Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului în casaţie de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/P/2023 din data de 20 martie 2023, pronunţată de către Tribunalul Bihor, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) şi data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2022).
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (76 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (39 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 1 an, 6 luni şi 20 zile, rezultând în final o pedeapsă de 7 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală (57 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală (28 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1)-art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în sensul că s-a aplicat pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 1 an, 6 luni şi 20 zile, rezultând în final o pedeapsă de 6 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei B., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 - art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (2) şi (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. C. S.R.L., la pedeapsa de 100.000 RON amendă penală, reprezentând 200 zile-amendă (500 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (76 acte materiale).
În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. C. S.R.L., ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. C. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (2) şi (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. D. S.R.L., la pedeapsa de 90.000 RON amendă penală, reprezentând 180 zile-amendă (500 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (39 acte materiale).
În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. D. S.R.L., ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (2) şi (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 50.000 RON amendă penală, reprezentând 200 zile-amendă (250 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală (57 acte materiale).
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (2) şi (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L., la pedeapsa de 45.000 RON amendă penală, reprezentând 180 zile-amendă (250 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală (28 acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1)-art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 50.000 RON reprezentând 200 zile-amendă, la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 15.000 RON reprezentând 60 zile-amendă, rezultând în final o amendă penală de 65.000 RON, reprezentând 260 zile-amendă.
În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. E. S.R.L..
În temeiul art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. E. S.R.L. sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 48 - art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. F. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor complicitate la evaziune fiscală (7 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală (5 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. G. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală (6 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală (6 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
S-a respins acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, la rămânerea definitivă a acesteia.
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (2), art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., la plata sumei de 5.000 RON, fiecare, şi pe inculpatele F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., la plata sumei de 1.500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpaţii A., B., societatea C. S.R.L. şi societatea D. S.R.L., împotriva sentinţei penale nr. 38/P/2023 din data de 20 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bihor.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
S-a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului A. dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., şi în consecinţă:
În baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Prin încheierea penală pronunţată la data de 07.02.2024 de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 278 Din C. proc. pen., s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul considerentelor şi dispozitivului deciziei penale nr. 38/A/2024 din data de 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că în loc de "în baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, dispune încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale" se va citi:
"în baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, dispune încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, iar în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpaţi lor:
- A. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- B. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- societatea C. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- societatea D. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- societatea E. S.R.L. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..".
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise faţă de inculpaţii A. şi B. în baza sentinţei penale nr. 38/P/20.03.2023 pronunţate de Tribunalul Bihor, precum şi toate formele de executare emise faţă de inculpaţii A., B., societatea C. S.R.L., societatea D. S.R.L., societatea E. S.R.L., cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală mai sus arătate, ca urmare a încetării procesului penal.
Împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7.02.2024, la data de 27.02.2024, au formulat cerere de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. şi inculpaţii A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceştia susţinând că măsura confiscării speciale în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON, dispusă de instanţa de apel este nelegală.
S-a arătat că, în cauză, a fost achitat integral prejudiciul produs ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, aspect reţinut de instanţa de apel, motiv pentru care nu se putea dispune confiscarea sumei de bani ca produs al infracţiunii de spălare a banilor, astfel cum este stabilit prin Decizia nr. 23 din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Prin încheierea nr. 329/RC din 27 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7.02.2024, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate, Înalta Curte a constatat că îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., numai cererea de recurs în casaţie a inculpaţilor A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., apreciind că motivul invocat se încadrează în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în condiţiile în care măsura de siguranţă a confiscării speciale, se circumscrie unei "pedepse". În acest sens, s-a avut în vedere jurisprudenţa CEDO, respectiv Cauza Welch împotriva Regatului Unit, 1995, pct. 29-35, în care Curtea a identificat drept "pedepse", un ordin de confiscare a produsului unei infracţiuni în urma unei condamnări, în vederea scopului punitiv, în plus faţă de natura sa preventivă şi reparatorie.
Analizând recursul în casaţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că acesta este fondat, în considerarea următoarelor argumente.
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În speţă, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, respectiv sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (reţinând incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)1 al Legii nr. 245/2005).
Totodată, având în vedere că potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor se aplică dispoziţiile privind confiscarea bunurilor din C. pen., iar conform art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., "sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia", instanţa de apel a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A., a sumei de 775.985 RON, transferată în conturile inculpatei S.C. C. S.R.L., administrată de inculpat, reţinând că acesta a beneficiat în mod fraudulos de suma respectivă, prin comiterea faptei de spălare a banilor.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpaţii A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au formulat recurs în casaţie împotriva deciziei instanţei de apel, arătând, în esenţă, că aceasta a depăşit limitele legale prin aplicarea faţă de inculpatul A. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., în condiţiile în care, în cauză, prejudiciul provenit din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a fost achitat integral, având loc, astfel, o dublă sancţionare a inculpatului, contrar Deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Examinând motivele recurenţilor inculpaţi, raportat la cazul de casare invocat, prealabil, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Potrivit jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confiscarea specială constituie o sancţiune penală, fiind asimilată unei veritabile "pedepse" în sensul art. 7 din CEDO, indiferent de calificarea acesteia în dreptul naţional (Cauza Welch împotriva Regatului Unit din 9 februarie 1995 - în materia confiscării extinse; Cauza Varvara contra Italiei din 29 octombrie 2013 - în materia confiscării speciale).
De asemenea, prin Hotărârea din 28 iunie 2018, pronunţată în Cauza G.I.E.M S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, CEDO a concluzionat că măsurile de confiscare constituie "pedepse" în sensul art. 7 din Convenţie. Această constatare, care este rezultatul unei intrepretări autonome a noţiunii de "pedeapsă", în sensul art. 7 determină aplicabilitatea acestei dispoziţii, chiar şi în absenţa unei proceduri penale în sensul art. 6 (paragraful 233). Totodată, Curtea a mai stabilit că, chiar şi în cazul unei decizii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei, măsura confiscării poate fi pusă în aplicare numai în cazul în care se demonstrează că au fost întrunite atât elementul material, cât şi elementul subiectiv al infracţiunii (paragraful 245).
În ceea ce priveşte fondul problemei, respectiv nelegalitatea aplicării măsurii confiscării speciale, invocate de inculpaţi în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, "în interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală."
Potrivit considerentelor acestei decizii, "pentru a putea face obiectul confiscării conform dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sumele de bani trebuie să se regăsească în una din situaţiile prevăzute de art. 112 din C. pen. sau, altfel spus, sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, cu privire la care se exercită acţiunile ce realizează elementul material al infracţiunii de spălare a banilor sunt supuse confiscării speciale în măsura în care nu servesc la despăgubirea statului.
Aspectul referitor la coexistenţa măsurii confiscării speciale şi a obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile a fost de altfel clarificat prin Decizia nr. 11/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde s-a statuat că cele două măsuri pot coexista, însă nu cu privire la acelaşi bun sau la aceeaşi sumă de bani.
Prin raportare la obiectul prezentei sesizări şi în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, indiferent dacă această infracţiune intră sau nu în concurs cu infracţiunea de spălare a banilor, sumele de bani reprezentând obligaţiile fiscale datorate statului nu pot face concomitent obiect al obligaţiei de plată a inculpatului atât ca efect al confiscării speciale, cât şi ca efect al obligării inculpatului la plata despăgubirilor, considerentele regăsindu-se pe deplin în conţinutul deciziei menţionate.
În condiţiile în care suma de bani dobândită în urma comiterii unei infracţiuni nu se mai află în posesia făptuitorului, ci a fost folosită pentru despăgubirea persoanei vătămate, nu mai există situaţia premisă a deţinerii produsului unei infracţiuni şi, implicit, nu există nicio stare de pericol, nejustificându-se sub niciun aspect luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale."
Din perspectiva considerentelor de ordin teoretic şi jurisprudenţial expuse, analizând hotărârea atacată, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că motivele recurenţilor inculpaţi sunt întemeiate, fiind incident, în speţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că instanţa de apel a stabilit în sarcina inculpatului A. o "pedeapsă" neprevăzută de lege.
În acest sens, se constată că, în cauză, prejudiciul aferent săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală a fost achitat de către inculpatul A., aşa încât toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii au beneficiat de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)1 al Legii nr. 245/2005.
De altfel, în considerentele deciziei atacate, aşa cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024, instanţa de apel a reţinut că, "legea nr. 241/2005 în forma în vigoare după adoptarea Legii nr. 55/2021 este în mod evident mai favorabilă inculpaţilor, în condiţiile în care prejudiciul, majorat cu 20%, a fost acoperit integral, aspect ce rezultă din adresa nr. x/30.06.2020 emisă de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor (inculpata S.C. C. S.R.L. a achitat integral debitul şi nu datorează accesorii fiscale aferente prejudiciului, întrucât acestea au fost anulate conform prevederilor legale) şi ordinele de plată aflate în dosarul instanţei de apel, din care rezultă că s-a achitat 20% din valoarea prejudiciului.
În aceste condiţii, având în vedere că instanţa de apel a reţinut faptul că, în cauză, a fost achitat întreg prejudiciul produs ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte, în opinie majoritară, reţine că dispoziţia de confiscare în favoarea statului, de la inculpatul A., a sumei de 775.985 RON, ca produs al infracţiunii de spălare a banilor este nelegală, întrucât constituie o dublă obligare a inculpatului la plata aceleaşi sume de bani, aspect prohibit de Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În concluzie, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că recursul în casaţie este fondat, urmând a înlătura greşita aplicare a legii, în sensul înlăturării dispoziţiei privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024.
Va casa în parte decizia atacă, şi va înlătura dispoziţia privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024.
Casează în parte decizia atacă, şi înlătură dispoziţia privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2024.
Motivarea opiniei separate
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de respingere, ca nefondate, a recursurilor în casaţie declarate de către recurenţii Faur Iulius Claudiu, SC A. SRL şi SC B. SRL împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.
În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În privinţa cazului de casare reglementat de prevederile art. 438 pct. 12 din Codul de procedură penală acesta are în vedere situaţiile în care instanţele "au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În conformitate cu prevederile art. 187 din Codul penal "Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta.."
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 53 - 55 din Codul penal, categoriile de pedepse prevăzute de lege sunt, pedepsele principale, pedepsele accesorii şi pedepsele complementare.
Deci, acest caz de casare are incidenţă în situaţiile în care pedepsele au fost aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind expresia principiului general al legalităţii pedepsei.
Cazul de recurs în casaţie este incident atunci când s-au produs erori de drept referitoare la aplicarea pedepsei, fie prin aplicarea unei pedepse neprevăzute de lege, fie prin depăşirea limitelor legale.
De asemenea, noţiunea de pedeapsă nelegală include atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele accesorii ori complementare.
Confiscarea specială, chiar daca este o sancţiune penală, nu este inclusă de legiuitor în categoria pedepselor, şi, pe cale de consecinţă, nu se poate considera ca invocarea unei nelegale adoptări a acestei măsuri pe calea recursului în casaţie este posibilă, cazul de casare având în vedere doar nelegala aplicare a unei pedepse şi nu cazurile de nelegală aplicare a unor alte sancţiuni penale.
Pe de altă parte, chiar din modul de formulare a prevederilor art. 438 pct. 12 din Codul de procedură penală rezultă că nu este posibilă analizarea legalităţii confiscării speciale, în condiţiile în care se pune problema de stabilire a limitelor legale, iar confiscare are în vedere bunuri care pot avea valori diferite, neprevăzute de legiuitor.
În aceste coordonate, în analiza recursului în casaţie exercitat de către Faur Iulius Claudiu, SC Ecological Prest SRL şi SC B. SRL, se reţine că aceştia au invocat faptul că măsura de siguranţă a confiscării luată în ceea ce îi priveşte este una nelegală, prin prisma faptului că suma cu privire la care s-a dispus măsura reprezenta un prejudiciu rezultat din comiterea infracţiunii de evaziune fiscale, care ar fi fost deja acoperit, fiind astfel incidentă în cauză Decizia nr. 23/2017 a ICCJ pronunţată în recursul în interesul legii.
Remarc faptul că pe de o parte se solicită Înaltei Curţi ca aceasta să analizeze probatoriul administrat în cauză pentru a stabili în ce măsură prejudiciul cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală a fost integral achitat şi de către cine anume, iar pe de altă parte să se includă în sfera pedepselor penale şi sancţiunile penale cum este confiscarea specială.
Aceste măsuri, însă, nu sunt posibile prin prisma prevederilor legale care guvernează calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, aşa cum anterior s-a menţionat.
În fine, chiar dacă s-ar trece peste elementele menţionate ce justifică soluţia de respingere a recursurilor în casaţie, este de remarcat faptul că soluţia instanţei de apel, este una perfect legală, nefiind aplicabilă în cauză decizia pronunţată de Înalta Curte în procedura recursului în interesul legii.
Astfel, a reţinut instanţa de apel că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală a fost acoperit de către societatea comercială care l-a cauzat, B. SRL, aspect ce rezultă din adresa nr. 44356/30.06.2020 emisă de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, dar între timp, suma de bani spălată a ieşit din patrimoniul inculpatei societate, în baza contractelor de împrumut fictive încheiate cu inculpata Marica (fostă Dig) Ionela Cristina şi a ajuns în patrimoniul inculpatului recurent Faur Iulius Claudiu, persoană de la care s-a dispus confiscarea sumei de bani.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluţia ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursurilor ca nefondate, recursurile în casaţie ale societăţilor comerciale fiind, de altfel, lipsite de orice interes, în condiţiile în care nu erau vizate de măsura confiscării speciale.