Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 440 din data de 29 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată. În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 147/07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă la 27.07.2021, prin neapelare, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 97 alin. (2) din C. pen. de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 129/09.09.2020 a Judecătorie Segarcea, respectiv de la 18.08.2020.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 6 ani închisoare, inculpatul executând în final 7 ani şi 9 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 16.03.2022 la zi.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 4700 de RON obţinute în urma vânzării drogurilor către colaboratorul cu identitatea "B.", investigatorului sub acoperire "C." şi investigatorul sub acoperire "D.", în zilele de 03.02.2022, 17.02.2022, 25.02.2022 şi 11.03.2022.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap la art. 249 alin. (4), (5) C. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra următoarelor sume de bani: 481 (patru sute optzeci şi unu) de RON, descoperită asupra inculpatului A., 1.800 (o mie opt sute de RON) de RON şi 50 (cincizeci) de euro, descoperite la data de 16.03.2022 în locuinţa inculpatului A., şi 2.436 (două mii patru sute treizeci şi şase) de RON, descoperită asupra inculpatului E., dispusă prin ordonanţa nr. 59/D/P/2022 din 21.03.2022 .
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 147/07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă la 27.07.2021 prin neapelare, privind inculpatul A. şi dispune emiterea formelor de executare în baza prezentei, la data rămânerii definitive.
În fapt, în esenţă, s-au reţinut în sarcina inculpatului A. următoarele: la data de 03.02.2022, în jurul orei 15:00, în timp ce se afla în incinta barului "F.", situat pe strada x din municipiul Craiova, a vândut colaboratorului cu identitatea "B.", fără drept, în schimbul sumei de 1000 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic, cantitatea de 20,51 de grame de cannabis; la data de 17.02.2022, în jurul orei 17:30, în timp ce se afla în parcarea complexului comercial "G." din municipiul Craiova, a vândut investigatorului sub acoperire "C.", fără drept, în schimbul sumei de 1000 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic transparent, cantitatea de 21,97 de grame de cannabis; la data de 25.02.2022, în jurul orei 1430, în timp ce se afla în parcarea complexului comercial "G." din municipiul Craiova, a vândut investigatorului sub acoperire "C.", fără drept, în schimbul sumei de 1300 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic de culoare roşie, cantitatea de 19,21 de grame de cannabis şi cantitatea de 0,50 de grame de pulbere, ambalată într-o punguţă din material plastic transparent, ce conţinea cocaină; la data de 11.03.2022, în jurul orei 14:10, în timp ce se afla la intrarea în oraşul Segarcea, a vândut investigatorului sub acoperire "D.", fără drept, în schimbul sumei de 1700 de RON, ambalată într-o punguţă din material plastic, cantitatea de 0,74 de grame de cannabis şi cantitatea de 2,02 grame de pulbere, ambalată în 4 (patru) punguţe din material plastic transparent, ce conţinea cocaină, substanţă ce face parte din tabelul-anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, republicată, în care sunt înscrise drogurile de mare risc; la data de 16.03.2022, în jurul orei 16:45, în timp ce se afla în parcarea magazinului H., a vândut investigatorului sub acoperire "D.", fără drept, în schimbul sumei de 10.000 de euro, ambalată în 3 (trei) pungi din material plastic de culoare gri, cantitatea 2.545 de grame de cannabis, plantă ce face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în care sunt înscrise drogurile de risc, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) şi ale art. 41 alin. (1) din C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale, printre alţii, a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 440 din data de 29 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.
Cu privire la inculpatul A., s-a desfiinţat, în parte, hotărârea primei instanţe, sub aspectul laturii penale, şi rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 9 luni aplicată apelantului inculpatul A. în pedepsele componente, astfel: pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la recidiva postcondamnatorie şi art. 5 din C. pen. pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 147 din 07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin neapelare la 27.07.2021.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la recidiva postcondamnatorie şi art. 5 din C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare în regim de detenţie.
S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate de prima instanţă acestui inculpat atât sub aspectul conţinutului cât şi sub aspectul duratei acestora.
S-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului A. de la 29 septembrie 2023 la zi.
Decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 21.12.2023
Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 22.01.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 27.12.2023 .
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Dolj la data de 12.01.2024 şi inculpatului E. la data de 23.01.2024.
În cauză, nu au fost formulate concluzii scrise.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 26 martie 2024.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, s-a precizat că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar recursul în casaţie vizează latura penală şi latura civilă, fiind întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
S-a solicitat să se constate că, în rejudecare, instanţa de control judiciar, deşi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu a diminuat proporţional pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A., de către instanţa de fond, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., aplicându-i pedeapsa de 4 ani închisoare, faţă de cea corespunzătoare de 3 ani închisoare, fiindu-i agravată situaţia în propria cale de atac, prin încălcarea principiul non reformatio in peius, întrucât nu a fost redusă la jumătate pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond. Instanţa de control judiciar a procedat la o reindividualizare a pedepsei, şi nu la o reducere proporţională (la jumătate) a pedepsei aplicată de instanţa de fond.
S-a apreciat că, decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât încalcă principiul non reformatio in pejus, ceea ce atrage incidenţa motivului de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., fiind aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, în speţă, apelul fiind declarat doar de inculpat. De altfel, nici apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, nu poate conduce la agravarea situaţiei acelei părţi.
Concret, instanţa de fond a aplicat o pedeapsa de 6 ani închisoare, orientată spre maximul rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsa, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, la nivelul maximului special rezultat ca urmare a reţinerii, în plus, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 .
Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată. Înalta Curte a reţinut că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus. (I. C. civ..J, secţia penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019, decizia 79/RC din 03 martie 2020).
S-a susţinut că nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., şi în consecinţă, în temeiul disp. art. 488 alin. (2) art. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, rejudecând, înlăturarea greşitei aplicări a legii.
Prin încheierea din 26 martie 2024, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 23 aprilie 2024, cu citarea recurentului-inculpat A..
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele inculpatului A., aflat în Penitenciarul Craiova, precum şi hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 2083 din data de 14.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, avocat I., cu delegaţie la fila x.
Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost declarată în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., dar şi pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere motivele invocate ce vizează aplicarea pedepsei în alte limite prin raportare la art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., (respectiv faptul că instanţa de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, nefiind redusă proporţional potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002).
Examinând recursul casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este conceput ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept aplicabile.
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.
În cadrul recursului în casaţie, recurentul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, respectiv că nu i se putea agrava situaţia în propria cale de atac, în sensul că instanţa de fond a aplicat o pedeapsa de 6 ani închisoare, orientată spre maximul rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsa, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar instanţa de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, la nivelul maximului special rezultat ca urmare a reţinerii, în plus, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Înalta Curte constată că infracţiunea de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) din C. pen., limita maximă devine 18 ani.
Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea arătată devin între 3 ani şi 4 luni şi 11 ani închisoare.
Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 1 an şi 8 luni şi 6 ani, în cauză a fost aplicată pedeapsa de 4 ani, nefiind o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut, se circumscrie limitelor legale astfel cum s-a menţionat anterior, nefiind încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce conduce la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În acest sens, aşa cum s-a arătat anterior, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cuantum de 4 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este în limitele legale, fiind respectat principiul non reformatio in pejus, pedeapsa stabilită fiind orientată spre mediu sub aspectul cuantumului şi nu spre maxim aşa cum susţine recurentul.
Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Înalta Curte reţine că ignorarea limitelor de pedeapsă ori a modalităţii de executare, determinate de textele de lege sau de incidenţa principiului non reformatio in pejus, în defavoarea inculpatului, prin stabilirea unui tratament sancţionator mai sever, se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015). Instanţa analizează plasarea cuantumului pedepsei în intervalul prevăzut în norma de incriminare sau în intervalul dictat de cauzele ori stările de agravare sau de reducere a pedepsei şi efectele principiului non reformatio in pejus asupra pedepsei.
Prin urmare, evaluarea modalităţii de stabilire a cuantumului pedepsei în interiorul intervalului determinat de reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei, dar prin raportare la noile limite de pedeapsă, instanţa de apel a redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu reţinerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.