Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 572 din 20 septembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea, invocată din oficiu. În temeiul art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) rap. la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, ce priveşte pe contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 13 mai 2024 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub numărul x/2024, sesizarea contestatorului A. cu privire la desfiinţarea mandatului de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi a ordinului de arestare emis pentru punerea în executare a acestui mandat.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că în mandatul de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu se regăseşte nicio menţiune cu privire la durata măsurii preventive instituite împotriva acestuia de către autorităţile britanice pentru punerea în executare a acestui mandat de executare a pedepsei. Acesta a solicitat deducerea perioadei de 2 ani şi 6 luni considerată a fi executată, ca urmare a arestării la domiciliu de către autorităţile britanice în perioada 29.11.2021 - 24.05.2024. În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 555 şi art. 598 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 31 din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rămasă definitivă astfel cum a fost desfiinţată, în parte, prin decizia penală nr. 544/A din 29.07.2021 a Curţii de Apel Piteşti, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare. Astfel, la data de 29.07.2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Biroul Executări Penale a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 27/2021.
Întrucât contestatorul nu a fost găsit, la data de 27.08.2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a emis un mandat european de arestare pe numele acestuia. În temeiul acestui mandat de arestare, la data de 19.11.2021 contestatorul A. a fost arestat de către autorităţile britanice, rămânând în custodia autorităţilor britanice până în data de 26.11.2021. Ulterior, contestatorul a fost pus sub control judiciar pe cauţiune din data de 26.11.2021 până în data de 15.02.2023.
Ulterior, prin decizia nr. 182/A din 13.02.2023 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestator împotriva deciziei nr. 544/A din 29.07.2021, contestatorul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare.
La data de 13.02.2023, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Biroul Executări Penale a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii cu nr. 27/2021.
Întrucât contestatorul nu a fost găsit, la data de 14.02.2023, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a emis un nou mandat european de arestare pe numele acestuia. În temeiul acestui nou mandat de arestare, la data de 15.02.2023, contestatorul A. a fost arestat de către autorităţile britanice şi predat autorităţilor române în data de 24.05.2024, în tot acest timp, contestatorul fiind pus sub control judiciar pe cauţiune.
Instanţa a constatat că în 13 mai 2024, data formulării contestaţiei la executare, contestatorul se afla în Marea Britanie, fiind "arestat în data de 15.02.2023, pe baza mandatului de arestare emis în data de 14.02.2023 şi predat autorităţilor române în data de 24.05.2024. În tot acest timp, susnumitul a fost pus sub control judiciar pe cauţiune’’ (astfel cum se constată din adresa C. civ. pen..I. - Biroul Naţional Interpol nr. x/SA/RAD din 25.07.2024), fiind în prezenţa unei situaţii de fapt atipice celei prevăzute în Decizia RIL nr. 15/20018 în ceea ce priveşte stabilirea instanţe competente.
Instanţa a apreciat că în cauză inculpatul invocă un caz de micşorare a pedepsei - constând în deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate în Marea Britanie cu titlu de măsură preventivă privativă de libertate, cuprinzând o situaţie care a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Interpretând dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 597 alin. (6), instanţa a apreciat că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului, impusă în special de necesitatea asigurării prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul neinstituind o competenţă alternativă. Prin urmare, dacă persoana condamnată se află în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii va aparţine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Având în vedere că în prezent contestatorul se află încarcerat în Penitenciarul Craiova, instanţa a apreciat că instanţa de la locul de deţinere este cea competentă să constate dacă cele invocate se aplică în cauză.
Ţinând seama de aspectele anterior menţionate, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) rap. la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Ca urmare a declinării competenţei teritoriale, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 02.10.2024 sub nr. x/2024.
Prin sentinţa penală nr. 2842 din 15 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia penală, în baza art. 50 alin. (1) rap. la art. 47 alin. (2) şi (3) şi art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu. S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea. În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, respectiv instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare. Competenţa prevăzută de art. 598 alin. (2) C. proc. pen. nu este alternativă, ci este determinată de situaţia celui condamnat la data formulării contestaţiei la executare (dacă se află sau nu deţinut în cursul executării pedepsei).
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la data de 13.05.2024, când a formulat contestaţia la executare, condamnatul A. se afla pe teritoriul Marii Britanii, fiind supus măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune în vederea predării către autorităţile române în baza mandatului de arestare emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Prin urmare, instanţa a reţinut că la momentul formulării contestaţiei condamnatul nu era încarcerat în executarea pedepsei, situaţie în care competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei de executare. Faţă de aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 50 alin. (1) rap. la art. 47 alin. (2) şi (3) şi art. 598 alin. (1) lit d şi alin. (2) C. proc. pen., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceasta fiind instanţa de executare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 05 noiembrie 2024.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea formulată de contestatorul A., la data de 13 mai 2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat, în esenţă, desfiinţarea mandatului de executare a pedepsei nr. 27 din 13.02.2023 emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi a ordinului de arestare emis pentru punerea în executare a acestui mandat.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia pot fi soluţionate doar incidente ivite cu ocazia punerii în executare şi, respectiv, pe parcursul executării unei hotărâri judecătoreşti penale.
Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Ultimul caz de contestaţie la executare reglementat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., vizează situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele aplicate nu se mai execută (întrucât a intervenit amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fi au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau se execută. Această ultimă ipoteză, "orice cauză de micşorare a pedepsei", cuprinde apariţia unei împrejurări ulterioare ce produce efecte asupra pedepsei individual determinate aplicate persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, fiind exclusă posibilitatea unei reindividualizări judiciare a aceleiaşi sancţiuni penale.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, în raport de conţinutul cererii formulate de contestatorul A. se constată că, motivul invocat prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare. Competenţa prevăzută de art. 598 alin. (2) C. proc. pen. nu este alternativă, ci este determinată de situaţia celui condamnat la data formulării contestaţiei la executare (dacă se află sau nu deţinut în cursul executării pedepsei).
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la data de 13.05.2024, data la care contestatorul a formulat contestaţia la executare, condamnatul A. se afla pe teritoriul Marii Britanii, fiind supus măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune în vederea predării către autorităţile române în baza mandatului de arestare emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Aşadar, coroborând dispoziţiile art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţionarea contestaţiei la executare aparţine instanţei de executare, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, întrucât la momentul formulării contestaţiei condamnatul nu era încarcerat în executarea pedepsei, ci se afla pe teritoriul Marii Britanii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.