leziuni traumatice:
- plăgi înjunghiate - tăiate multiple (8) de gambă dreaptă, toracal anterior şi posterior respectiv abdominal, unele penetrante în cavitatea toracică cu pneumotorace bilateral, altele în cavitatea abdominală cu leziune transfixiantă de cec, ileon, mezocolon sigmoid şi penetrantă în mezorect, care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp tăietor - înţepător (posibil cuţit) în cadrul unei heteroagresiuni;
- plăgi multiple degete II, III, IV şi V mâna stângă cu leziuni nervoase (nerv digital deget II, III şi V), leziune parţială TFP deget III şi V respectiv leziune parţială bandeletă extensoare deget III, care s-au putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de lovire de corp tăietor - înţepător (posibil cuţit) prin autoapărare în cadrul unei heteroagresiuni;
- echimoză genunchi drept care s-a putut produce la data de 09.12.2023 prin mecanismul de lovire de suprafaţă dură, posibil în condiţiile unei căderi de la acelaşi nivel.
(...) Conform actului medico-legal, leziunile traumatice au pus în primejdie direct şi imediat viaţa persoanei vătămate şi au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale.
Intenţia inculpatului A. de a ucide persoana vătămată reiese (...)din natura obiectului folosit pentru agresiune, zonele vitale vizate, loviturile multiple şi repetate cu cuţitul şi, astfel cum se va arăta în continuare, din faptul că, după agresiune, timp de aproximativ trei ore, nu a întreprins nicio acţiune de natură a salva viaţa persoanei vătămate, nici direct, nici lăsând-o pe aceasta să solicite ajutorul altor persoane.
(...)După agresiunea comisă de inculpat, persoana vătămată a intenţionat să meargă înspre şosea şi să solicite ajutorul persoanelor din autovehiculele care treceau, însă inculpatul a luat-o şi a împins-o pe scaunul din dreapta faţă a autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x, împotriva voinţei acesteia, din acest moment începând să fie comisă infracţiunea continuă de lipsire de libertate, care a continuat până în jurul orei 22:40, când inculpatul şi persoana vătămată au fost găsiţi de un echipaj de poliţie pe raza judeţului Mureş. Faptul că inculpatul a lipsit de libertate în mod ilegal persoana vătămată, împotriva voinţei acesteia, rezultă din (...) împrejurările comiterii faptelor, fiind evident că interesul persoanei vătămate, care suferise grave leziuni corporale, era de a beneficia urgent de îngrijiri medicale în scopul salvării vieţii, iar nu de a fi plimbată pe drumurile publice de pe raza a două judeţe de inculpatul care nu a întreprins niciun demers care putea fi de natură a salva viaţa persoanei vătămate.
După ce a agresat şi a împins persoana vătămată în autovehicul, inculpatul a condus timp de peste două ore autoturismul pe drumurile publice, iniţial pe raza judeţului Alba, trecând şi prin Blaj, iar ulterior pe raza judeţului Mureş, prin Târnăveni şi înspre zona Luduş - Iernut, judeţul Mureş, având-o pe scaunul din dreapta faţă pe persoana vătămată, care era grav rănită şi care sângera, solicitându-i să o ducă la un spital sau măcar să o lase să coboare pentru a cere ajutor, ceea ce inculpatul nu a făcut. Pe parcurs, inculpatul a oprit în unele locuri din zona Iernut - Luduş, judeţul Mureş, coborând din maşină lângă un tomberon metalic, respectiv lângă un pod peste râul Mureş, după care a urcat din nou la volan şi şi-a continuat deplasarea pe drumurile publice, ignorând permanent solicitările persoanei vătămate de a face ceva pentru a-i salva viaţa. Ulterior, a oprit în apropiere de o cale ferată.
(…) În jurul orei 22:40, un echipaj de poliţie din cadrul secţiei nr. 12 Poliţie Rurală Luduş, format din agenţii E. şi F., care trecea pe drumul european, a observat autoturismul în care se aflau inculpatul şi persoana vătămată oprit pe drumul lateral. Lucrătorilor de poliţie li s-a părut suspectă prezenţa vehiculului în acel loc şi au oprit pentru a-l verifica. (...)Aceştia au observat că pe plafonul autovehiculului şi pe portiera din partea dreaptă se aflau urme de sânge. În interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x i-au identificat pe inculpatul A., pe scaunul şoferului, iar pe scaunul din dreapta faţă pe persoana vătămată B., care prezenta urme vizibile de plăgi înjunghiate şi care a solicitat ajutorul lucrătorilor de poliţie, spunând "ajutor, ajutor, mă omoară". Persoana vătămată le-a relatat că a fost înjunghiată, iar inculpatul le-a răspuns că a înjunghiat-o cu un cuţit. (...)
În interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x, în spaţiul de depozitare din portiera stângă, a fost găsit şi ridicat de organele de cercetare penală cuţitul folosit de inculpat la înjunghierea persoanei vătămate, precum şi un alt obiect tăietor - înţepător ("cutter").
(...)Astfel, tentativa la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. a fost comisă în data de 09.12.2023, în jurul orei 19:40, iniţial în interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x, aflat oprit în apropiere de vecinătatea drumului naţional 14B, la km 32 + 600 m, pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba (prima lovitură cu cuţitul) şi în imediata apropiere a acestuia (celelalte lovituri cu cuţitul şi determinarea căderii în genunchi a persoanei vătămate). Ulterior, inculpatul nu a mai săvârşit acte de agresiune a persoanei vătămate.
Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen. a fost comisă în data de 09.12.2023 începând cu ora aproximativă 19:40, după agresarea persoanei vătămate şi începând cu momentul introducerii acesteia de către inculpat în autovehicul şi a continuat în interiorul autoturismului aflat în staţionare şi în deplasare pe drumuri publice de pe raza judeţelor Alba şi Mureş, până la ora 22:40, când inculpatul şi persoana vătămată au fost găsiţi de organele de poliţie. Această infracţiune a fost comisă de inculpatul A. înarmat, având lângă el cuţitul cu lama de 20 cm lungime şi un cutter şi a fost neîndoielnic de natură a pune în pericol viaţa victimei care, fiind grav şi multiplu rănită, a fost în imposibilitate de a beneficia de ajutor medical timp de cel puţin trei ore după agresiunea suferită.
Cu privire la cuţitul cu care a agresat persoana vătămată şi la cutter, inculpatul a declarat constant că le avea în autoturism întrucât de o perioadă de timp intenţiona să se sinucidă. Inculpatul a negat premeditarea comiterii faptei, declarând că în data de 09.12.2023 a intenţionat să se întâlnească cu persoana vătămată în alte scopuri. (...)În momentele comiterii agresiunii asupra persoanei vătămate, inculpatul s-a tăiat şi pe el cu cuţitul în zona gâtului, aspect confirmat de declaraţiile inculpatului, ale persoanei vătămate şi de concluziile medico-legale.
În drept:
Faptele inculpatului A. constând în actele de agresiune comise în data de 09.12.2023, în jurul orei 19:40, asupra persoanei vătămate B., prin lovire repetată cu un cuţit cu lama cu lungimea de aproximativ 20 cm şi prin determinarea căderii acesteia, fapte în urma cărora persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol, constituie tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului A., costând în lipsirea de libertate în data de 09.12.2023 a persoanei vătămate B., după agresiunea comisă asupra acesteia, persoana vătămată fiind împinsă de inculpatul înarmat cu un cuţit şi un cutter în interiorul autoturismului marca C. cu nr. de înmatriculare x şi fiind transportată cu acesta, timp de 2-3 ore, pe drumuri de pe raza judeţelor Mureş şi Alba, până la ora 22:40, fapta fiind de natură a pune în pericol viaţa persoanei vătămate, care a nu a avut posibilitatea de a beneficia în acest timp de îngrijiri medicale pentru leziunile corporale grave suferite ca urmare a faptelor anterioare ale inculpatului, constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen.."
Procurorul a formulat învinuirea, recunoscută de inculpat, ca reflectând două momente distincte, în raport de care au fost descrise infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa: tentativa de omor finalizată la momentul producerii leziunilor prin înjunghiere şi lipsirea de liberate în mod ilegal, care are ca moment al începerii săvârşirii infracţiunii finalizarea tentativei la infracţiunea de omor, astfel că întreaga conduită a inculpatului, de la ora 19:40 până la ora 22:40, face obiectul unui singur raport juridic, cel care reflectă lipsirea de liberate în mod ilegal, conduita omisivă a inculpatului în acordarea unui ajutor victimei fiind inclusă prin acuzaţie în infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi producând consecinţe asupra formei calificate a acestei infracţiuni. Situaţia de fapt reţinută de acuzare şi recunoscută de inculpat, prin înjunghierea victimei şi întârzierea acordării unui ajutor ori prin reiterarea intenţiei de a suprima viaţa victimei după ce aceasta a fost înjunghiată de mai multe ori, este astfel divizată cronologic în doua momente diferite, care produc şi consecinţe diferite în privinţa încadrării juridice.
Conform rechizitoriului ce precede: "După ce a agresat şi a împins persoana vătămată în autovehicul, inculpatul a condus timp de peste două ore autoturismul pe drumurile publice, iniţial pe raza judeţului Alba, trecând şi prin Blaj, iar ulterior pe raza judeţului Mureş, prin Târnăveni şi înspre zona Luduş - Iernut, judeţul Mureş, având-o pe scaunul din dreapta faţă pe persoana vătămată, care era grav rănită şi care sângera, solicitându-i să o ducă la un spital sau măcar să o lase să coboare pentru a cere ajutor, ceea ce inculpatul nu a făcut. Pe parcurs, inculpatul a oprit în unele locuri din zona Iernut - Luduş, judeţul Mureş, coborând din maşină lângă un tomberon metalic, respectiv lângă un pod peste râul Mureş, după care a urcat din nou la volan şi şi-a continuat deplasarea pe drumurile publice, ignorând permanent solicitările persoanei vătămate de a face ceva pentru a-i salva viaţa. Ulterior, a oprit în apropiere de o cale ferată."
Cele ce preced arată că acuzarea a descris în situaţia de fapt recunoscută de inculpat elementele care caracterizează conduita inculpatului, ulterior lovirii victimei cu un cuţit, cu intenţia de a o ucide, însă această conduită a fost în mod explicit inclusă în conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, învinuire în raport de care procurorul a menţionat:
"Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi c) C. pen. a fost comisă în data de 09.12.2023 începând cu ora aproximativă 19:40, după agresarea persoanei vătămate şi începând cu momentul introducerii acesteia de către inculpat în autovehicul şi a continuat în interiorul autoturismului aflat în staţionare şi în deplasare pe drumuri publice de pe raza judeţelor Alba şi Mureş, până la ora 22:40, când inculpatul şi persoana vătămată au fost găsiţi de organele de poliţie."
Procedând astfel cum au solicitat prin motivele de apel Ministerul Public (care a formulat, de altfel, acuzaţia cu care a fost sesizată instanţa de fond) şi persoana vătămată, ar însemna să fie schimbat însuşi conţinutul acuzaţiei tentativei la infracţiunea de omor, care, aşa cum s-a arătat nu a inclus şi faptele omisive ulterioare încetării agresiunii.
Situaţia de fapt recunoscută de inculpat nu indică nici premeditarea. Premeditarea presupune nu numai trecerea unui interval de timp de la luarea hotărârii şi până la exteriorizarea sa, dar şi o chibzuire anticipată a săvârşirii faptei, exteriorizată prin acte de pregătire [G Antoniu, C Bulai (coordonatori) Practica judiciară penală, vol. III, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1992, p.27]. Premeditarea, ca agravantă a infracţiunii de omor, cuprinde atât elemente de ordin psihic, cât şi elemente obiective, respectiv acte premergătoare şi preparatoare executării actului de conduită. Niciunul dintre aceste elemente nu este descris în cauză. Într-adevăr, în raport de probele administrate, de modul în care inculpatul a comis fapta, nu s-a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea cu premeditare, acesta orientându-şi toate acţiunile în scopul suprimării vieţii victimei doar din momentul în care a fost evident că relaţia dintre el şi victimă nu mai poate continua.
Premeditarea este exclusă atât în ordonanţa din data de 28.12.2023, dată în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş prin care procurorul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, (în care se reţine că inculpatul a cumpărat cuţitul cu intenţia de a se sinucide), cât şi în rechizitoriu (care reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea din ordonanţa anterior citată). Săvârşirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuţioase, a unei infracţiuni, premeditarea, presupune luarea hotărârii de a ucide victima cu un oarecare timp înainte de a acţiona, iar rezoluţia infracţională coincide cu voinţa fermă de a suprima viaţa victimei, alegând, în acelaşi timp, momentul şi locul unde va săvârşi actul sau o acţiune astfel încât să împiedice descoperirea sa. În speţă se descrie o lungă perioadă în care inculpatul şi victima au stat de vorbă pentru a clarifica relaţia dintre ei, aspect care nu este de natură să probeze premeditarea tentativei de omor.
Astfel, premeditarea nu rezultă din actele dosarului: "inculpatul a oprit de 2-3 ori maşina pe marginea drumului, coborând din maşină şi uitându-se în jur, după care revenea în vehicul şi plecau din nou. Această situaţie a durat o perioadă de timp, până aproximativ în jurul orei 17:30, când inculpatul, care anterior întorsese autovehiculul la sensul giratoriu din localitatea Micăşasa şi pornise în direcţia Blaj, a oprit autovehiculul pe un refugiu, teren viran, în vecinătatea drumului naţional 14B, la km 32 + 600 m, pe raza comunei Valea Lungă, sat Valea Lungă, jud. Alba. Aici inculpatul şi persoana vătămată au stat o perioadă de aproximativ două ore şi au avut discuţii legate de relaţia dintre ei şi de viitorul acesteia, inculpatul relatându-i persoanei vătămate anumite probleme de natură medicală pe care le avusese în ultimele luni şi solicitându-i persoanei vătămate să-i mai acorde o şansă pentru continuarea relaţiei, ceea ce persoana vătămată i-a spus că nu va face. În jurul orei 19:40, inculpatul a coborât din autovehicul, a mers la portbagaj, de unde a luat un cuţit cu lama de 20 cm lungime, cu care a mers la portiera din dreapta faţă a vehiculului, a deschis-o, după care a aplicat o primă lovitură cu acest cuţit persoanei vătămate, în zona sânului stâng".
Conform acuzaţiei loviturile au fost aplicate fără o pregătire prealabilă, iar justificarea cuţitului ţinea de intenţia inculpatului de a se sinucide. Având în vedere că dubiul profită făptuitorului, elementul circumstanţial al premeditării nu poate fi reţinut.
În ceea ce priveşte forma calificată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal vinovăţia reţinută în materia tentativei de omor influenţează şi conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în sensul că intenţia de suprimare a vieţii victimei nu ar putea, în acelaşi interval de timp, să fie convertită în culpă.
În consecinţă, va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public şi de inculpat în ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi va înlătura agravanta prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. c) C. pen.
II. În ceea ce priveşte criticile privind individualizarea pedepsei:
Pedeapsa individualizată de instanţa de fond reflectă un grad de pericol social orientat către mediu, astfel cum rezultă din datele care îl caracterizează pe inculpat anterior comiterii faptei şi din conduita sa pe parcursul săvârşirii celor două infracţiuni. Absenţa unei conduite violente anterior celei din prezenta cauză a fost pusă în balanţă cu gravitatea suferinţelor produse persoanei vătămate, astfel că instanţa de fond a stabilit pedepse orientate spre mediu, în limitele determinate de forma tentată a uneia dintre infracţiuni (tentativa la infracţiunea de omor) şi de procedura recunoaşterii în care a fost judecat dosarul. "Inculpatul A. are vârsta de 41 ani, nu este căsătorit şi nu este cunoscut cu antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar (...).Inculpatul are profesia de notar public. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi a descris săvârşirea faptelor de agresiune comise asupra persoanei vătămate B., precizând însă că în acele momente nu ar fi avut discernământ. Inculpatul a precizat că, după comiterea agresiunii a intenţionat să se sinucidă, însă nu a mai făcut nimic în acest sens "pentru că nu am mai avut curajul, starea de discernământ revenindu-mi" . În ceea ce priveşte lipsirea de libertate a persoanei vătămate, inculpatul a arătat că el consideră că nu s-a pus problema lipsirii de libertate a acesteia, întrucât era foarte bulversat şi nu avea discernământ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în ceea ce-l priveşte pe inculpat, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 400/07.02.2024 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu-Mureş stabilindu-se că:- inculpatul prezintă diagnosticul de personalitate cu trăsături accentuate de tip Cluster B. Tulburare anxios depresivă pe fond situaţional;
- inculpatul nu prezintă tulburări psihice de natură să-i afecteze discernământul, realizând semnificaţia faptelor sale;- la data de 09.12.2023, când a săvârşit faptele care constituie obiectul prezentului dosar, inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu faptele comise;- nu se impune aplicarea faţă de inculpat a măsurilor de siguranţă cu caracter medical prevăzute de art. 109 şi de art. 110 C. pen.."
Instanţa de apel îşi însuşeşte criteriile de individualizare descrise de instanţa de fond în cele ce preced şi apreciază pericolul infracţiunilor orientat spere mediu, astfel că pedepsele au fost corect individualizate chiar în absenţa reţinerii unei a doua agravante, şi anume cea prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. c) C. pen.
III. În ceea ce priveşte măsurile de siguranţă şi soluţia asupra cererii de restituire a bunului, considerentele instanţei de fond sunt corecte, justificate de situaţia juridică a bunurilor respective. Contrar apărărilor formulate în cauză, instanţa de fond a avut în vedere o reducere a valorii bunului, corespunzătoare anului de punere în circulaţie a autovehiculului. De asemenea, au fost avute în vedere chestiunile referitoare la proprietatea bunului, care aparţine tatălui inculpatului, astfel că motivele de apel nu infirmă situaţia juridică reţinută de instanţa de fond cu privire la soluţia de restituire a autoturismului şi limitele măsurii de siguranţă dispusă faţă de inculpat.
Referitor la acordarea cheltuielilor judiciare de către instanţa de fond, conform art. 276 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea. Cele ce preced arată că premisa acordării cheltuielilor judiciare către partea vătămată este admiterea acţiunii civile. Faţă de faptul că în cauză acţiunea civilă a fost disjunsă, soluţia instanţei de fond este corectă. De altfel, instanţa de fond a menţionat, în partea finală a considerentelor sale, în mod expres, că urmează a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată în cauza disjunsă.
În consecinţă, conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., va admite apelurile formulate în cauză de Ministerul Public şi de inculpat şi, desfiinţând în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond, rejudecând:
Conform art. 386 C. proc. pen.., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a), c) C. pen. în infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen.
Va dispune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., comisă la data de 9.12.2023, în dauna persoanei vătămate B..
Conform art. 66, 67 C. pen., va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.
Va menţine soluţia de condamnare şi pedepsele stabilite pentru tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 3 (trei) ani închisoare şi va aplica pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., va aplica, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., va aplica, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.
În temeiul art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada privării de libertate de la 10.12.2023-zi.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Va respinge apelul declarat de persoana vătămată.
În apel, va obliga persoana vătămată la cheltuieli judiciare către stat.
În apel, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în ceea ce îl priveşte pe inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., admite apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 12 august 2024 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală nr. 26 din 12 august 2024 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi rejudecând:
Conform art. 386 C. proc. pen.., dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a), c) C. pen. în infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen.
Condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., comisă la data de 9.12.2023, în dauna persoanei vătămate B..
Conform art. 66, 67 C. pen., aplică inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen., interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri.
Menţine soluţia de condamnare şi pedepsele stabilite pentru tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 3 (trei) ani închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare la care adăugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., aplică inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen., aplică inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut, a interzicerii exerciţiului drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, a purta sau a folosi orice categorie de arme, precum şi de a comunica cu persoana vătămată B., cu membrii familiei acesteia, ori de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 100 metri, prevăzută de art. 66 lit. a), b), h), n) C. pen.
În temeiul art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată perioada privării de libertate de la 10.12.2023-zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
II. Respinge apelul declarat de persoana vătămată B. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 12 august 2024 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În apel, obligă persoana vătămată B. la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
În apel, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în ceea ce îl priveşte pe inculpat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2024.