Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62/18.06.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, s-a recalificat cererea formulată de revizuentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Arad, ca fiind contestaţie în anulare.
S-a constatat necompetenţa Tribunalului Gorj în soluţionarea cererii şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 RON, reprezentând onorariu parţial avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj la data de 28.05.2024, sub nr. x/2024, persoana condamnată A., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 07 din data de 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020 şi a deciziei penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova şi a deciziei penale nr. 1671 din 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
În susţinerea cererii de revizuire s-a arătat că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON, sume ce reprezentau majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului, astfel că până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr. 1761 a fost pronunţată la data de 27.10.2023) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, era acoperit integral, astfel că fapta nu se mai pedepseşte, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare şi art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, legea aplicabilă conform hotărârii penale definitive.
A arătat că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova în soluţionarea apelului declarat de persoana condamnată a rămas în pronunţare la termenul din data de 17.10.2023, plata sumelor menţionate făcându-se aşadar după ce cauza a rămas în pronunţare, dar anterior pronunţării hotărârii definitive, astfel că sunt relevante dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021, normele legale incidente conform celor stabilite prin hotărârea de condamnare definitivă.
În aceste condiţii faptul plăţilor şi dovezile corespunzătoare nu au făcut obiectul analizei instanţei de judecată care s-a pronunţat exclusiv în raport de datele cauzei aşa cum erau cunoscute la data când cauza a rămas în pronunţare, date care confirmau doar recuperarea în cursul judecării cauzei a prejudiciului şi accesoriilor, nu şi a procentului de 20% din baza impozabilă, condiţie sine qua non a aplicării cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Cu toate acestea însă, faptele ulterioare de la data de 20.10.2023, respectiv, 23.10.2023, respectiv plăţile acelor sume care făceau să devină îndeplinită exigenţa achitării şi a majorării de 20% din baza de calcul, prezintă relevanţă juridică şi demonstrează netemeinicia soluţiei pronunţate din perspectiva nereţinerii cazului de nepedepsire şi corespunzător nedispunerea încetării procesului penal, întrucât, conform dispoziţiilor legale (art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, lege aplicabilă conform celor reţinute de instanţe), plata sumelor care atrăgea incidenţa cauzei de nepedepsire se putea realiza până la pronunţarea hotărârii definitive, adică 27.10.2023. Această plată a fost una voluntară.
În aceste condiţii, un fapt esenţial pentru temeinicia hotărârii, întrucât atrăgea incidenţa unei cauze de nepedepsire, conform art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., constând în plata voluntară a sumei totale de 241.176 RON, conform celor sus menţionate, la datele de 20, respectiv, 23.10.2023, a rămas necunoscut şi neanalizat de instanţa de judecată, ceea ce deschide calea revizuirii.
A mai arătat, că un alt fapt necunoscut instanţei de judecată care a pronunţat condamnarea este acela că prin sentinţa civilă nr. 112/12.07.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea depusă de creditoarea AJFP Gorj, în temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. a)-h) din Legea nr. 85/2014, prin care se solicita antrenarea răspunderii sale ca administrator al SC. B. S.R.L., pentru suma de 4.217.248 RON. Prin această hotărâre judecătorească, definitivă, s-a reţinut că nu se face vinovat de prejudicierea societăţii şi inclusiv a creditoarei AJFP Gorj, prin vânzarea bunurilor mobile (cele 35 de autovehicule) aflate sub sechestru, această vânzare fiind reţinută în mod esenţial de către instanţa de apel în decizia nr. 1761/2023 de condamnare a sa (pagina 46) ca demonstrând un comportament intenţionat de împiedicare a recuperării prejudiciului, ceea ce ar proba absenţa căinţei, sub aspectul aplicării cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021.
Aşadar, sentinţa civilă, prin starea de fapt arătată în considerentele intrate în puterea lucrului judecat, demonstrează netemeinicia hotărârii supuse revizuirii.
Toate faptele şi împrejurările invocate mai sus sunt susţinute de mijloace de probă, înscrisuri care susţin cererea de revizuire.
Că, prezenta cerere este admisibilă în principiu conform art. 456 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că:
a) Cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.
b) Cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
c) Au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) Faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) Faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În consecinţă, a solicitat admiterea cererii de revizuire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 452 şi următoarele C. proc. pen.
La termenul de judecată din data de 18.06.2024, în raport de pretenţiile concrete formulate de petent în cererea sa, tribunalul a calificat-o ca fiind contestaţie în anulare, având în vedere următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 07 din data de 17 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, s-a constatat legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. si C. ca fiind Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 5 C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor- Agenţia Naţională de Administrare Fiscal.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si E., la plata către partea civilă a sumei 448 678,45 RON, din care 133 975 RON reprezentând impozit pe profit şi 314 703,45 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum si la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalităţi, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. şi F., la plata către partea civilă a sumei de 219.321,36 RON, din care 65.489 RON reprezintă impozit pe profit şi 153.832,36 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, precum si la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalităţi, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. şi C., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 1.137.674.58 RON, din care suma de 339.708 RON reprezintă impozit pe profit si suma de 795.966,58 RON reprezintă TVA, precum si la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalităţi, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.
În baza art. art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor până la concurenţa sumelor acordate părţii civile.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. şi persoanei juridice inculpate S.C. B. S.R.L. dispus prin ordonanţa din 04.03.2016 pusă în aplicare conform proceselor-verbale din 08.03.2016, până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, o copie a dispozitivului hotărârii va fi trimisă, la data rămânerii definitive, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea mai multor înscrisuri(...).
În drept, s-a arătat că inculpatul A., în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un nr. de 378 facturi fiscale, respectiv 130 facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L., 163 facturi fiscale emise de S.C. H. S.R.L., 66 facturi fiscale emise de S.C. I. S.R.L. - şi 19 facturi fiscale emise de S.C. J. S.R.L., fără ca aceste tranzacţii să fi avut la bază operaţiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit şi 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro.
SC B. S.R.L., prin reprezentant legal A., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, 378 facturi fiscale emise de S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale şi S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, fără ca aceste tranzacţii să fi avut la bază operaţiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit şi 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro.
E., în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. G. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 02.12.2011 - 31.08.2012 a emis 130 facturi fiscale către S.C. B. S.R.L. care nu au la bază operaţiuni reale contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 543.323 RON, din care 228.692 RON reprezentând impozit pe profit şi 314.631 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro.
C., în calitate de asociat şi administrator al S.C. J. S.R.L., administrator în fapt şi ulterior împuternicit al S.C. I. S.R.L., respectiv administrator împuternicit al S.C. H. S.R.L., în perioada 04.01.2012 - 25.03.2014, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a emis 19 facturi fiscale în numele S.C. J. S.R.L. în perioada 04.01. - 27.02.2012, 66 facturi fiscale în numele S.C. I. S.R.L., în perioada 09.01 - 28.05.2013 şi 81 facturi fiscale în numele S.C. H. S.R.L., către S.C. B. S.R.L., care nu au la bază operaţiuni reale contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 1.309.880 RON (69.178 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. J. S.R.L., 389.680 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. I. S.R.L. şi 851.022 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. H. SRL), din care 511.913 RON reprezentând impozit pe profit şi 797.967 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro.
F., în calitate de asociat şi administrator al S.C. H. S.R.L., în perioada 02.05.2012 - 29.05.2013, a emis în numele societăţii sale, 82 facturi fiscale către S.C. B. S.R.L., care nu au la bază operaţiuni reale, contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 256.430 RON, din care 102.598 RON reprezentând impozit pe profit şi 153.832 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.
La data de 14.11.2022, inculpaţii A. şi C. au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice.
Prin încheierea din 18.11.2022, tribunalul, deliberând, cu privire la cererile de schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. 1lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi o infracţiune de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv A. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în trei infracţiuni de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 şi o faptă prev. de art. 9 alin 1 lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, le-a respins ca fiind neîntemeiate.
Prin încheierea din 28.11.2022, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. din infracţiunea prev. şi ped. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Inculpatul A. a înfiinţat şi a administrat SC. B. S.R.L. Ţicleni, societate înregistrată la ONRC sub nr. x/1995, CUI x, cu obiect principal de activitate "transporturi rutiere de mărfuri". La cererea formulată de administrator, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei societăţii, prin încheierea nr. 17/13.03.2020 a Tribunalului Gorj, la data de 14.09.2020 fiind desemnat lichidator judiciar D..
Verificările efectuate de ANAF-Direcţia Generală Antifraudă Tg- Jiu la furnizorii de mărfuri ai societăţii comerciale administrate de A. au scos în evidenţă că documentele de aprovizionare sunt fictive, unele dintre aceste societăţi având sediul fictiv sau desfăşurând activităţi în domenii care nu au nicio legătură cu datele înscrise pe facturi sau, la rândul lor, nu pot justifica achiziţia bunurilor pe care le-ar fi comercializat către inculpat.
Instanţa a reţinut că inculpatul A., în perioada 02.12.2011-25.03.2014, a luat rezoluţia infracţională de a frauda bugetul de stat, prin evidenţierea în documentele contabile ale societăţii - jurnal de cumpărături, fişă furnizor, balanţe de verificare, a 378 facturi fiscale care nu atestă operaţiuni reale, pe care la rubrica furnizor au fost menţionate următoarele firme S.C. G. S.R.L. Arcani- administrată de E., S.C. J. S.R.L. - administrată de C., S.C. I. S.R.L. - administrată de C. şi S.C. H. SRL- administrată de F. şi C., astfel:
1. În perioada 02.12.2011 - 31.08.2012, inculpatul A. - administrator al S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, 130 facturi fiscale privind achiziţii de piese auto şi anvelope, emise în numele S.C. G. S.R.L. de către inculpatul E., asociat unic şi administrator al acestei societăţi.
2. În perioada 04.01.2012 - 27.02.2012, inculpatul A. - administrator al S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 19 facturi fiscale, in valoare totală de 268 712,11 RON privind vânzări de piese auto şi anvelope, emise în numele S.C. J. S.R.L. de către inculpata C., asociat unic şi administrator de la data înfiinţării până în luna martie 2012, când a cesionat părţile sociale către K..
3. În perioada 09.01.2013 - 28.05.2013, inculpatul A. - administrator al S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 66 facturi fiscale privind vânzări de piese auto şi anvelope, emise în numele S.C. I. S.R.L. de către inculpata C., administrator în fapt şi, ulterior împuternicit.
4. În perioada mai 2012 - martie 2014, inculpatul A. - administrator al S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 163 facturi fiscale emise în numele S.C. H. S.R.L., din care inculpata F. a emis personal către S.C. B. S.R.L. 82 facturi fiscale în perioada 02.05.2012 - 29.05.2013, celelalte 81 facturi fiind emise în perioada 03.06.2013 - 25.03.2014 de către inculpata C..
Ca urmare, fapta inculpatului A., asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L., constând în înregistrarea în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014, în contabilitate a documentelor care atestă operaţiuni comerciale nereale cu S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale şi S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului cu suma de 1 805 674,39 RON, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro (curs valutar euro la data de 25.03.2014 - 4,46 RON), realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatei - persoană juridică S.C. B. S.R.L., constând în aceea că, în realizarea obiectului de activitate, a înregistrat în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 în evidenţa contabilă, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a 378 facturi fiscale emise de S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale şi S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, fără ca acestea tranzacţii să fi avut la bază operaţiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 1 805 674,39 RON, ce depăşeşte echivalentul în RON a 100.000 euro (curs valutar euro la data de 25.03.2014 - 4,46 RON), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în formă continuată şi în forma agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (378 acte materiale).
Având în vedere că actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A., S.C. B. S.R.L. şi C., au fost săvârşite după data de 01.02.2014, în cauză se va face aplicarea noului C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 5 Noul C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005 care de la momentul epuizării faptelor a suferit modificări. Astfel, la stabilirea încadrării juridice a faptelor trebuie avute în vedere prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 .
La stabilirea pedepselor principale şi complementare au fost avute în vedere prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privitoare la limitele de pedeapsă, art. 136 C. pen. privind limitele speciale ale zilelor-amendă aplicabile persoanei juridice, art. 12 din Legea nr. 241/2005 actualizată rap la art. 55 si 66 C. pen., dar şi dispoziţiile art. 72 din C. pen. din 1968 si ale art. 74 noul C. pen.
Aspectele legate de persoana inculpaţilor A. şi C., nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială pot fi analizate în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, cu consecinţa aplicării unei pedepse între minimul şi maximul acesteia, fără însă a fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare. Instanţa, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare, a avut în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunilor (prin întocmirea unor documente fiscale, prin care atestau operaţiuni despre care inculpaţii ştiau că au caracter nereal), natura şi gravitatea rezultatului produs - prejudicierea bugetului de stat, scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunilor - sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în obligaţia de plată a impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată, conduita după săvârşirea infracţiunilor, situaţia familială şi socială (persoane bine integrate în societate), nivelul de educaţie (studii superioare), antecedentele penale şi, nu în ultimul rând, durata procesului penal şi timpul îndelungat scurs de la data comiterii faptelor deduse judecăţii.
A reţinut instanţa că inculpaţii au ales să comită fapte antisociale, deşi au beneficiat de o educaţie adecvată, iar nivelul de inteligenţă şi percepţie este ridicat, aspecte ce ar trebui să confere un gând în plus, o grijă, chibzuinţa unui individ, însă comportamentul acestora relevă un grad de indiferenţă faţă de normele legale şi o lipsă de interes faţă de repercusiunile faptelor ilicite comise.
Ca urmare, s-a procedat la condamnarea inculpaţilor A. şi C. şi, punând în balanţă ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârşirea faptelor, cu aspectele legate de persoana acestora, instanţa şi-a format convingerea că se impune aplicare unor pedepse orientate spre minimul special.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A., S.C. B. S.R.L., E., C. şi de partea civilă Statul Român prin ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.
Prin decizia penală nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.
În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de inculpaţii A., S.C. B. S.R.L., C. şi E., împotriva sentinţei penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
S-au înlăturat dispoziţiile privind recalificarea faptei, soluţia de condamnare a inculpatului E. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (130 acte materiale), art. 5 C. pen. la pedeapsa principală de 2 ani şi 10 luni închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen., şi dispoziţiile privind pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului.
S-au înlăturat soluţiile dispuse în baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 respectiv ca inculpatul E. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales să fie decăzut din aceste drepturi.
S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatului E. la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală in forma complicităţii prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (130 acte materiale) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale - încadrare juridica astfel cum a fost schimbata prin încheierea din 28.11.2022.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (166 acte materiale) a fost condamnat inculpata C., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 137 alin. (2), (3), (4) lit. c) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 160 zile amendă, cuantumul unei zile amenda fiind de 200 RON, rezultând amenda totală de 32.000 RON.
S-a constatat recuperat prejudiciul principal in suma de 1.805.674,35 RON precum şi prejudiciul accesoriu aferent.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-au ridicat măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa din 04.03.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi respectiv instituite prin sentinţa penală apelată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.
A fost obligată apelanta - parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În speţă, s-a reţinut că prin cererea depusă la Tribunalul Gorj, revizuentul condamnat A. a solicitat instanţei revizuirea sentinţei penale nr. 7 din 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Faptele şi împrejurările invocate de revizuentul condamnat, prin apărătorul ales, constau în aceea că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON reprezentând majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului reţinut în cauza de faţă, astfel că până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, era acoperit integral, astfel că fapta nu mai este pedepsită, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare şi art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021.
A menţionat, de asemenea, că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova a rămas în pronunţarea apelului la data de 17.10.2023, iar faptele şi împrejurările invocate (plata sumelor susmenţionate) sunt anterioare pronunţării.
Că, dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021 sunt incidente în situaţia dată, în condiţiile în care se face referire la data rămânerii definitive a cauzei, însă înscrisurile depuse, constând în plata sumelor susmenţionate nu au făcut obiectul analizei instanţei de judecată care s-a pronunţat exclusiv în raport de datele cunoscute la 17.10.2023.
Cu toate acestea, faptele ulterioare, respectiv, înscrisurile din 20.10.2023 reprezentând plata sumei de 90.000 RON şi cele din 23.10.2023 reprezentând plata sumei de 151.176 RON, sume ce reprezentau majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului făceau să devină îndeplinită exigenţa achitării şi a majorării de 20% din baza de calcul, situaţie ce prezenta relevanţă juridică în pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 55/2021, în cazul săvârşirii unea din infracţiunile prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătoreşti până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea fapte, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cererea depusă de revizuentul condamnat şi înregistrată sub nr. x, la data de 25.10.2023 la registratura Curţii de Apel Craiova, înaintată apoi completului ce soluţiona cauza ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020, s-a reţinut că se invocă aspecte ce fac obiectul unei contestaţii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv, când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, înscrisuri ce au fost depuse anterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive conform art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 55/2021 şi care nu au fost analizate de instanţa de apel.
În cauză, în ceea ce îl priveşte pe revizuentul condamnat A., s-a constatat că hotărârea primei instanţe, respectiv sentinţa penală nr. 07/17.01.2023 a Tribunalului Gorj, nu a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, ci dimpotrivă hotărârea a fost modificată în calea de atac a apelului prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova.
Susţinerile apărătorului revizuentului condamnat, în sensul că motivele invocate au făcut obiectul unei contestaţii în anulare, ce a fost respinsă prin decizia penală nr. 572/25.04.2024, dosar nr. x/2023 al Curţii de Apel Craiova s-a apreciat de către tribunal că nu pot fi primite în condiţiile în care se reţine că au fost avute în vedere alte aspecte legate de incompatibilitate sau prescripţie.
Faţă de aspectele învederate, având în vedere motivele de fapt şi de drept invocate, instanţa a apreciat că petentul formulează o cerere de contestaţie în anulare.
În consecinţă, Tribunalul Gorj a dispus recalificarea cererii ca fiind contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi invocând în acest sens din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, a declinat în baza art. 50 C. proc. pen. competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Apoi, prin decizia penală nr. 1069 din 02 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 a fost recalificat obiectul cererii deduse judecăţii din contestaţie în anulare în revizuire.
Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă că, împotriva sentinţei penale nr. 07/17.01.2023 pronunţate de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, petentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii care face obiectul prezentei cauze.
S-a reţinut că petentul A., beneficiind de asistenţă juridică calificată asigurată de avocatul său ales - avocat L., a formulat o cerere de revizuire, argumentată pe larg şi fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, având în vedere prevederile art. 456 C. proc. pen. şi art. 458 C. proc. pen. şi faptul că petentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva sentinţei penale nr. 07/17.01.2023 pronunţate de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei invocată de către petent - prin apărător ales şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. , având ca obiect revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 7/17.01.2023 pronunţate de Tribunalul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04 octombrie 2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu C8, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2024.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Gorj, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, reţine că petentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 07 din data de 17.01.2023 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 1761 din data de 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Faptele şi împrejurările invocate de revizuentul condamnat, prin apărătorul ales, constau în aceea că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON reprezentând majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului reţinut în cauza de faţă, astfel că până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curţii de Apel Craiova) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, era acoperit integral, astfel că fapta nu mai este pedepsită, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare şi art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021. A arătat că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova în soluţionarea apelului declarat de persoana condamnată a fost luat în pronunţare la termenul din data de 17.10.2023, plata sumelor menţionate făcându-se aşadar după ce cauza a rămas în pronunţare, dar anterior pronunţării hotărârii definitive, astfel că sunt relevante dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021, normele legale incidente conform celor stabilite prin hotărârea de condamnare definitivă.
Înalta Curte, constată că pentru stabilirea instanţei căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a sesizării formulate de petentul A. este esenţială calificarea juridică a căii de atac în raport de motivul invocat şi scopul urmărit.
Analizând conţinutul cererii introductive, se observă că petentul, prin avocat, a arătat că a înţeles să formuleze cerere de revizuire, iar nu contestaţie în anulare, astfel că cererea formulată nu putea fi recalificată de Tribunalul Gorj ca fiind contestaţie în anulare, întrucât instanţa nu se poate substitui voinţei exprese a petentului care a formulat o cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi în care se arată care sunt în accepţiunea petentului, faptele şi împrejurările care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care ar dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Astfel, recalificarea căii de atac presupune doar indicarea greşită a denumirii acesteia de către parte şi punerea de acord a conţinutului acesteia cu denumirea corectă şi aplicarea normelor legale incidente. Or, în acest caz nu poate fi vorba de o denumire greşită a cererii şi de o concordanţă reală a motivelor invocate cu cazurile de contestaţie în anulare.
Recalificarea căilor de atac are ca scop tocmai protecţia drepturilor părţilor în sensul ca acestea să nu fie respinse ca inadmisibile sau tardive doar pentru că se constată, excesiv şi pur formal, că au fost denumite greşit, deşi conţinutul lor este concordant cu reglementarea unei alte căi de atac admisibile. Procedând la recalificarea cererii de faţă în contestaţie în anulare, această operaţiune juridică se transformă într-o sancţiune pentru parte, contrar scopului său, deşi în materie penală instanţa are o responsabilitate sporită în protecţia dreptului la un proces echitabil al inculpatului.
Ca atare, faţă de manifestarea de voinţă a petentului singura cale de atac care permite evaluarea motivelor expuse în sesizare este calea extraordinară de atac a revizuirii, reglementată de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - în sensul că au apărut fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că: (1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când, a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;(...).
Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 456 C. proc. pen.: (1) Cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă. (2) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 458 C. proc. pen., instanţa competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44.
Relativ la instanţa competentă material să soluţioneze această cale extraordinară de atac a revizuirii, dispoziţiile art. 458 C. proc. pen., statuează explicit în sensul că o astfel de cerere se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
Ca urmare, constatând că, potrivit art. 458 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, care, în speţă, este Tribunalul Gorj, raportat şi la manifestarea de voinţă a petentului, în sensul că a formulat o cerere de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea instanţei anterior menţionate, căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Gorj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2024.