Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. .
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va fi virat către Baroul Bucureşti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Rahova Bucureşti, a sesizat instanţa, în temeiul art. 598 din C. proc. pen., solicitând deducerea a 2 (două) zile de arest la domiciliu, pretins a fi fost dispuse şi executate în Italia.
În susţinerea cererii, persoana condamnată nu a depus la dosar nicio dovadă.
Pe parcursul soluţionării cauzei, persoana condamnată a fost asistată de apărător desemnat din oficiu şi conform adresei nr. x/12.08.2024 a Penitenciarului Rahova Bucureşti, condamnatul A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă .
În vederea soluţionării contestaţiei, Curtea a dispus ataşarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi dosarul x/2021 în care a fost soluţionată o altă contestaţie la executare formulată de persoana condamnată A..
Au fost solicitate relaţii privind antecedentele penale ale persoanei condamnate.
Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de executare a constatat ca fiind inadmisibilă contestaţia formulată de condamnatul A. şi, în consecinţă, a respins-o pentru considerentele ce urmează:
Persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani şi 11 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 122/01.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Prin sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, printre altele, în privinţa inculpatului A.:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. şi I.];
- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);
- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.]; - 1 an închisoare, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.];
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.);
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale).
În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică după cum urmează:
- din infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.], în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.], şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B.];
- din infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.], în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai - iunie 2014 comisă în raport cu victima C.], şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C.].
- din infracţiunile de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017 - februarie 2018, comisă în raport cu victima B.], de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C.], instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.), de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.), şi de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.), în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum şi faptele săvârşite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. şi K.].
În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.].
În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.].
În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum şi faptele săvârşite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. şi K.].
În baza art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 12 ani şi 11 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., reţinerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 şi, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării, de la 16.12.2017, la 23.01.2018 şi, de la 21.02.2018, la 01.03.2018, precum şi arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018, la data de 14.03.2019.
La data rămânerii definitive a hotărârii, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020, din data de 23.09.2022, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul x/2019
În baza mandatului european de arestare nr. 4/05.10.2022, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, emis în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 171/23.09.2022, contestatorul a fost arestat începând cu data de 31.10.2022, astfel cum rezultă din sentinţa nr. 42/2022, a Curţii de Apel Florenţa, secţia I Penală, fiind preluat sub escortă, la data de 13.02.2023, potrivit adresei nr. x, din 14.02.2023, emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene .
Prin decizia penală nr. 380/A/21.12.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/1023, s-a dispus, printre altele, în privinţa inculpatului A.:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 11 luni închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. şi I.];
- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);
- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi la art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.);
- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale);
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.]; - 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.];
- 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017 - februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie - februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum şi faptele săvârşite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. şi K.].
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6), raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 155 din C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai - iunie 2014, comisă în raport cu victima C.] şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.], întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 12 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., reţinerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 şi, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 şi de la 21.02.2018, la 01.03.2018, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018, la data de 14.03.2019, precum şi detenţia de la 13.02.2023, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 122/F/01.07.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispoziţiilor deciziei.
În baza acestei decizii, prin care s-a admis contestaţia în anulare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020, din data de 22.12.2023, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul x/2019
La data 09.05.2023 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală sub nr. x/2023, cauza declinată de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare formulată de persoana condamnată A..
În motivarea contestaţiei la executare, condamnatul A. a arătat că solicită deducerea perioadei considerate executate în baza legii recursului compensatoriu şi a celei executate în arest, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile din Italia. S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia MEPÎ nr. 171/2022, emis de Curtea de Apel Bucureşti şi fişa de cazier judiciar a petentului şi au fost ataşate au: sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, mandat de executare a pedepsei nr. 171/22.12.2023, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală; extras din decizia penală nr. 380/A/21.12.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect contestaţie în anulare, adresa nr. x/05.07.2023, a D.G.P.M.B., Serviciul independent de reţinere şi arestare preventivă, cu privire la situaţia zilelor în care contestatorul a fost cazat în condiţii necorespunzătoare, adresa nr. x/27.09.2023, a D.G.P.M.B., Serviciul independent de reţinere şi arestare preventivă cu privire la situaţia zilelor în care contestatorul a fost cazat în condiţii necorespunzătoare .
Prin sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin necontestare, la data de 09.04.2024, a fost admisă contestaţia la executare declarată de condamnatul A..
În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că pe durata executării măsurilor preventive, condamnatul a executat un număr de 219 zile în condiţii necorespunzătoare de detenţie, beneficiind de 42 zile compensatorii.
În baza art. 72 din C. pen., coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din durata pedepsei aplicate condamnatului A., următoarele perioade: reţinerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 şi, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 şi de la 21.02.2018 la 01.03.2018, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019, precum şi detenţia de la 31.10.2022, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 171/2020/22.12.2023, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a dispus respingerea cererii condamnatului A., prin care s-a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP), ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea condamnatului A., prin care s-a solicitat scăderea celor 42 de zile considerate ca executate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, din durata pedepsei pe care o execută, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Excepţia inadmisibilităţii prezentei cereri de contestaţie la executare, invocată de reprezentantul Ministerului Public în considerarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. s-a apreciat a fi întemeiată, fiind întrunită condiţia existenţei identităţii de motive şi apărări între o contestaţie la executare anterioară formulată de inculpat şi contestaţia din cauza de faţă.
Astfel, contestaţia la executare soluţionată prin sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin necontestare, la data de 09.04.2024 s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen. şi s-a dispus, printre altele, respingerea cererii condamnatului prin care a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP), ca neîntemeiată.
În sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-a reţinut că fapta cercetată de autorităţile din Republica Italia, cu privire la care s-ar fi dispus privarea de libertate, nu are nicio legătură cu infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 72 alin. (1) teza finală ori ale art. 73 din C. pen.. De altfel, fiind interpelat de Curte, la ultimul termen de judecată, contestatorul a precizat că infracţiunea în raport cu care ar fi fost privat de libertate este în cercetare şi în prezent pe teritoriul Republicii Italia, nefiind dispusă trimiterea în judecată sau condamnarea.
Totodată, din informaţiile oferite (certificatul depus de contestator), nu a putut fi identificată o hotărâre judecătorească în baza căreia să se fi dispus în realitate o măsură preventivă privativă de libertate cu privire la acesta, iar din fişa de cazier judiciar nu rezultă că acesta a fost condamnat pe teritoriul Republicii Italia pentru infracţiuni aflate în pluralitate cu cele pentru care s-a dispus pedeapsa în raport cu care s-au emis formele de executare în prezenta cauză.
Examinând motivele invocate în prezenta contestaţie la executare formulată, Curtea a constatat existenţa identităţii de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între acestea şi contestaţia ce formează obiectul cauzei pendinte.
De altfel, fiind interpelat expres de Curte, la ultimul termen de judecată, apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat a precizat că nu are cereri, probe sau precizări suplimentare de făcut faţă de contestaţia la executare soluţionată prin sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 cu referire strict la obiectul cauzei.
În atare situaţie, constatând că persoana condamnată a reiterat o nouă contestaţie în care a invocat temeiuri legale, motive şi apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altei contestaţii la executare anterioare, fiind incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..
Împotriva sentinţei penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie contestatorul condamnat A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, a lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.
În speţă, contestatorul condamnat A. a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, deducerea a 2 (două) zile de arest la domiciliu, pretins a fi fost dispuse şi executate în Italia, fiind nemulţumit de cuantumul pedepsei în executarea căreia se află.
Înalta Curte are în vedere că, prin sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin necontestare, a fost admisă contestaţia la executare declarată de condamnatul A., s-a constatat că pe durata executării măsurilor preventive, condamnatul a executat un număr de 219 zile în condiţii necorespunzătoare de detenţie, beneficiind de 42 zile compensatorii. În baza art. 72 din C. pen., coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din durata pedepsei aplicate condamnatului A., perioadele reţinerii şi arestării şi s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului A., prin care s-a solicitat deducerea a două zile de arest la domiciliu, dispuse în dosarul nr. x RGNR (10675/12 RG GIP).
Înalta Curte constată că, prin prezentul demers judiciar, este repusă în discuţie solicitarea deducerii celor 2 zile de arest la domiciliu pretins executate în Italia.
Or, analizând cererea de contestaţie la executare de faţă, în raport cu aspectele menţionate de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta sunt identice cu cele solicitate prin sentinţa penală nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă, existând identitate de motive şi apărări între contestaţia la executare anterioară formulată de condamnat şi contestaţia din prezenta cauză.
Aşadar, nu este admisibilă o nouă analiză a celor solicitate de contestator, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 67/F din 25.03.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin necontestare, iar, pe de altă parte, s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată.
În procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte care tind să repună în discuţie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă.
În realitate, cererea condamnatului constituie o cale de atac deghizată şi dacă s-ar proceda la reevaluarea aspectelor stabilite cu titlu definitiv prin sentinţa anterior menţionată, s-ar produce o încălcare a principiului legalităţii acesteia.
În acord cu prima instanţă, se constată că persoana condamnată a reiterat o nouă contestaţie în care a invocat temeiuri legale, motive şi apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altei contestaţii la executare anterioare, fiind incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 154/F din data de 14 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2024.