Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 109 alin. (1) corob. cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024 de procurorul din cadrul Parchetului Graz pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Austria, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de persoana solicitată în sensul de a se dispune amânarea predării.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data 12.06.2024 la data de 11.07.2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată în procedura de punere în executare a mandatului european de la data de 22.05.2024 la 12.06.2024.
Cheltuielile judiciare legate de soluţionarea solicitării autorităţilor judiciare austriece au rămas în sarcina statului.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile constând în onorariul parţial al avocatului din oficiu care a asistat persoana solicitată în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, la data de 22.05.2024 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţei, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024 de autorităţile judiciare din Republica Austria, privind persoana solicitată A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de spargere, prev. de art. 127, 128/1Z5, 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, infracţiune ce ar avea ca şi corespondent în legislaţia română infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
În fapt, s-a reţinut de către autorităţile judiciare austriece, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, că în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2020, în localitatea Deutschlandsberg, în colaborare conştientă şi deliberată cu cel puţin un alt autor încă necunoscut, persoana solicitată A. a sustras bunuri mobile aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie menţionate mai jos cu o valoare care depăşeşte 5.000,00 Euro, în speţă în valoare totală de 13.637,75 Euro, cu intenţia de a se îmbogăţi fără justă cauză pe sine sau de a îmbogăţi un terţ prin însuşirea acestora, şi anume:
1. - un număr de 8 tablete marca B. cu o valoare totală de 616,00 Euro, aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie asupra Societăţii cu răspundere limitată - C. frizerie/coafură "C.",
2. - un număr de 8 telefoane mobile de diferite mărci şi tipuri cu o valoare totală de 4.271,75 Euro aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie asupra magazinului de telefoane D. şi
3. - un număr de 35 de telefoane mobile de diferite mărci şi tipuri cu o valoare totală de aproximativ 8.750,00 Euro aparţinând unor clienţi necunoscuţi ai magazinului de telefoane D..
În drept, s-a arătat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. constituie infracţiunea de spargere, prev. de art. 127. 128/1Z5. 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, infracţiune care ar avea ca şi corespondent în legislaţia româna infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) C. pen.
Au fost ataşate: proces-verbal privind audierea persoanei solicitate din 22.05.2024, în cuprinsul căruia este consemnat şi faptul că i-au fost aduse la cunoştinţă persoanei solicitate drepturile conferite de lege şi că nu are obiecţiuni cu privire la identitate; ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate nr. 58/22.05.2024 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal de depistare, procese-verbale de verificare în bazele E., ECRIS GPS (Global Person Search), F., fişa de cazier judiciar, fişă de cunoaştere individuală, formularul A transmis de Biroul SIRENE.
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 22.05.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a rezultat că împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reţinerii, că persoana solicitată este urmărită internaţional pentru faptele care fac obiectul mandatului european de arestare, că acesteia i s-au adus la cunoştinţă drepturile pe care le are şi a arătat că nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate, că este de acord cu predarea sa către autorităţile austriece.
La termenul de judecată din data de 22.05.2024 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A. şi s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 15 zile, de la 22.05.2024 la data de 05.06.2024, inclusiv, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare tradus în limba română şi pentru obţinerea unor relaţii privind dosarele în care este cercetată persoana solicitată în România.
La dosar a fost ataşată traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis de autorităţile austriece, fiindu-i comunicat un exemplar, în copie, persoanei solicitate.
La termenul din data de 03.06.2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a adus la cunoştinţa persoanei solicitate regula specialităţii şi efectele acesteia, dar şi posibilitatea de a consimţi la predare, respectiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată, cetăţean român, a arătat că nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare emitente ale mandatului de arestare şi că doreşte să se prevaleze de regula specialităţii, declaraţia dată pe aceste aspecte de persoana solicitată fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei .
La aceeaşi dată, curtea de apel a acordat termen pentru a lămuri aspectele referitoare la dosarele în care ar fi cercetată persoana solicitată în România, apreciind necesară obţinerea de la autorităţile judiciare române a unor informaţii suplimentare, în vederea soluţionării sesizării, în condiţiile în care din răspunsurile oferite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu rezulta cu claritate stadiul cercetărilor în dosarele menţionate, nefiind precizat dacă persoana solicitată A. are calitatea de suspect/inculpat în dosarele respective.
Prin încheierea din data 04.06.2024, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la 04.06.2024 la data de 03.07.2024, inclusiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.
Curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale într-o cauză privind comiterea de către persoana solicitată a unei infracţiuni de spargere, prev. de art. 127. 128/1Z5. 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, în calitate de coautor.
În fapt, din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoţit de traducerea în limba română, rezultă faptele sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către autorităţile solicitante, acestea fiind prezentate detaliat .
Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată şi care este menţionată în mandatul european de arestare este incriminată şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) C. pen.
De asemenea, a reţinut că pentru fapta la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv şi nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă, aspect care rezultă din copia fişei de cazier depuse la dosar şi din celelalte înscrisuri ataşate.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, instanţa de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de apel a reţinut că împrejurările legate de fapta imputată persoanei solicitate pe teritoriul Austriei, respectiv aspectele vizând gravitatea acesteia şi măsura în care aceasta justifica emiterea unui mandat de arestare de către autorităţile austriece, excedează analizei instanţei române solicitate, fiind de competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare austriece, nefiind împrejurări care să influenţeze în vreun fel punerea în executare a mandatului european.
În ceea ce priveşte cererea formulată de persoana solicitată în sensul de a se dispune amânarea predării, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementează amânarea predării, făcând trimitere la dispoziţiile art. 58 alin. (2)-(5) şi (7) din aceeaşi lege, care se aplică în mod corespunzător.
În general, instituţia amânării predării este legată de situaţii ce vizează implicarea persoanei solicitate în proceduri judiciare în România sau executarea unei pedepse în regim de detenţie, în aceste cazuri putându-se acorda întâietate procedurilor din statul de executare. De asemenea, amânarea predării poate fi luată în considerare atunci când sunt identificate motive umanitare serioase.
Amânarea predării se poate dispune în situaţia care reiese din art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv dacă persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se poate amâna până la soluţionarea definitivă a cauzei. De asemenea, un alt caz în care amânarea predării este facultativă se referă la situaţia condamnării cu executarea în regim de detenţie a pedepsei a persoanei solicitate, sens în care predarea se poate amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Potrivit art. 58 alin. (2) la care face trimitere art. 114 din Lege, predarea mai poate fi amânată în următoarele situaţii:
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) când persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune amânarea predării persoanei solicitate. Astfel, în raport de aspectele care rezultă din datele furnizate de către organele de urmărire penală, persoana solicitată nu are calitatea de inculpat sau suspect în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, dosarele nr. x/2022, nr. y/2023 (disjuns din dosarul nr. x/2021), nr. 273/178/P/2024 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni şi dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti . În dosarele menţionate, astfel cum rezultă din relaţiile furnizate la solicitarea instanţei, se efectuează cercetări in rem, pentru diverse fapte, cercetări care nu justifică amânarea predării, astfel cum a solicitat apărarea.
În ceea ce priveşte cauza în care, potrivit relaţiilor de la Parchet, s-ar fi dispus o soluţie de condamnare cu suspendare sub supraveghere, instanţa de fond a reţinut că, astfel cum rezultă din relaţiile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, în dosarul nr. x/2021 s-a dispus sesizarea instanţei cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei pentru un alt inculpat, soluţia de suspendare vizându-l pe acesta şi nu pe persoana solicitată. De altfel, chiar şi din cazierul persoanei solicitate rezultă că faţă de acesta, în dosarul menţionat, nu s-a dispus o soluţie de condamnare cu suspendare, soluţie care oricum nu justifica o amânare a predării.
În ceea ce priveşte solicitarea de amânare a predării pe o perioadă de 3 luni pe considerentul că din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia, instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, s-a reţinut că situaţia medicală a soţiei persoanei solicitate care este însărcinată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu justifică amânarea predării în condiţiile în care această predare nu poate fi considerată ca producând consecinţe grave pentru familia persoanei solicitate.
Aşadar, instanţa de fond a dispus dispus punerea în executare a mandatului european, şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, constatând că, potrivit dispoziţiilor legale incidente, măsura arestării în vederea predării este singura măsură preventivă ce se poate lua atunci când se dispune executarea mandatului european de arestare, aceasta fiind menită să asigure atingerea scopului mandatului european, respectiv predarea efectivă a persoanei solicitate de către statul solicitat, în condiţiile în care instanţa solicitată nu poate să cenzureze măsura privativă de libertate luată de organele judiciare din statul solicitant.
Ca atare, aspectele relevate de apărare, referitoare la circumstanţele personale ale persoanei solicitate şi la situaţia familială a acestuia nu pot determina luarea unei alte măsuri preventive la acest moment.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţie fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia declarată de persoana solicitată A., pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a evaluat judicios particularităţile cauzei şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A..
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, privind conţinutul şi forma mandatului. Astfel, se observă că, faţă de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare la data de 16.05.2024 de către autorităţile judiciare din Austria - Parchetul Graz în dosarul nr. x St 31/23v, cu propunerea de luarea măsurii arestării, persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de spargere, prev. de art. 127, 128/1Z5, 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac.
În conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut, în esenţă, că persoana solicitată A. este cercetată de autorităţile judiciare străine întrucât, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2020, în localitatea Deutschlandsberg, în colaborare cu cel puţin un alt autor încă necunoscut, a sustras bunuri mobile aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie menţionate mai jos cu o valoare totală de 13.637,75 Euro, cu intenţia de a se îmbogăţi fără justă cauză pe sine sau de a îmbogăţi un terţ prin însuşirea acestora, şi anume:
1. - un număr de 8 tablete marca B. cu o valoare totală de 616,00 Euro, aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie asupra Societăţii cu răspundere limitată - C. frizerie/coafură "C.",
2. - un număr de 8 telefoane mobile de diferite mărci şi tipuri cu o valoare totală de 4.271,75 Euro aparţinând persoanelor cu drept de dispoziţie asupra magazinului de telefoane D. şi
3. - un număr de 35 de telefoane mobile de diferite mărci şi tipuri cu o valoare totală de aproximativ 8.750,00 Euro aparţinând unor clienţi necunoscuţi ai magazinului de telefoane D..
Or, astfel cum sunt descrise în conţinutul mandatului european de arestare, aceste fapte pot întruni, potrivit legislaţiei naţionale, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen. român.
Înalta Curte constată, totodată, că persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Austria, iar potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond l-a audiat pe A. la termenul din 03.06.2024, iar acesta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Austria şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii (declaraţia acestuia regăsindu-se la dosar Curtea de Apel Bucureşti).
În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de amânare a predări în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei", Înalta Curte reţine că, potrivit legislaţiei române, o persoană este cercetată penal de la momentul în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de aceasta. Altfel spus, în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare române trebuie să se fi început cel puţin urmărirea penală in personam.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, din relaţiile comunicate la dosar de Ministerul Public, rezultă că, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2023 (disjuns din dosarul nr. x/2021) şi nr. 273/178/P/2024 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, precum şi în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, urmărirea penală se desfăşoară, potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., doar cu privire la faptele săvârşite, respectiv in rem. Aşadar, persoana solicitată nu are calitatea de inculpat sau de suspect, nefiind cercetată penal de către autorităţile judiciare române în aceste dosare, drept pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune, în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea 302/2004, amânarea predării.
Înalta Curte reţine, totodată, că, în cauză, nu este incident nici motivul de amânare a predării prevăzut de dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv aplicabil în materia mandatului european de arestare, în baza art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ. Acest caz vizează o situaţie personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecinţe asupra executării hotărârii de predare.
Or, aspectele invocate de contestator vizând situaţia familială (are un copil minor în întreţinere, iar soţia urmează să nască) nu se circumscriu textului de lege anterior menţionat, întrucât nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora predarea imediată a persoanei solicitate ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia (dincolo de cele inerente privării provizorii de libertate în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăţii), respectiv nu se raportează unei situaţii particulare excepţionale referitoare la persoana solicitată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024, de către autorităţile judiciare din Austria cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea urmăririi penale, cuprinzând faptele pentru care se solicită predarea şi neexistând niciun impediment pentru executare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2024.