Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din data de 14.06.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în temeiul art. 47 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen. şi art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) lit. b) din C. pen., în favoarea Judecătoriei Focşani.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a constatat că legea procesuală penală stabileşte în mod clar şi neechivoc o ordine de preferinţă, procurorului revenindu-i obligaţia de a sesiza instanţa competentă în ordinea criteriilor menţionate, iar în cuprinsul rechizitoriului nr. x din data de 11.06.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a reţinut că, în luna noiembrie 2020, inculpata A. s-a prezentat ca fiind intermediar, translator şi consultant medical al Spitalului Achibadem Atakent Istanbul, iar la 13.11.2020 a solicitat şi a primit de la numitul B. suma de 8.000 €, reprezentând plata chimioterapiei ce urma să se administreze după intervenţia chirurgicală, socrului său C., tratament ce nu a mai fost necesar, sumă de bani pentru care nu a emis vreun document şi nici nu a restituit-o. De asemenea, în cuprinsul secţiunii privind situaţia de fapt, s-a reţinut că D. (soţia persoanei vătămate B.) i-a remis suma de 8.000 € inculpatei la Spitalul Acibadem din Turcia, astfel că prezumtiva infracţiune a fost comisă în Turcia, consumarea infracţiunii de înşelăciune având loc la momentul producerii prejudiciului.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că la stabilirea competenţei instanţei erau aplicabile prevederile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., care stabileşte că infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României se judecă de către instanţele în a căror circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. Din actele dosarului, a rezultat că inculpata A. avea domiciliul, la momentul comiterii presupusei fapte, în Turcia, fiind aplicabile prevederile art. 42 alin. (2) din C. proc. pen., în conformitate cu care, dacă inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracţiunea este de competenţa judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar în celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul Bucureşti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
S-a constatat că deşi urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen., în acest caz este obligatorie sesizarea instanţei competente potrivit acestei ordini, însă Judecătoria Focşani, care a pronunţat sentinţa penală nr. 849/08.07.2022, nu se mai putea prevala de prevederile art. 47 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. la momentul declinării cauzei către Judecătoria Piteşti, deoarece încheierea de cameră preliminară prin care se dispusese începerea judecăţii rămăsese definitivă.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că, printre altele, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei instanţei şi dacă apreciază că instanţa sesizată (şi nu judecătorul de cameră preliminară) nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51 din C. proc. pen.
Astfel, s-a apreciat că, prin modalitatea în care este instituită camera preliminară, cu cale de atac separată faţă de fondul cauzei şi precizarea că obiectul camerei îl constituie şi competenţa, prevederile art. 342 din C. proc. pen. reprezintă o excepţie de la regula din art. 47 alin. (3) din C. proc. pen.
S-a considerat că în această situaţie instanţa nu mai putea să-şi verifice competenţa teritorială în urma tranşării acestui aspect, constatând legalitatea sesizării şi dispunând începerea judecăţii prin încheierea din data de 19.08.2021.
S-a mai arătat că nerespectarea normelor de competenţă teritorială nu se sancţionează cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă şi aceasta numai în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 282 din C. proc. pen., iar, în cazul încălcării de către procuror a normelor procesual penale privind competenţa teritorială atunci când a sesizat o anumită instanţă cu rechizitoriu, sancţiunea care intervine este nulitatea relativă, ce poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură. S-a mai precizat că nulitatea relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, iar în cauza de faţă niciuna dintre părţi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani.
Prin urmare, s-a considerat că, în ipoteza sesizării instanţei cu rechizitoriu, instanţa, părţile şi procurorul sunt decăzuţi din termenul de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială după parcurgerea definitivă a fazei camerei preliminare care are ca obiect, printre altele, verificarea competenţei instanţei.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut instanţa că, deşi a constatat că Judecătoria Focşani nu a fost legal sesizată, chiar Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 1094/17.11.2022, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Focşani, dispunând desfiinţarea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, nu şi a încheierii penale din data de 19.08.2021, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Focşani a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în ceea ce o priveşte pe inculpata A..
În concluzie, în opinia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a considera că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti din faza de judecată ar echivala cu golirea de conţinut a dispoziţiilor art. 342 şi art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. şi cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară.
Prin sentinţa penală nr. 1061 din data de 11.10.2024 pronunţată de Judecătoria Focşani, secţia penală în baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta în faţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 14.06.2024.
S-a constatat că Judecătoria Focşani şi-a declinat o dată competenţa de soluţionare a cauzei la data de 14.07:2023 în favoarea Judecătoriei Piteşti şi a primit din nou spre soluţionare cauza de la o instanţă egală în grad, în speţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă fără capacitatea de a emite un regulator de competenţă.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului creat.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că Decizia CCR nr. 641/2014 la care a făcut referire Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti se referă la probele excluse în camera preliminară care nu mai pot fi avute în vedere la judecarea fondului şi probele care sunt câştigate judecaţii, constatându-se de către judecătorul de cameră preliminară că au fost administrate în mod legal. Totodată, s-a menţionat că se mai face referire la faptul că inculpatul nu mai poate ridica excepţia în cursul judecăţii cu privire la elementele analizate de judecătorul de cameră preliminară prin încheiere rămasă definitivă.
Judecătoria Focşani a constatat că prin indicarea elementelor neconforme care au stat la baza desfiinţării sentinţei penale nr. 849/07.07.2022 a Judecătoriei Focşani s-a urmărit trimiterea cauzei spre rejudecare din etapa camerei preliminare, iar nu a judecăţii.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Focşani pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată că acesta poartă asupra determinării instanţei competente să soluţioneze cauza urmare a trimiterii acesteia spre rejudecare prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care a fost admis apelul formulat de către inculpata A. şi s-a dispus desfiinţarea, în totalitate, a sentinţei penale nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focşani, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens, Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 11.06.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) lit. b) din C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 15.06.2021, sub nr. x/2021.
Prin încheierea penală din data de 19.08.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Focşani a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în ceea ce o priveşte pe inculpata A..
Prin sentinţa penală nr. 849 din data de 07.07.2022, pronunţată de Judecătoria Focşani, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) lit. b) din C. pen. în baza art. 19, 20, 25 alin. (1), (84) alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborate cu art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă intentată de partea civilă B. şi a fost obligată inculpata A. la despăgubiri civile către partea civilă în valoare de 8.000 euro (sau echivalentul în RON la cursul valutar BNR din data plăţii), reprezentând daune materiale.
Împotriva sentinţei penale a Judecătoriei Focşani inculpata a formulat apel, iar prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost admis apelul formulat de către inculpata A., s-a dispus desfiinţarea, în totalitate, a sentinţei penale nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focşani şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, iar prin sentinţa penală nr. 816 din data de 14.07.2023 aceasta a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, considerând că, faţă de locul săvârşirii infracţiunii, respectiv prin telefon şi raportat la locul unde se află locuinţa părţii civile, Judecătoria Piteşti este cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 356 din data de 04.03.2024, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti invocată de instanţă din oficiu şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, constatându-se că locul săvârşirii faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este în Turcia, iar inculpata nu mai locuieşte pe teritoriul României, astfel că, potrivit art. 42 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Se observă că, în rechizitoriu, în sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în luna noiembrie 2020, aceasta s-a prezentat ca fiind intermediar, translator şi consultant medical al Spitalului Achibadem Atakent Istanbul, iar la 13.11.2020 a solicitat şi a primit de la numitul B. suma de 8.000 €, reprezentând plata chimioterapiei ce urma să se administreze după intervenţia chirurgicală socrului său C., tratament ce nu a mai fost necesar, sumă de bani pentru care nu a emis vreun document şi nici nu a restituit-o.
S-a reţinut că D., soţia persoanei vătămate B., i-a remis suma de 8.000 € inculpatei la Spitalul Acibadem din Turcia.
Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 1094 din data de 17.11.2022 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul formulat de inculpată, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr. 849 din data de 07.07.2022 a Judecătoriei Focşani şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Focşani.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că acuzaţia vizează o faptă săvârşită pe teritoriul Turciei, de către un cetăţean român. Raportat la această apreciere a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 9 din C. pen., în sensul că lipseşte autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat, respectiv autorizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. Mai mult, a considerat că nu a fost verificată condiţia dublei incriminări, dar şi că judecata s-a desfăşurat în absenţa inculpatei, care nu a fost legal citată.
Înalta Curte, constată că Judecătoria Focşani, căreia i-a fost trimisă cauza, tocmai pentru verificarea unor aspecte legate de aplicarea legii penale în spaţiu, era obligată să respecte dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, deoarece nu s-a schimbat situaţia de fapt avută în vedere de către instanţa de apel la adoptarea soluţiei de trimitere spre rejudecare, aceleiaşi instanţe. Practic, Judecătoria Focşani pe baza aceloraşi elemente avute în vedere de către instanţa de apel a concluzionat că fapta nu a fost comisă în străinătate, ci a fost comisă pe teritoriul României, neconformându-se dispoziţiilor din decizia pronunţată în apel.
În această decizie s-a specificat că motivul desfiinţării şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe a constat atât în lipsa de procedură cu inculpata, cât şi în lipsa autorizării procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat, conform art. 9 alin. (3) din C. pen. şi, raportat la această dispoziţie, competenţa de a face verificările dispuse de către instanţa de apel revenea Judecătoriei Focşani, pentru că a fost învestită de către primul parchet sesizat cu privire la săvârşirea faptei.
Prin urmare, faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competentă în a soluţiona cauza privind pe inculpata A., în rejudecare, aparţine în primă instanţă Judecătoriei Focşani.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Judecătoriei Focşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Judecătoriei Focşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.