Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2955/07.11.2023 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (faptă din data de 07.02.2023).
Pedeapsa se execută în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), pe o perioadă de 4 ani ce începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata măsurilor preventive privative de libertate, respectiv reţinerea şi arestul preventiv de la data de 08.02.2023 la data de 28.03.2023.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1720 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal, nemotivat, inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. , împotriva sentinţei penale nr. 2955/07.11.2023 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023.
A fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..
Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
În susţinerea cazului de recurs în casaţie invocat s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen.
Instanţa de contencios constituţional (Decizia 631/11 nov. 2014 prg. 41) a reţinut că "absenţa oricărui element constitutiv al infracţiunii lipseşte acţiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondenţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală".
S-a precizat că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice este strâns legată de infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 din C. pen., care constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Recurentul a arătat că la data emiterii rechizitoriului, la dosar nu se afla rezultatul analizei probelor biologice, deşi pentru urgentarea efectuării analizei a achitat contravaloarea acesteia, inclusiv a trusei standard, conform chitanţei nr. x din 07.03.2023, rezultat care a fost înaintat în timpul procedurii de cameră preliminară.
S-a susţinut că organul de urmărire penală avea suficiente probe pentru trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., nefiind în imposibilitate de a stabili gradul de îmbibaţie alcoolică, pentru a se putea reţine infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen.
Ambele instanţe au motivat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., raportându-se la nerespectarea strictă a procedurii de recoltare, prevăzuta de art. 10 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, aşa cum a fost modificat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 277/2015, concluzionând că "în ceea ce priveşte împrejurarea că proba recoltată a fost analizată de Institutul de Medicină Legală Craiova, din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultând o alcoolemie de 2,75 " nu ar avea nicio relevantă şi nu conduce la lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii respective".
Dispoziţiile art. 337 din C. pen., definesc infracţiunea de "Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, ca fiind "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanţe psihoactive".
Legiuitorul, la descrierea elementelor constitutive ale infracţiunii nu face nicio referire la "nerespectarea procedurii de recoltare", ci se referă la "supunerea la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanţe psihoactive".
Într-adevăr, prin Ordinul nr. 1512/2013 al Ministrului Sănătăţii au fost aprobate Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportulmostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.
Conform art. 10 alin. (1) din norme, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml. În cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei (art. 10 indice 2).
Aşadar, singurul efect al refuzului celei de-a doua probe de sânge este acela că nu va mai fi posibilă estimarea retroactivă a alcoolemiei.
Însă, Ordinul nr. 1512/2013 al Ministrului Sănătăţii, modificat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 277/2015, este o normă infralegală, cu forţă juridică inferioară legii, care nu poate stabili elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de C. pen., în dispoziţiile art. 337 din C. pen. care se referă la ...obligaţia de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive."
În speţă, s-au recoltat probele biologice "necesare în vederea stabilirii alcoolemiei", astfel încât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 337 din C. pen.
În concluzie, în temeiul art. 488 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., precum şi desfiinţarea hotărârii primei instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2023
Prin încheierea din 05 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., putând fi analizate lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspecte referitoare la încadrarea juridică, probatoriul administrat în cauză ori reaprecierea asupra situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, care constituie chestiuni de temeinicie şi nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrate într-un caz de casare.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
Aşa cum s-a menţionat şi în încheierea de admitere în principiu, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută.
Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esenţă, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 337 din C. pen., întrucât legiuitorul, la descrierea elementelor constitutive ale infracţiunii nu face nicio referire la "nerespectarea procedurii de recoltare", ci se referă la "supunerea la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substanţe psihoactive".
În vederea dezlegării chestiunii invocate de recurentul-inculpat, respectiv că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv că: "În data de 07.02.2023, după ce a condus sub influenţa alcoolului autoturismul marca Renault Laguna, cu număr de înmatriculare x, pe străzile Dobrogea, Râului, Ing. B., bulevardul x şi strada x din mun. Craiova, apelantul inculpat A. a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei."
Mai mult, instanţa de apel a constatat că inculpatul nu a invocat existenţa unei suferinţe fizice atunci când a oprit procesul de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind dovedit fără dubiu că ulterior momentului când inculpatul a întrerupt procedura de recoltare a primei probe, acesta a refuzat în mod expres continuarea procedurii de recoltare de probe biologice.
Inculpatul a refuzat finalizarea procedurii de recoltare a primei probe biologice, nefiind de acord cu recoltarea cantităţii de sânge prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, modificat prin Ordinul nr. 277/2015, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanţa supremă, analizând motivele invocate de inculpat apreciază că, în realitate, nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracţiunii, ci se contestă situaţia de fapt.
Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuţie stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză şi reinterpretarea probelor cu privire la împrejurările în care a survenit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte prevederea faptei în legea penală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 337 din C. pen., constituie infracţiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice: Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., se constată că modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective constă în acţiunea de sustragere ori de refuzare a unei obligaţii legale şi anume obligaţia de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit că inculpatul a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei fără a exista vreun motiv întemeiat care a oprit procesul de recoltare.
Or, analizând acţiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susţinute de apărare, instanţa supremă constată că fapta inculpatului A. întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, art. 337 din C. pen., fiind realizată corespondenţa dintre fapta concret săvârşită şi elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.
Astfel, fapta inculpatului A., care în data de 07.02.2023, după ce a condus sub influenţa alcoolului autoturismul marca Renault Laguna, cu număr de înmatriculare x, pe străzile Dobrogea, Râului, Ing. B., bulevardul x şi strada x din mun. Craiova, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive obiective ale infracţiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 din C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 26 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 26 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2024.