Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 597 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 08 martie 2024, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014.
Contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţiei, apreciind că, în mod nelegal, instanţa de apel a dispus confiscarea sumei de 156.252 RON şi suspendarea cursului prescripţiei pentru perioada 12.07.2022-03.11.2022, perioadă în care Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar, pe cale de consecinţă, să se înlăture din decizia penală nr. 1134/2023, confiscarea sumei de 156.252 RON, precum şi perioada cuprinsă între 12.07.2022-03.11.2022, respectiv perioada în care Curtea de Apel Craiova a reţinut că, termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat.
A arătat că soluţia instanţei de apel cu privire la confiscarea sumei de 156.252 RON, este nelegală pentru următoarele:
Partea civilă ANAF - DGRFP Timişoara - AJFP Hunedoara încă de la începutul dosarului s-a constituit parte civilă cu suma 293.185,29 RON şi niciodată pe parcursul dosarului nu a indicat o altă sumă decât cea de 293.185,29 RON.
În faza de judecată, Tribunalul Mehedinţi a dispus efectuarea unui Raport de expertiză contabilă judiciară. Concluziile expertului fiscal au fost acelea că: "în situaţia în care S.C. B. S.R.L. a achiziţionat mărfuri şi servicii din alte surse, iar nu de la DAURATA S.R.L. STREHAIA . . . . . . . . . ." Obligaţiile fiscale la bugetul de stat sunt de 286.673,53 RON.
Or, în măsura în care partea civilă ANAF - DGRFP Timişara - AJFP Hunedoara ar fi considerat că, suma cu care este prejudiciată este de 293.185,29 RON + 156.252 RON = 449.437,29 RON cu siguranţă constituirea de parte civilă şi ulterior calculul accesoriilor s-ar fi raportat la această sumă.
Aşadar, câtă vreme în faza de judecată a fost încuviinţată şi efectuată Expertiza Contabilă Judiciară, iar suma recomandată este de 286.673,53, câtă vreme partea civilă ANAF - DGRFP Timişoara - AJFP Hunedoara nu a indicat niciodată pe parcursul dosarului altă sumă decât cea de 293.185,29 RON, - faptul că suma de 156.252 RON nu a fost găsită asupra inculpatului şi nici nu a fost ridicată cu ocazia percheziţiilor efectuate de organele de cercetare penală atât la sediul societăţii S.C. B. cât şi la domiciliul său, precizând că se impune înlăturarea din decizia penală nr. 1134/2023 a confiscării sumei de 156.252 RON.
2. Cu privire la suspendarea cursului prescripţiei pentru perioada 12.07.2022-03.11.2022, perioadă în care Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea Dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a arătat următoarele: în conformitate cu art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. "Cauzele similare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării", iar în conformitate cu art. 156 C. pen.: "Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale (1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal."
Dată fiind formularea dispoziţiilor art. 156 C. pen., "o dispoziţie legală ... împiedică ... continuarea procesului penal", sugerează că suspendarea curgerii termenului de prescripţie ar interveni doar atunci când este un caz de suspendare obligatorie a judecăţii, un impediment de iure (opinie îmbrăţişată în principal în doctrină), şi nu un caz de suspendare facultativă.
A solicitat să se constate că, instanţa de apel nu a motivat în drept motivul pentru care a hotărât că, în perioada suspendării facultative a dosarului, termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost întrerupt.
Aşadar, în lipsa unor dispoziţii legale care să prevadă în mod expres dacă suspendarea facultativă a unui dosar penal, constituie motiv de suspendarea a termenului de prescripţie, a solicitat să se constate că, s-a produs o eroare de procedură care prejudiciază interesele legitime ale părţii, aspect care poate fi invocat prin intermediul contestaţiei la executare, sens în care îi dă dreptul contestatorului să formuleze contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 pronunţată la data de 14.12.2021 de către Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpatul A. este vechiul C. pen. şi Legea nr. 241/2005, în vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale.
A fost recalificată fapta săvârşită de inculpatul A., din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 acte materiale), în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale), cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 din C. pen. (35 acte materiale)
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale), cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968, raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1968, s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968, raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1968, s-au interzis aceluiaşi inculpat, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1968.
În temeiul art. 861 C. pen. din 1968, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. din 1968, i s-a pus în vedere inculpatului obligaţia ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune Hunedoara, la datele fixate de consilierii de probaţiune; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (2), art. 83 şi art. 84 C. pen. din 1968.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite, prevăzute de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscal.
A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi cu inculpatul D., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 293 185,29 RON din care suma de 1.075.867,33 RON reprezentând TVA şi suma de 117.317,96 reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 din C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurenţa sumei acordate părţii civile cu titlu de daune materiale.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 25 din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor constând în facturi emise de S.C. E. S.R.L. către S.C. B. S.R.L..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2013 din 29.09.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alţi inculpaţi a inculpatului A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăştie, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din C. pen.
În drept, s-a arătat că faptele inculpatului A. care în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L. Orăştie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod continuu, în perioada 2011-2012 a folosit şi înregistrat în contabilitate mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri (punerea în circulaţie sau folosirea unor tipizate cu regim special falsificate), a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive, beneficiind de compensări de TVA, a înregistrat cheltuieli nereale în contabilitatea societăţii administrate (cu aprovizionarea de mărfuri), a obţinut fără drept sume de bani din bugetul de stat, prin compensarea automată a TVA aferentă bunurilor achiziţionate şi TVA de plată, a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli nereale, în baza cărora a dedus ilegal TVA şi a diminuat impozitul pe profit, sustrăgându-se de la plata impozitelor şi taxelor, a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce vizau ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei bunurilor şi sustragerea veniturilor de la impozitare, prin efectuarea de alte plăţi/încasări în sistem "suveică", având ca rezultat transferarea acestor resurse financiare şi reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparenţă de legalitate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) şi toate cu art. 38 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, prin adresa nr. x/08.09.2014, s-a constituit parte civilă cu suma de totală de 293.185,29 RON faţă de inculpatul A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăştie, iar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, potrivit adresei nr. x/05.08.2014, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.481.403,81 RON faţă de S.C. E. S.R.L. Strehaia, administrată de împuternicitul D..
Prin ordonanţa nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-au instituit măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A..
Prin sentinţa penală nr. 57 din 12.03.2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2014, au fost stabilite următoarele:
I. În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., într-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public, în cazul inculpatului A., în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În temeiul art. 81-82 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani şi un termen de 2 ani.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen. din 1968 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1968.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei principale să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, din C. pen. din 1968, pe o durată de 2 (doi) ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.
Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul A. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal (facturi fiscale şi chitanţe), cu regim special, falsificate, faptă prev. de art. 7 alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.
În temeiul art. 397 rap. la art. 25 din C. proc. pen., s-au admis, în parte, acţiunile civile şi a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. şi cu inculpatul D., să plătească Statului Român, reprezentat prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Hunedoara, suma de 286.673,53 RON, reprezentând TVA şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de Procedură Fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi prin ordonanţa nr. 236/P/2013 din data de 17.07.2014 - filele nr. x,2 - vol. IX d.u.p., asupra bunurilor inculpatului A..
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul A., dar şi alţi inculpaţi şi părţile civile A.N.A.F prin reprezentantul legal A.J.F.P. Mehedinţi, A.N.A.F prin reprezentantul legal A.J.F.P.Hunedoara.
Prin decizia penală nr. 326/08.03 2019 a Curţii de Apel Craiova au fost admise apelurile declarate în cauză, desfiinţată sentinţa penală nr. 57/12.03.2018 a Tribunalului Mehedinţi şi încheierea de îndreptare eroare materială din 14.03.2018 şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, fiind menţinute actele realizate în cauză până la termenul din 12.02.2018, inclusiv.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 22.04.2019 sub nr. de 7085/101/2014*, fiind repartizată aleatoriu.
Tribunalul Mehedinţi a solicitat, în conformitate cu art. 69 alin. (9)1 din C. proc. pen., desemnarea unei alte instanţe egale în grad, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, întrucât toţi judecătorii secţiei penale din cadrul Tribunalului Mehedinţi erau incompatibili să soluţioneze prezenta cauză, dat fiind faptul că titularul completului C1 CPF a avut calitatea de judecător de drepturi şi libertăţi în cauză, iar titularii completelor C2 CPF, C3 CPF, C5 CPF şi C6 CPF au formulat cereri de abţinere, ce au fost admise.
Curtea de Apel Craiova, prin încheierea nr. 46/01.07.2020 a admis sesizarea formulată de Tribunalul Mehedinţi, secţia Penală şi, în baza art. 68 alin. (9)1 din C. proc. pen., a desemnat Tribunalul Gorj să soluţioneze cauza penală cu nr. x/2014*.
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Gorj la data de 10.07.2020 şi înregistrat sub nr. x/2014*.
Fiind reluată judecata, s-a dispus readministrarea probelor esenţiale, instanţa procedând la audierea directă şi nemijlocită a inculpaţilor, dând totodată posibilitatea inculpaţilor să indice martorii a căror reaudiere au apreciat-o ca fiind necesară.
În şedinţa din data de 07.06.2021, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 38 C. pen., în infracţiunea prev. de 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 35 acte materiale, corespunzătoare facturilor fiscale, cuprinse în rechizitoriu, în perioada 2011-2012, în valoare totală de 1.393.255,88 RON .
Analizând şi coroborând întregul probatoriu administrat în cauză, prin prisma obiectului judecăţii, având în vedere totodată starea de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut cu privire la inculpatul A. următoarele:
Faptele comise de inculpatul A., constând în aceea că în perioada 2011-2012, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a înregistrat în contabilitate documente care atestă operaţiuni comerciale nereale cu S.C. E. S.R.L. - administrat de către inculpatul D., în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. prevăzută şi pedepsită conform legislaţiei penale la data judecării faptelor de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 acte materiale), iar conform legislaţiei penale la data săvârşirii faptei prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 din C. pen. (35 acte materiale).
Având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor până la data judecării definitive a cauzei a existat o succesiune de legi penale, reprezentată de C. pen. 1968 (sub imperiul căruia s-au comis faptele) şi C. pen. intrat în vigoare pe parcursul procesului penal şi modificările aduse Legii nr. 241/2005, s-a pus problema aplicării legii penale în timp, respectiv incidenţa art. 5 C. pen.
Ţinând seama că aprecierea legii penale mai favorabile se face global, iar nu pe fiecare infracţiune ori instituţie de drept penal incidentă în cauză, s-a reţinut că, în speţă, legea penală mai favorabilă este legea veche, atât în ce priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 şi următoarele din C. pen. 1968, cât şi a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 şi următoarele din C. pen. 1968, ţinând seama de sfera obligaţiilor impuse condamnaţilor (prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este prevăzută doar în legea nouă) şi de efectele suspendării (reabilitarea de drept nu mai este prevăzută de legea nouă).
Prima instanţă a reţinut că similar reglementării anterioare (art. 41 din C. proc. pen. din 1968), art. 49 din C. proc. pen. face distincţie între noţiunile de "încadrare juridică" şi "calificare juridică". Încadrarea juridică a faptei este făcută de procuror sau de instanţa de judecată, prin determinarea textului din legea penală care a fost încălcat prin fapta săvârşită. Calificarea juridică a faptei este stabilită de lege, care, descriind conţinutul unei anumite infracţiuni, permite să fie recunoscută această infracţiune în fapta săvârşită în realitatea obiectivă, în speţă având în vedere succesiunea legilor penale.
Ajungându-se la concluzia potrivit considerentelor ce preced, că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei cu privire la toţi inculpaţii este vechiul C. pen. şi Legea nr. 241/2005 aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor, s-a dispus recalificarea punctuală a faptelor cu raportare la dispoziţiile în vigoare la data săvârşirii lor, pentru fiecare inculpat.
Nu a fost reţinută în cauză incidenţa vreunei cauze care înlătură răspunderea penală, aşa cum au cerut inculpaţii, termenul de prescripţie a răspunderii fiind întrerupt prin îndeplinirea actelor de urmărire penale care, potrivit legii, trebuiau comunicate persoanei cercetate. Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională nu a declarat integral neconstituţional alin. (1) al art. 155 C. pen., fiind declarată neconstituţionalitatea sintagmei "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul textului legal, prin interpretarea dată de Curte revenindu-se, practic, la reglementarea din C. pen. anterior (art. 123 alin. (1) C. pen. din 1968).
În cauză s-a constat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., nefiind formulată cerere de judecare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si de recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute in rechizitoriu, până la primul termen de judecată.
Prima instanţă a constatat că Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal faţă de inculpatul A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăştie cu suma totală de 293.185,29 RON.
În prezenta cauză s-a constatat îndeplinirea condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului A..
În consecinţă şi ţinând totodată seama de considerentele Deciziei nr. 17/2015 a ÎCCJ, pronunţate în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din C. proc. pen., prima instanţă, soluţionând acţiunea civilă, a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi cu inculpatul D., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 293.185,29 RON din care suma de 1.075.867,33 RON reprezentând TVA şi suma de 117.317,96 reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
Referitor la măsurile asigurătorii dispuse în cauză, legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţii în care luarea acestor măsuri este obligatorie, reglementarea acestora fiind determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate. Fiind cercetat inculpatul pentru săvârşirea unor infracţiuni prev. de Legea nr. 241/2005, s-a constatat că se menţin temeiurile avute în vedere de procuror la luarea măsurilor asigurătorii şi se justifică instituirea măsurii asupra celorlalte bunuri, că în raport de complexitatea cauzei şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului trimis în judecată, ingerinţa asupra dreptului de proprietate este proporţională cu scopul urmărit (garantarea executării pedepsei amenzii, achitarea cheltuielilor judiciare si repararea pagubei).
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 din C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurenţa sumei acordate părţii civile, cu titlu de daune materiale.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 25 din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea de înscrisuri.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul A. ş.a., părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Reprezentantul Legal A.J.F.P. Mehedinţi şi partea civilă Statul Român, reprezentat legal de ANAF prin DGRFP Craiova.
Prin decizia penală nr. 1134 din data de 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, apelantul inculpat A. ş.a. împotriva sentinţei penale nr. 143/2021 a Tribunalului Gorj.
În baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF - D.G.R.F.P. Craiova- A.J.F.P. Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 143/2021 a Tribunalului Gorj şi împotriva încheierii pronunţate la data de 07.06.2021, doar cu privire la inculpata F..
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată privind pe inculpatul A. ş.a.
În temeiul art. 5 din C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. proc. pen. în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv C. pen. din anul 1968.
S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 21.05.2022, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul A. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. (legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv codul din anul 1968).
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de administrator al unei societăţi comerciale), pe o durata de 3 ani, ce se va executa potrivit dispoziţiilor art. 66 din C. pen. 1968.
În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de administrator al unei societăţi comerciale).
În baza art. 861 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani prev. de art. 862 din C. pen. 1968 compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă.
În baza art. 863 din C. pen. din 1968, a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Hunedoara şi să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă
În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
Potrivit dispoziţiilor art. 863 alin. (2) din C. pen. din 1968, datele prevăzute de lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse şi prin prezenta hotărâre.
Au fost menţinute dispoziţiile art. 12 din Legea 241/2005 prin care s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
Au fost menţinute dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea 241/2005 prin care s-a dispus ca de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
Au fost menţinute dispoziţiile privind obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabil civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi cu inculpatul D. la plata sumei de 293.185,29 RON din care suma de 175.867,33 RON reprezintă TVA şi suma de 117.317,96 RON reprezintă impozit pe profit şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost înlăturate dispoziţiile privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurenţa sumei acordate părţii civile cu titlu de daune materiale.
Au fost menţinute dispoziţiile cu privire la măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.
În temeiul art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi Deciziei nr. 19/2017 a ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, s-a instituit sechestrul asigurător, asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare proprietatea inculpatului D., până la concurenţa sumei de 942.127,97 RON, precum şi a sumei reprezentând dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform Codul fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi Deciziei nr. 19/2017 a ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, s-a instituit sechestrul asigurător, asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 449.437,29 RON (293.185,29 RON +156.252 RON-obiectul confiscării speciale), precum şi a sumei reprezentând dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform Codul fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 156.252 RON (449.437,29 RON -293.185,29 RON).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Instanţa de control judiciar nu a putut reţine susţinerea inculpatului că prejudiciul faţă de care se stabileşte încadrarea juridică a faptei este cel cu care s-a constituit parte civilă Statul Român prin reprezentant legal ANAF- DGRFP -Timişoara- AJFP -Hunedoara, respectiv cuantumul de 293.185,29 RON, şi în mod corect instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care nu se impunea schimbarea încadrării juridice, întrucât prejudiciul este cel rezultat prin săvârşirea faptei reţinută în sarcina inculpatului, mai mult, deşi instanţa de fond s-a raportat în totalitate la situaţia de fapt redată în actul de sesizare şi a reţinut că facturile înregistrate în contabilitate nu corespund realităţii, a dat faptei o altă încadrare juridică prin raportarea la un alt prejudiciu, decât cel rezultat în urma săvârşirii faptei.
S-a constatat că de la data săvârşirii faptei ce face obiectul judecăţii, respectiv 28.12.2012, şi până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp, suferind modificări atât Legea 241/2005, cât şi C. pen., impunându-se a se stabili legea penală mai favorabilă. În ce priveşte Legea 241/2005, sub aspectul regimului sancţionator prevăzut pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) au intervenit modificări prin Legea 50/2013 publicată în M.O. la data de 19.03.2013, în sensul majorării limitelor de pedeapsă, iar din această perspectivă, raportat la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. reglementarea mai favorabilă este cea în vigoare la momentul de săvârşire a faptei (2011-2012). Şi în ce priveşte C. pen., instanţa a apreciat că mai favorabil inculpatului trimis în judecată în prezenta cauză este C. pen. din 1968, pornind atât de la condiţiile de aplicare a pedepselor complementare prev. de art. 65 C. pen. 1968, cât şi în ce priveşte modalităţile de executare a pedepsei (suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de vechiul C. pen. sunt mai favorabile, atât prin prisma condiţiilor de acordare, dar şi a obligaţiilor impuse, precum şi a efectelor împlinirii termenului de încercare).
Ca urmare în baza art. 5 C. pen. raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din data de 6 mai 2014, dar şi deciziile nr. 297/2018, 358/2022 Curţii Constituţionale şi decizia nr. 65/2022 a ÎCCJ, Curtea a stabilit lege penală mai favorabilă pentru inculpatul A. trimis în judecată în prezenta cauză legea în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv vechiul C. pen. şi Legea nr. 241/2005 forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013 publicată în MO 146/19.03.2013.
În ceea ce priveşte prescripţia specială a răspunderii penale- 28.12.2012 potrivit modificării art. 124 din C. pen. din 1968 prin Legea nr. 63/2012 (19.04.2012) - prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă o dată, prevedere menţinută şi de C. pen. aflat în vigoare în prezent iar în perioada anterioară, art. 124 din C. pen. din 1968 avea următorul conţinut: "prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate".
Instanţa de apel a analizat incidenţa prescripţiei prioritar cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. anterior (ultimul act 28.12.2012), dar şi săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Referitor la termenul special al răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen. 1968, în forma aflată în vigoare la data epuizării infracţiunii, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată (Legea nr. 63/2012).
Aşadar, în speţă, termenul special al prescripţiei răspunderii penale este de 20 de ani şi se calculează de la data epuizării faptei (28.12.2012), acesta nefiind împlinit la data pronunţării prezentei deciziei.
Astfel, Curtea a constatat că la data de 28.12 2012 a început să curgă termenul general de 10 ani al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., care s-ar împlini în data de 27.12.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală din C. pen.
Curtea a notat că în cursul judecăţii, Preşedintele României a emis două decrete care au avut ca efect suspendarea termenului de prescripţie a răspunderii penale, respectiv, Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României (publicat în M.Of. nr. 212/16.03.2020) şi Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României (publicat în M.Of. nr. 311/14.04.2020).
Potrivit art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă. Suspendarea operează de drept, fără a fi necesară emiterea unei ordonanţe sau a unei încheieri în acest scop.
La data de 12.07.2022, Curtea a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile solicitate, în dosarul nr. x/2022, considerând că problemele ridicate au incidenţă în această cauză, termenul de prescripţie generală fiind suspendat pe această perioadă.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin "nelămurire" se înţelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare. În situaţia în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestaţii la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.
Contestaţia la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta, contestaţia la executare neavând natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, impunându-se a se avea în vedere că prin această procedură nu poate fi afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive.
Curtea a reţinut că în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi administrate probe care tind să pună în discuţie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă. Schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei nu se pot face pe calea contestaţiei la executare, aceasta din urmă constituind un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor iar pe această cale nu se schimbă încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă şi nu se individualizează pedeapsa deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Astfel, prin Decizia nr. 695/2018, instanţa de contencios constituţional a apreciat că "în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească. (...) procedura contestaţiei la executare este un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii".
Totodată, şi instanţa supremă a reţinut (decizia nr. 870 din 21 septembrie 2017) că "aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare, aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătură cu aceasta. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice. Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării".
Inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).
Curtea a constatat că, deşi şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocând existenţa unei nelămuriri cu privire la decizia penală nr. 1134/2023 a Curţii de Apel Craiova, care se execută, întrucât în mod nelegal instanţa de apel, a dispus confiscarea sumei de 156.252 RON, contestatorul condamnat A. a formulat în realitate critici care antamează fondul cauzei în legătură cu decizia penală pronunţată.
Or, din cuprinsul deciziei a rezultat clar, dispoziţia instanţei privind confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 156.252 RON, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 (449.437,29 RON -293.185,29 RON), dar şi motivarea măsurii dispuse.
În ceea ce priveşte existenţa unei nelămuriri în sensul că hotărârea cuprinde dispoziţii nelegale privind suspendarea cursului prescripţiei pentru perioada 12.07.2022-03.11.2022, perioadă în care instanţa de apel a dispus suspendarea dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile, solicitate în dosarul nr. x/2022, Curtea a constatat că nici acest motiv nu se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., soluţia instanţei de apel fiind definitivă cu privire la măsura dispusă.
Ţinând cont de natura contestaţiei la executare, de instituţie de drept procesual penal prin care se soluţionează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, precum şi de scopul acesteia, respectiv înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiţii decât cele legale, Curtea a constatat că nu există nicio nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1134/12.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, astfel că a respins contestaţia formulată de contestator.
Împotriva deciziei penale nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.
În speţă, contestatorul condamnat A. a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, înlăturarea din cuprinsul deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014 a confiscării sumei de 156.252 RON, precum şi perioada cuprinsă între 12.07.2022 - 03.11.2022, în care curtea de apel a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat.
Înalta Curte are în vedere că, prin decizia penală nr. 1134 din data de 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Craiova, printre altele, s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. proc. pen. în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv C. pen. din anul 1968.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968 pe o durata de 3 ani, ce se va executa potrivit dispoziţiilor art. 66 din C. pen. 1968.
În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen.
În baza art. 861 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani prev. de art. 862 din C. pen. 1968 compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 156.252 RON (449.437,29 RON -293.185,29 RON).
Înalta Curte constată că, prin prezentul demers judiciar, este repusă în discuţie legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 1134 din data de 12 iunie 2023 în care au fost analizate inclusiv aspectele referitoare la confiscarea specială şi prescripţia răspunderii penale.
Or, analizând cererea de contestaţie la executare de faţă, în raport cu aspectele menţionate de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în realitate, ceea ce se solicită este modificarea unei hotărâri definitive, pronunţate cu autoritate de lucru judecat, împrejurare care nu se circumscrie cazului de contestaţie la executare invocat.
În procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte care tind să repună în discuţie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă şi care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei, în căile ordinare sau extraordinare de atac.
Astfel, în speţă, - trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.
În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, concordant instanţei de fond, că acestea vizează cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi că hotărârile rămase definitive nu pot fi modificate, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2024.