Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 3 din 16 septembrie 2024 pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Iaşi în baza dispoziţiilor art. 50 din C. proc. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 4882 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că sub dosar nr. x/2024 a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal formulată de petentul A. în dosarul penal nr. x/2024 înregistrat pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi solicitând, în esenţă, urgentarea cercetărilor penale. Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că petentul a formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor de terorism, prev. de art. 402 C. pen., trădare şi complicitate la trădare, prev. de art. 398 C. pen., tentativă şi complicitate la tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 188 şi 189 C. pen., împiedicarea de a fi ales, prev. de art. 285 C. pen., tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 371 din C. pen., instigare publică la ură şi discriminare, prev. de art. 368 şi art. 369 C. pen., încercarea de a determina comiterea de infracţiuni, prev. de art. 370 C. pen., constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen., acces ilegal de transfer de date prev. de art. 360 - 364 C. pen., complicitate la deturnarea de fonduri, prev. de art. 307 C. pen., complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu şi abuz în serviciu, prev. de art. 296 - 298 C. pen., subminarea şi complicitate la subminarea economiei naţionale, prev. de art. 165 C. pen., cercetarea abuzivă, rele tratamente şi complicitate la tortură, prev. de art. 280, art. 281, art. 282 C. pen., complicitate la divulgarea secretului profesional, ameninţare, şantaj şi hărţuire, prev. de art. 206-207 şi art. 208 C. pen., tentativă la încăierare, prev. de art. 198 C. pen., complicitate la lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193, complicitate la lovitură de stat prev. de art. 397 C. pen., sechestrarea personală şi a familiei, prev. de art. 205, 209 şi 210 C. pen., obligarea la muncă forţată, prev. de art. 212 C. pen.
S-a reţinut că, potrivit art. 4882 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine, în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
S-a arătat că prin plângerea penală adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale vizând, printre alte infracţiunile de trădare şi complicitate la trădare prev. de art. 394 C. pen. şi acţiuni împotriva ordinii constituţionale prev. de art. 397 C. pen. şi care ar fi fost comise de persoane care au calitatea de militari. .
S-a reţinut potrivit art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea Militară de Apel judecă în primă instanţă infracţiunile de trădare, prev. de art. 397 C. pen. şi acţiuni împotriva ordinii constituţionale prev. de art. 397 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi a declinat cauza în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti apreciind că este instanţa competentă material şi după calitatea persoanei, să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie durată proces penal, potrivit art. 39 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raport la art. 4882 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti la data de 23.09.2024 sub nr x/2024.
Prin încheierea nr. 4 din 24 octombrie 2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii Militare de Apel Bucureşti şi în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 39 C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei având ca obiect contestaţie durată proces formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Militar Iaşi.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Militar Iaşi şi Curtea Militară de Apel Bucureşti şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit art. 488 2 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine, în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. Or, în cauza de faţă în lucrarea înregistrată sub nr. x/2024 la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în legătură cu care petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului penal, nu reprezintă o cauză penală aflată în cursul urmăririi penale pentru că nu este începută urmărirea penală şi nici nu este înregistrat ca dosar penal.
În acest context, s-a apreciat că nu este incidentă nicio dispoziţie legală care să atragă competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de petentul A. în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Aşadar, având în vedere că, în cauză, contestaţia formulată de petentul A. priveşte o lucrare înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Militar Iaşi, cu atât mai mult cu cât în plângerile sale scrise, petentul face referire la o multitudine de infracţiuni (inclusiv cele de înaltă trădare prev. de art. 398 C. pen.) săvârşite atât de militari cât şi de, civili (făcându-se referire şi la procurorii din cadrul secţiei Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), care sunt de competenţa instanţelor civile şi chiar a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 40 alin. (1) C. proc. pen.).
S-a reţinut că nu trebuie omis nici faptul că în declaraţia dată la data de 29.07.2024 numitul A. nu face referire la vreo infracţiune dintre cele prevăzute de art. 39 alin. (1) C. proc. pen. care sunt judecate în primă instanţă de Curtea Militară de Apel.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Iaşi, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Prioritar, Înalta Curte menţionează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă contestaţie privind durata procesului penal formulată de petentul A. în dosarul penal nr. x/2024 înregistrat pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, prin care a solicitat urgentarea cercetărilor penale.
Potrivit art. 488 2 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine, în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Sesizarea înregistrată sub nr. x/2024 la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, în legătură cu care petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului penal, nu reprezintă o cauză aflată în cursul procesului penal, întrucât în cauză nu a fost începută urmărirea penală in rem, nefiind înregistrată ca dosar penal, ci ca o lucrare.
De asemenea, în declaraţia dată la data de 29.07.2024, petentul A. nu a descris nicio faptă şi nu a făcut referire la nicio situaţie care ar putea atrage competenţa Curţii Militare de Apel dintre cele prevăzute de art. 39 alin. (1) C. proc. pen. (judecate în primă instanţă de Curtea Militară de Apel) instanţă în măsură, în raport de circumstanţe, să se pronunţe asupra admisibilităţii demersului judiciar.
Având în vedere că, în cauză, contestaţia formulată de petentul A. în temeiul art. 488 din C. proc. pen., priveşte lucrarea nr. 179/VIII/1/2024 înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, Înalta Curte constată că, instanţa competente să soluţioneze contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A. este Tribunalul Militar Iaşi.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Militar Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Militar Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.