Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., împotriva sentinţei penale nr. 238/PI/05.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă la data de 11.11.2022, prin neapelare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, la Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând scăderea perioadei de 1 an şi 17 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, care este parte componentă din pedeapsa totală recunoscută de România.
Analizând motivele invocate de persoana condamnată care a susţinut că prin sentinţa penală nr. 238/PI/05.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă la data de 11.11.2022 prin neapelare, nu a fost dedusă o perioadă pe care ar fi executat-o, respectiv din data de 03.05.2017 până în data de 19.05.2018.
Din cuprinsul deciziei de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021, având numărul de referinţă SIEP 25/2021, aflată la în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, a rezultat că au fost deduse următoarele perioade de arest executate de contestator în Italia, ca măsuri preventive sau pedepse astfel: din sentinţa de condamnare din 08.10.2014 emisă de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 08.11.2014, în baza căreia contestatorul a fost condamnat la 1 an, 6 luni închisoare şi 800 euro amendă; de la 03.07.2015 la 19.11.2015-"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"; de la 20.11.2015 la 13.05.2016 -"perioada de executare a pedepsei în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"; din sentinţa de condamnare din 28.09.2015 emisă de Tribunalul din Treviso, irevocabilă la data de 16.05.2016, în baza căreia a fost condamnat la 20 zile închisoare şi 100 euro amendă; de la 14.05.2016 la 02.06.2016 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al Procuraturii Republicii din Treviso"; din sentinţa de condamnare din 21.02.2018 emisă de Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 30.03.2018, în baza căreia a fost condamnat la 11 luni închisoare şi 1.100 euro amendă: de la 03.06.2016 la 01.05.2017 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2018 SIEP al acestei procuraturi"
Potrivit aceleiaşi decizii, din dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, contestatorul s-a aflat în arest la domiciliu din data de 03.05.2017 până în data de 19.05.2018, o durată de 1 an şi 17 zile, până în momentul evadării, iar despre această perioadă s-a menţionat că poate fi atribuită sentinţei nr. 3523/2016 pronunţată de Curtea de Apel Venezia la data de 18.10.2016, reprezentând o "perioadă preexecutată".
Astfel la, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara în care s-a pronunţat hotărârea de recunoaştere a sentinţelor de condamnare din Italia şi a fost adaptată pedeapsa rezultantă, (paragraful 3 din decizia de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021), a rezultat la modul evident din precizarea "Deduse perioadele pre-executate pentru un total de 1 an şi 17 zile" că perioada invocată de contestator a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 11 luni de autorităţile italiene, rezultând că restul de pedeapsă rămas de executat a fost de 10 ani 10 luni şi 13 zile.
Împotriva sentinţei penale nr. 153/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19.07.2024, stabilindu-se termen de judecată la 18 septembrie 2024. În dezbateri, contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţia formulate, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, deducerea perioadei de la data de 03.07.2017-19.05.2018 atribuită pedepsei rezultante de 2 ani şi 9 luni, pedeapsă aplicată printr-o sentinţă recunoscută de Curtea de Apel Timişoara, fiind vorba de perioada anterioară de arest până la momentul la care se susţine că ar fi evadat.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare italiene au solicitat recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine şi executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, rămasă definitivă la data de 11.11.2022 prin neapelare care a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani şi 9 luni închisoare din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare+1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018, deducând perioada executată la zi.
Prin cererea formulată, contestatorul condamnat A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că nu a fost dedusă o perioadă pe care ar fi executat-o, respectiv din data de 03.05.2017 până în data de 19.05.2018, pedeapsă aplicată printr-o sentinţă recunoscută de Curtea de Apel Timişoara, fiind vorba de o perioadă anterioară de arest până la momentul la care se susţine că ar fi evadat, criticând raţionamentul instanţei avut în vedere la momentul deducerii.
În acest context, aşa cum în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-se atunci când este cazul la normele interne, cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestaţiei la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a legalităţii soluţiei.
Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.
Din cuprinsul deciziei de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021, având numărul de referinţă SIEP 25/2021, aflată la în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, a rezultat că au fost deduse următoarele perioade de arest executate de contestator în Italia, ca măsuri preventive sau pedepse astfel: din sentinţa de condamnare din 08.10.2014 emisă de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 08.11.2014, în baza căreia contestatorul a fost condamnat la 1 an, 6 luni închisoare şi 800 euro amendă; de la 03.07.2015 la 19.11.2015-"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"; de la 20.11.2015 la 13.05.2016 -"perioada de executare a pedepsei în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"; din sentinţa de condamnare din 28.09.2015 emisă de Tribunalul din Treviso, irevocabilă la data de 16.05.2016, în baza căreia a fost condamnat la 20 zile închisoare şi 100 euro amendă; de la 14.05.2016 la 02.06.2016 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al Procuraturii Republicii din Treviso"; din sentinţa de condamnare din 21.02.2018 emisă de Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 30.03.2018, în baza căreia a fost condamnat la 11 luni închisoare şi 1.100 euro amendă: de la 03.06.2016 la 01.05.2017 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2018 SIEP al acestei procuraturi"
Potrivit aceleiaşi decizii, din dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, contestatorul s-a aflat în arest la domiciliu din data de 03.05.2017 până în data de 19.05.2018, o durată de 1 an şi 17 zile, până în momentul evadării, iar despre această perioadă s-a menţionat că poate fi atribuită sentinţei nr. 3523/2016 pronunţată de Curtea de Apel Venezia la data de 18.10.2016, reprezentând o "perioadă preexecutată".
Astfel, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara în care s-a pronunţat hotărârea de recunoaştere a sentinţelor de condamnare din Italia şi a fost adaptată pedeapsa rezultantă, (paragraful 3 din decizia de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021), a rezultat la modul evident din precizarea "Deduse perioadele pre-executate pentru un total de 1 an şi 17 zile" că perioada invocată de contestator a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 11 luni de autorităţile italiene, rezultând că restul de pedeapsă rămas de executat a fost de 10 ani 10 luni şi 13 zile.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 153/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 153/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2024.