Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 s-a luat act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin decizia penală nr. 237/19.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul - persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 271/23.10.2023 a Judecătoriei Săveni, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Tribunalul Botoşani a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din data de 23 octombrie 2023 a Judecătoriei Săveni, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.., s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. , pronunţată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoşani.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 04.07.2023 contestatorul A., a formulat contestaţie cu privire la sentinţa penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 598 alin. (1) lit. c), art. 10 C. proc. pen., art. 16, 21 şi 24 din Constituţia României
Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Săveni a reţinut că:
Prin sentinţa penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată în numele persoanelor condamnate B. , C. şi D. , toţi, deţinuţi în Penitenciarul Botoşani, împotriva sentinţei penale nr. 265/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 459 alin. (1), (3) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 265/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2020.
Sentinţa penală nr. 175/2023 din data de 08.06.2023 a rămas definitivă prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoşani, în care s-a luat act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A., acesta fiind obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare din contestaţie.
Analizând cererea formulată de către contestatorul A., s-a reţinut că acesta nu a arătat motivele pe care se întemeiază contestaţia sa, astfel încât instanţa de fond s-a aflat în imposibilitatea cercetării temeiniciei acesteia, precum şi a verificării faptului dacă se circumscrie vreunuia din cazurile în care se poate formula contestaţie la executare, considerente pentru care, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 175 din data de 08.06.2023, pronunţată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, definitivă, prin decizia nr. 565/2023 din data de 10.10.2023 a Tribunalului Botoşani.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A., fără a preciza motivele pentru care a promovat calea de atac.
La termenul de judecată, contestatorul A., prezent personal în faţa instanţei, a declarat ca îşi retrage contestaţia formulată în cauză.
Faţă de manifestarea de voinţă a contestatorului A., exprimată oral, în mod nemijlocit, în faţa instanţei de control judiciar, în sensul că înţelege să-şi retragă prezenta contestaţie şi constatând că acesta şi-a manifestat voinţa de retragere a căii de atac până la închiderea dezbaterilor, Curtea a lua act de retragerea de către contestatorul A. a contestaţiei formulate împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023.
Împotriva deciziei penale nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 septembrie 2024, sub nr. x/2023, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C 8.
La termenul fixat pentru soluţionarea cauzei, 16 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană condamnată fiind redate în practicaua prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl constituie decizia penală nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, prin care, s-a luat act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 237/19.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023.
Decizia atacată, fiind pronunţată în calea de atac a contestaţiei prev. de art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., este definitivă.
Astfel, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, la care a făcut trimitere contestatorul în cursul dezbaterilor, nu justifică o concluzie contrară, deoarece aceste dispoziţii nu garantează existenţa a trei grade de jurisdicţie în materia verificării măsurilor preventive, astfel cum se tinde în speţă.
Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speţă, persoană condamnată A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 123 din data de 13 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2024.