Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198/F din 15 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2024 de către Parchetul Raional Dobrich, Bulgaria, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean bulgar ).
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 15.10.2024 până la data de 13.11.2024 inclusiv, şi predarea sa către autorităţile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării în baza mandatului european de arestare la data de 15.10.2024, ora 06:15.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că la data de 06.03.2024, Procuratura Republicii Bulgaria a emis un mandat european de arestare faţă de cetăţeanul bulgar A., urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 209 alin. (1) din C. pen. al Republicii Bulgaria.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că, la data de 06.02.2024, pe raza localităţii Pchelino, jud. Dobrici, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material, ar fi indus în eroare prin convorbiri telefonice pe numita B. din satul Pchelino din jud. Dobrici, că fiul acesteia ar fi suferit un accident rutier şi ar necesita o operaţie chirurgicală, fapt pentru care ar urma a fi achitată suma de 60.000 BGN, astfel cauzând acesteia un prejudiciu.
S-a mai reţinut că, pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie 2023, autorii infracţiunii, numiţii A. şi C., au folosit cartele SIM ale unui operator român de telefonie mobilă, astfel l-ar fi contactat prin telefon pe numitul D. (ajutorul lor), căruia i-ar fi explicat că trebuia să aducă nişte documente în România. După ce ar fi primit primul pachet, numitul D. ar fi constatat că în acest pachet nu erau documente, ci bani. A aflat că era vorba despre înşelăciune, dar că totuşi a continuat să-i ajute pe A. şi C. în activitatea lor infracţională. S-a constatat că, în perioada iulie - februarie, numitul D. ar fi ajutat pe autori să realizeze peste 15 înşelăciuni, într-unele dintre cazuri ar fi luat banii din Republica Bulgaria, după care ar fi plecat în România, ar fi trecut prin frontiera ţării şi ar fi lăsat banii lângă E., în apropiere cu benzinaria, situată la o distanţă de 13 km de Bucureşti. În aceste cazuri, curierul D. i-ar fi ajutat pe autorii A. şi C., luând banii din satul Uzuni, România, lăsaţi lângă un semn rutier, la capătul satului, după care i-ar fi adus din nou în aceeaşi locaţie E., în apropiere cu benzinaria, situată la o distanţă de 13 km de la Bucureşti. Conform probelor administrate, aceasta s-ar fi întâmplat total de 10 ori.
La data de 06.02.2024, A., C. şi D. au realizat încă o înşelăciune, de data aceasta pe raza localităţii Dobrich, fiind cauzată o daună persoanei vătămate în cuantum de 60.000 BGN. În speţa, numiţii D. a luat banii, însuşiţi ca urmare înşelăciunii, după care s-a deplasat spre PTF "Ruse - Podul Dunării". Aceeaşi persoană ar fi traversat frontiera ţării şi din nou ar fi lăsat banii în acelaşi loc, potrivit instrucţiunilor date de către autorii principali ai faptei, A. şi C. - lângă E., în apropierea benzinăriei, situată la o distanţă de 13 km de la Bucureşti. De fiecare dată curierul D. a lăsat banii în arbuştii situaţi după prima intersecţie spre dreapta, dincolo de benzinărie, după care acesta ar fi plecat.
S-a reţinut că numitul D. ar fi realizat deplasările sale în România cu autoturismul marca "Seat", model "Cordoba" cu numărul de înmatriculare x de culoare albă.
La data de 28.02.2024, D. a primit din nou instrucţiuni de la A. şi C. să aducă suma de 15.500 BGN, însuşită din nou pe cale infracţională prin înşelăciuni telefonice de la o bătrână din oraşul Burgas, tot în acelaşi loc, la o distanţă de 13 km de la Bucureşti, lângă E.. La ora 22:00, în aceeaşi dată, A. şi C. au fost arestaţi de către organele de poliţie în momentul deplasării la locul menţionat, pentru a lua banii.
În cursul percheziţiilor efectuate asupra autorilor faptei, au fost identificate aparate telefonice mobile, prin care aceştia ar fi comunicat cu D., respectiv prin care ar fi realizat înşelăciunile.
În cursul percheziţiilor şi ridicărilor efectuate la locuinţele ale celor doi inculpaţi pe teritoriul Republicii Bulgaria au fost identificate 8 telefoane mobile şi o tabletă, prin care ar fi efectuat apeluri telefonice, deci prin care aceştia realizau activitatea lor infracţională pe teritoriul Republicii Bulgaria şi al României, timp de un an.
Curtea a reţinut că, în cauză, nu există nici un impediment la predare.
Astfel, infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate face parte din categoria celor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, fiind prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 (înşelăciunea), pedepsită cu închisoarea mai mare de 3 ani conform legislaţiei statului solicitant.
S-a mai constată că, în raport cu infracţiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal pe teritoriul Bulgariei, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, să constituie motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea sa, arătând însă că nu este de acord cu predarea şi doreşte să beneficieze de drepturile conferite de regula specialităţii.
Referitor la împrejurarea că mandatul european de arestare nu are viza unui judecător, fiind emis de o unitate de parchet din Bulgaria, Curtea a reţinut că emiterea acestui mandat s-a realizat pe data de 06.03.2024, ca urmare a aprobării dispusă prin încheierea din 01.03.2024 de către un judecător din cadrul Judecătoriei Dobrich, astfel încât nu pot fi identificate elemente de nelegalitate în contextul în care întrunirea condiţiilor pentru emiterea mandatului european de arestare (ce a presupus şi examinarea legalităţii actului prin care s-a dispus măsura arestării preventive - respectiv mandatul naţional de arestare nr. 507/2024 din 29.02.2024 - fila x) au fost verificate a priori, de către un magistrat independent şi imparţial.
În ceea ce priveşte susţinerea că persoana solicitată nu a comis faptele de care este acuzată în Bulgaria, nu cunoaşte în ce constă învinuirea care i se aduce, are probleme de sănătate şi o situaţie familială dificilă, Curtea a reţinut că aceste aspecte nu prezintă relevanţă, neconstituind motive (obligatorii sau facultative) pentru a fi refuzată punerea în executare a mandatului european.
S-a menţionat că nu poate fi primită nici solicitarea numitului A. de a se dispune o altă masură preventivă până la predare, întrucât arestarea preventivă a acestuia e necesară tocmai pentru a se asigura predarea sa către autorităţile bulgare. De altfel, în situaţia în care instanta decide punerea în executare a mandatului de arestare şi predarea persoanei solicitate (cum este cazul în speţă), arestarea în vederea predării este obligatorie, asa cum rezultă din economia disp.art. 104 alin. (6) si alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinţei penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, persoană solicitată A. a formulat contestaţie.
În motivarea contestaţiei susţinută oral la termenul din 24 octombrie 2024, a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea propunerii de punere în executare a mandatului european de arestare, arătând că nu a avut cunoştinţă de nicio acuzaţie şi are nevoie de timp pentru a-şi pregăti apărarea în faţa autorităţilor bulgare. De asemenea, a menţionat că mandatul european de arestare nu poartă viza niciunui judecător, ci a fost emis de procurorul de caz.
Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile bulgare au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 06.03.2024 de către Parchetul Raional Dobrich, Bulgaria, ca urmare a aprobării dispusă prin încheierea din 01.03.2024 de către un judecător din cadrul Judecătoriei Dobrich.
În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate de autorităţile bulgare, respectiv infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 209 alin. (1) din C. pen. al Republicii Bulgaria, face parte din categoria celor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, fiind prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 (înşelăciunea), pedepsită cu închisoarea mai mare de 3 ani conform legislaţiei statului solicitant.
În acelaşi timp, susţinerea persoanei solicitată că nu a avut cunoştinţă de învinuirile aduse şi nici nu a avut timpul necesar pentru a-şi angaja un avocat în Bulgaria, aceasta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.
În ceea ce priveşte măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.
În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că:, În situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2024.